1,457 matches
-
trecut prin întâmplări constrângătoare, a primit și trăit de la viață frământări și canoane printre oameni care, fie au fost duși la pușcărie, fie au fugit să lupte în munți, fie au rămas să-și petreacă zilele cu «mierea» colhozului, la prispele lor, unde greul vieții a fost răscumpărat de viața dulce patriarhală, plină de bunătatea trăirii după cum li s-au croit soarta și după cum s-au așezat în timp tradițiile vechi, din părinți în părinți, ale făgărășenilor. Nu păreau constrângeri tiranice
ŞTEFAN CÂLŢIA. PENELUL, ÎN NUMELE LIBERTĂŢII... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363787_a_365116]
-
Acasa > Impact > Scrieri > O CLIPĂ DE FERICIRE - POVESTIRE SF Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului O clipă de fericire Moș Orion, cât era ziulica de mare, ședea bombănind pe prispa rachetei sale interstelare - o epavă din timpuri imemoriale (ca de altfel și Moș Orion) - ce ocupa de pomană loc într-un parc de agrement pentru copiii care se jucau zburdalnici prin preajmă. Și faptul că racheta, cândva vestită, încă nu
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
Moș Orion, care și acum mai era venerat de unele autorități de la municipalitatea orașului. În schimb, situarea rachetei chiar în mijlocul spațiului de joacă al copiilor era cât se poate de nefastă pentru liniștea lui Moș Orion. Cum stătea el pe prispă, cu fața sa mică, rotundă, cu chelie, doar cu două-trei fire de păr în vârful capului ca niște antene misterioase, era victima sigură a uneltirilor fără de sfârșit ale neostoiților de copii care se distrau folosind niște rachete și rachetuțe artizanale
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
făcut la viața mea!... Și ei, oamenii de astazi, măcar de-ar avea un pic de respect pentru isprăvile mele de odinioară!... Și zicând toate astea, simțea că se îneacă de obidă, așa că se ridica de pe locul unde ședea pe prispa rachetei, dădea un ocol încet, cu pași mărunți și nesiguri, în jurul rachetei, apoi revenea de unde plecase și se așeza la loc pe prispă. Dar, într-o zi, pe când ședea el așa luptându-se cu isprăvile copiilor needucați - copii care mai
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
zicând toate astea, simțea că se îneacă de obidă, așa că se ridica de pe locul unde ședea pe prispa rachetei, dădea un ocol încet, cu pași mărunți și nesiguri, în jurul rachetei, apoi revenea de unde plecase și se așeza la loc pe prispă. Dar, într-o zi, pe când ședea el așa luptându-se cu isprăvile copiilor needucați - copii care mai că-i făcură ferfeniță acoperișul rachetei sale, și așa ruginit și ponosit - lui Moș Orion nu-i veni a crede: un fulger brăzdă
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
că erați spionați. Și tot mergând pe firul povestirii plină de taine melancolice, puteți să admirați "zilele cu ochi albaștri și asculta vântul care-și strivește aripile" în acoperișul caselor, în buclele de păr ale iubitei, în poarta casei, în prispa cu mușcate și, obosit de câți obrăjori a sărutat, cât de mult mi-a alergat, merge să se culce sub bolta viței-de-vie care a crescut în teiul de la drum, de creanga căruia se mai văd și acum sforile leagănului copilării
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > AZOR ȘI POTAIA Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 915 din 03 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Dacă înțelegeți ce-a pățit Azor , Nu primiți în curte pe un trădător!" Astă vară,-n prispa casei, lui Tarzan Azor spunea: - Ce înseamnă să ai milă de-un sfrijit ce mă ruga Să-l primesc în bătătură, să-i dau hrană că-i lihnit... Cum îți spun, mi-aduc minte, într-o seara-n asfințit Scriam
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
Gîbu Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului te chem de unde ești la o margine de timp mă vei recunoaște sunt fata în ie cu brâu vărgat și traistă din lăicerul de pe laiță stau lângă prispă sub bucata mea de tihnă printre scânduri în derivă umbrele nu știu cui îmi urmăresc nerăbdarea doar tăcerea din zori îmi înțelege căutările fac motocei și-i agăț de vise Referință Bibliografică: am motive să reclădesc iubirea / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare
AM MOTIVE SĂ RECLĂDESC IUBIREA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364015_a_365344]
-
adună, apoi se destramă... Eu, în chipuri duse, tot mai cred și ascult ... Mâinile le mângâi cald și le sărut, Le opresc să-mi spună povestirea dulce, Clipa ce se naște în clipa ce se duce: Două mâini întinse în prispa de la casă, De bătrâni cuminți, ce știu să pătimească, Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de
ALTE MÂINI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364035_a_365364]
-
pierdem din vedere nici faptul ca acest mare dușman al nostru, timpul, trece foarte repede... Ori, asta înseamnă că trebuie să-l exploatăm la maxim, în favoarea noastră. Fără a mai sta mult pe gânduri, ca o zvârlugă, Emanuela sări pe prispă și dispăru în răcoarea casei de țară, urmărită de privirile pline de dragoste ale părinților. Mama, într-un gest atât de obișnuit în ultimul timp, își șterse ochii, ferindu-se să fie văzută, cu colțurile basmalei. Mai calm, dar vizibil
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
cu lapte. În teuca lungă dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu demâncare la porci, semn că femeile erau acasă. Casă avea prispa de jur împrejur, o odaie pentru musafiri în față, unde aveam onoarea să locuim și alta mai mică în spate. Odaia de oaspeți spațioasa, avea două paturi uriașe și o sobă mare. Era curată și plăcută. După sobă era un
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
