377 matches
-
și Neamul nostru românesc. Crez, convingeri, idealuri, și vai! atâtea valuri de lacrimi și sânge!... “Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și se va prisosi”. (Ev. după Marcu, cap. 4;24) Atâtea neliniști! Și atâtea suspensii... Mă obsedează incredibila asemănare dintre anumite răvășiri ale ființei umane, petrecute în perioade diferite. Semnele de întrebare îmi înțeapă scoarța cerebrală. Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a început să stea,în mașina aia, ca un autentic nabab, ce i se părea că este. Șuvoiul banilor, din noile câștiguri, se îngroșa,în continuare. Din ăsta, Calistru Cășuneanu folosea, zilnic, atâta, cât,în mod normal, se impunea. Ce prisosea, lăsa într-un privilegiu de la CEC. Zilele, lunile, anii treceau. Cam prea repede, parcă, de la un timp încoace. Calistru nu mai avea un apetit atât de mare, cum avea pe vremuri, pentru bogății. Era mulțumit. Cu siguranța de care era
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Gigi, cel mai bun prieten din copilăria plină de vise și năzbâtii, o femeie frumoasă, elegantă și deosebită care îl întâmpină exultând: - Gigi în fiecare lună vine acasă; îmi aduce mereu salam de Sibiu, cașcaval, are foarte multe suplimente, îi prisosesc acolo< face armata la marină, în Mangalia ! Laur când aude de armată face alergie: - Doi ani mi se pare atât de mult! - Ce putea face dacă acolo s-a întâmplat să-l repartizeze însă el s-a dus la scafandrii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fel încât această venire în sine a ființei sau istorialul său este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine și de a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale suferinței și ale bucuriei. În suferirea vieții care se încearcă pe sine și care, în acest fel, se păzește și se conservă, se înfăptuiește în mod identic, în măsura în care această Suferire este ajungere în sine, sporirea de sine a ceea ce prisosește în sine, iar suferința conservării se transformă în beția prisosirii. În măsura în care aceasta este surprinsă în specificul său ca operație a Vieții și consecință a sa, atunci ceea ce operează ea se afirmă în mod irezistibil și nu se lasă nicidecum contestat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în beția prisosirii. În măsura în care aceasta este surprinsă în specificul său ca operație a Vieții și consecință a sa, atunci ceea ce operează ea se afirmă în mod irezistibil și nu se lasă nicidecum contestat: a se spori pe sine și a prisosi din sine înseamnă a fi încărcat de sine, astfel încât, odată cu prisosirea și în același timp cu ea, încărcarea se sporește de asemenea și nu încetează să se sporească. Există astfel o greutate a existenței, care îi aparține acesteia din principiu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Leonard Cohen nu obosise să le transmită Încă de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi scos sărăcia din casă. A pus-o deci pe coana Marioara să spoiască din nou pereții, că se scorojiseră, a băgat o sobă, să aibă chiriașul iarna la ce se-ncălzi, și cu câteva trențe și lucruri de-i prisoseau, se numea că poate să ia ceva bani. Într-adevăr, la vreo două săptămâni, coana Marița, a de da-n cărți, i-a găsit un chiriaș. S-au tocmit ei ce s-au tocmit, și într-o dimineață, la poarta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de 20 de metri. Fără jamesbondisme inutile Însă; Îl folosești doar pentru a te apăra și numai În situații extreme. Sper din tot sufletul să nu fie cazul, dar păstrează-l pentru orice eventualitate. Decât să lipsească, mai bine să prisosească! Și nu uita: cel mai important În viață este să nu mori - tot restul se poate aranja Într-un fel sau altul, așa că ai grijă de tine. - Și tu. Să te Întorci repede... - O-la-la, vezi ce spui: pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea mai sălbatică de pe insulă. Bău pe săturate apă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
grijă doi pești Încă vii Într-o găleată cu apă de mare, o privi cu dispreț: - N-o să Înveți niciodată, răspunse. Dacă l-aș fi mîncat pe tipul ăsta, poimîine aș fi făcut ciumă, ar fi trebuit să arunc ce prisosea și trei zile mai tîrziu am fi fost la fel: morți de foame. Arătă spre pești. Dar așa, schimbîndu-le des apa ăstora doi, o să rămînem În viață și, În cîteva zile, or să ne slujească la rîndul lor drept momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
groaznic că ne-am hotărât să cumpărăm alte fursecuri, proaspete, un pic de brânză, unt de calitate, șuncă și pâine albă, Ori luați, ori lăsați, spuse comisarul zâmbind, Mâine, dacă sunteți de acord, o să luăm micul dejun împreună și ceea ce prisosește rămâne, zâmbi și inspectorul. Zâmbiseră cu toții, agentul ținându-le companie celorlalți, iar acum erau serioși toți trei și nu știau ce să spună. În cele din urmă, comisarul își luă rămas-bun, Mă duc să mă culc, am dormit prost noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în cărticică numai așa, ca să se verifice. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile mele - spunea femeia, dar gândea în același timp că n-ar vrea deloc asta - numai să-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești răbdarea, puterea, mulțumirea și binecuvântarea - asta da, cum să nu - în toate patimile ce mi s-ar întâmpla... Se deschise ușa și intră un bărbat necunoscut. Epiharia coborî ochii în cărticică: ... în toate patimile ce mi s-ar întâmpla. Bărbatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