modelează personalitatea și îi făurește pentru ea, în scopul participării la dezvoltarea ei, așa cum grâul e luat din holde și e purtat printr-o serie de procesări, până la produsul final al pâinii. Când a început acest voiaj al tău, de la prispa casei, spre frenetica lume a orașului? De mic fugeam după curcubee. Depărtarea însă, nu se îngusta. Plecările în joacă după ideal au deprins un contur la un moment în care am înțeles că dacă doream să îmi depășesc condiția socială
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
cea curată, / Curcubeul se arată; / Cerul este mai vioi, / Aducând speranțe noi.” Într-adevăr copilăria parcă nicăieri nu este mai frumoasă ca la țară! Cei care trăiesc în mediul rural au acest avantaj să stea vara până noaptea târziu pe prispa casei și să admire cerul înstelat sau să „zboare” cu săniuțele pe derdeluș iarna. Poate de aceea copiii de la oraș doresc atât de mult ca în vacanță să meargă la țară, la bunici, unde se simt în libertate deplină în mijlocul
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Sau o păstrați și voi pentru nepoți?” „Da, o s-o vindem! N-are niciun rost”, Rosti de sub batic distinsa noră. „Noi suntem ocupați, mai mult de-o oră De două ori pe an, pe-aici n-am stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de mușcată se usca Și-n lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. Domnul și doamna Ștefănescu se uitau mirați la el. După ce se dezbrăcă de palton, îl agăță
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Acasă > Poezie > Credință > UNDE EȘTI COPILĂRIE? Autor: Ellen Ada Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unde ești copilărie, Unde te-ai dus și ai plecat? Și pe prispa mamei mele De ce oare n-ai mai stat? Te-ai grăbit să pleci în lume Nu știu ce ți-o fi venit, Când îmi era atât de bine Și mai tot timpul fericit! Aș mai vrea măcar odată, Să dau timpul înapoi
UNDE EȘTI COPILĂRIE? de ELLEN ADA în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362501_a_363830]
-
-mprumut, ți-l întorc înapoi, în zeci de nuanțe și pentru fiecare din ele, corect ca să fiu nu agalnic, răsplăti-voi în plus c-un sărut. Nu-i așa că-s bun platnic? GHICIT ÎN CAFEAUA NEGUSTORULUI DE UMBRE Ies pe prispa unui gând: Umbră cumpăr, umbră vând! Ce te-ascunzi după copaci? Undă-a nopții ce mai faci? Ies din gând și-aud din tindă oleandru din oglindă. S-a prostit. Spre mine latră să nu mă ascund sub piatră. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361135_a_362464]
-
dai cu-mprumut,ți-l întorc înapoi,în zeci de nuanțeși pentru fiecare din ele,corect ca să fiu nu agalnic,răsplăti-voi în plus c-un sărut.Nu-i așa că-s bun platnic?GHICIT ÎN CAFEAUA NEGUSTORULUI DE UMBREIes pe prispa unui gând:Umbră cumpăr, umbră vând!Ce te-ascunzi după copaci?Undă-a nopții ce mai faci? Ies din gând și-aud din tindăoleandru din oglindă.S-a prostit. Spre mine latrăsă nu mă ascund sub piatră....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361135_a_362464]
-
erau "artiști", ca tot românul "poet" , iar acest sentiment de iubire pentru melodiile auzite s-a sedimentat în sufletul meu, că drept să vă spun, m-am pomenint fredonând pe limba mea, apoi cântam (cât era ziulica de mare) în prispa casei, printre pomii din livadă, în grădina de flori, mă alintam și-mi plăcea cum îmi suna vocea. Ușurel, ușurel... am început să conștientizez ce mare valoare are creația populară în existența unui popor, fiindcă țăranul român, în permanență, și-
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
monotonia vieții de oraș. Primăvara, soarele prietenos își revarsă razele prin aerul curat, mângâindu-ne domol privirile, aducând din nou viață în crângurile din Plaiuri, din deal la Ică, din Podul Lepii sau al lui Curcă. „Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă. Păsările-și dreg glasul prin buceacul de sub luncă. Iar pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc-n-mpărechere, pe sân alb de lăcrimioare. Și ca roi de pietre scumpe, gândăceii zmălțuiți, Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Zilele scad tot mai mult și vântul de miazănoapte începe să șuiere cu îndârjire prin hornuri. Păsările își părăsesc cuiburile. Lunca și pădurile, bătute de brumă, au început să capete nuanțe ruginii. Toamna s-a făcut stăpână peste natură. „Pe prispă, ca movili de aur, Stau păpușoii dezghiocați. Răsună mugetul de taur Pe câmpii goi și depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune de uscat. În vie, poama e culeasă Și florile s-au scuturat. Iar teascul strugurii
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
stare. Avea un fânar cu patru rânduri, frumos făcut, înalt, cu acoperiș de șiță, care parcă de departe era un acaret. Casa, de asemenea, învelită cu șiță, părea arptoasă cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă între odăi, cu prispă și parmalâc. Lângă gardul curții, în colțul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleți cu lanț de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă șanț ... Cât
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
paiele tradiționale sau de lampa de gătit cu petrol. Casa lor nu era dintre cele mici, dar nu prea avea acareturi, semn că gospodarul nu prea se ocupa cu agricultura și n-avea nici vite, nici nutrețuri.” Impresiile specifice casei, prispei, bătăturii, curții, locului, în general, sunt în strânsă legătură cu viața omului și condiția lui. Între om și lumea exterioară, între țăran și obiecte există un mod specific de cunoaștere, un fel de participare nu numai fizică, ci și afectivă
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
Deodată, privitorii panoramei tresar la auzul vorbelor înduioșate ale domnului Delavrancea: „De-a stânga Râului Doamnei, rasna de satul Domnești, se vede o casă albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]