copitele prezentului, orice viitor dezamăgește. Viața - un zbucium între două enigme. Începi să îmbătrânești când oglinda are alte impresii decât ale tale. Longevitatea poate fi și pedeapsă. Fiecare zi e un dar de care uităm să ne bucurăm. Spațiul îmi prisosește. Cu timpul stau ceva mai rău. Trei dromaderi stresează omul : trecutul ,prezentul și viitorul. Viitorul va fi al celor care vor intui la timp ieșirea. Indiferent de vârstă, inima rămâne colivia copilăriei. În timp, unele cărți suferă un proces de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care, fiind ceva mai lungi, ieșeau cu o parte afară. Domnișoară, scuzați îndrăzneala noastră! Suntem doi studenți nevolnici și amărâți, care am venit la Înviere fără lumânări. Văd că aveți mai multe. Dacă sunteți milostivă... Contra cost... Numai dacă vă prisosește... Dacă nu?... Făcu un gest a părere de rău, parcă ar fi vrut să mai spună ceva, însă fata, căreia i se adresase, apucă cu mâna dreaptă o lumânare, apoi alta; le examină să nu fie rupte, după care le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să căutăm „Marea Caravană“? Targuí-ul refuză cu un gest: — „Pământul pustiu“ nu e pentru tine. Doar noi, neamul imohag, ne putem adânci în el. — Aș veni cu trei cămile. Am putea lua mai multă apă și provizii. în caravana aia prisosesc banii pentru toți. I-aș da o parte căpitanului, cu alta mi-aș cumpăra transferul, și tot mi-ar mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau acele hărți nu intrau niciodată în erg ca să-l măsoare cu precizie, ci se limitau să-i traseze conturul aproximativ, fără să se sinchisească prea mult dacă lipseau sau prisoseau o sută de kilometri. într-un moment de cumpănă, acei o sută de kilometri puteau reprezenta diferența dintre viață și moarte, mai ales când jeepului i se rupea un ax și trebuia să continui drumul pe jos. O clipă fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-unul din ei fără să fie văzut, avea multe posibilități să-l împuște pe președinte în momentul când ar fi intrat sau ar fi ieșit din palat. Era doar o chestiune de răbdare, și răbdarea era ceva ce îi prisosea întotdeauna unui tuareg. De cum sună telefonul știu cine este, căci aceea era o linie directă pe care o folosea doar președintele. — Da, domnule. -Ali, generalul Al Humaid - glasul se străduia să fie calm, dar se vedea clar că era tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
femeii și a cuconilor, iar trei dughene,... și cu doî părți de tot ce va avea să fie a sventei beserici unde le-au închinat”. ― Darnic turcul, fiule. Vorba ceea: “turcu’ platește”. ― Umblând prin cele documente după cei cărora le prisoseau averile și voiau să le dăruiască mănăstirilor, am dat peste Gheorghe băcanul. Acesta, deși era locuitor al Iașilor, avea proprietăți și în ținutul locurilor sfinte. ― Asta înseamnă că dăruirea acelor bunuri nu era decât o formalitate doar. ― Iată ce spune
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă de rușine și fără să i se clintească un mușchi, ca și cum golirea, în fața unui necunoscut, a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel mai firesc și mai logic din lume. Simți că, pentru prima dată după mulți ani, sângele îi năvălea în obraz, fără să-l poată stăpâni, și înțelese că tocmai se înroșise. — E absurd! comentă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prețioasă dintre averile noastre: pământul pe care trăim? Este al nostru și cel care atentează împotriva lui și îl distruge atentează împotriva noastră. Ar trebui ca tăierea unui copac să fie un delict mai mare decât tăierea gâtului cuiva. Oamenii prisosesc și se reproduc prea mult. Pe zi ce trece, sunt mai mulți. Dar lipsesc copacii și întârzie să crească. Pe zi ce trece, sunt mai puțini. Ar fi o ciudată filozofie, râse ușor celălalt. Să prețuiești mai mult viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
masă, la o pagină pe care o avea marcată, dar fără să-și întrerupă interlocutorii, ca și cum și-ar fi pregătit răspunsul, fără să înceteze să asculte. Biroul lui era mare și luminos, dar sobru, și se putea spune că, acolo, prisoseau doar cărțile și hârtiile, care erau îngrămădite în exces pe mese și pe fotolii. David Guzmán era cel mai tânăr ministru din istoria țării și mulți erau de părere că într-o zi va fi și cel mai tânăr dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
orașului au asistat uluiți la defilarea unui șir impresionant de sloiuri transparente din silicon, soluție salină, elastomeri, spumă poliuretanică, gelatină și jeleu, adică tot ceea ce burdușea până nu demult interiorul celor mai arătoase ființe din zonă, sau, dimpotrivă, ceea ce le prisosea, cum ar fi pungile de grăsime rezultată după milioane de sucțiuni. Departe de-a se alarma, din ce În ce mai mulți oameni s-au strâns pe malurile râului pentru a privi această scurgere ca pe o defilare mondenă pe covorul roșu, gândindu-se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au obținut bine strictul necesar că oamenii și încep să se gândească la lucruri inutile. La cele necesare ar face bine să nici nu mai înceapă să se gândească. Viața e luminată de lucrurile de prisos, atunci când banii nu‑ți prisosesc. Altfel, viața de zi cu zi e cenușie. N‑ai mai fost de patru săptămâni la întrunirile de seară și tocmai acum ar avea nevoie d etine pentru lipit afișe (mama către Hans). Scutește‑mă (Hans către mama). Apoi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ale noastre", se zicea în Lisa. Banii se câștigau greu. În afară de câteva căruțe cu cartofi pe care le ducea, toamna, la gară, tatăl meu nu prea avea ce vinde. Grâul abia ne ajungea pentru pâine. Porumbul, nici el nu ne prisosea. Înlocuirea unei vite de jug care se prăpădea reprezenta un motiv grav de îngrijorare și chiar de nesomn. Cam așa a arătat ceea ce s-a numit "sabotarea istoriei", "boicotarea istoriei". Mai important decât orice scandal politic era să fie a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]