353 matches
-
1, ianuarie, p. 119-124. În articolul său, Dumitru Isac caracterizează eroii literaturii caragialiene din perspectiva gândirii. Criticul dezvăluie contradicțiile logice foarte frecvente în felul lor de a raționa. Se observă la unii dintre ei că logica este înlocuită cu absurditatea. Pristanda, funcționarul umil, incorect și slugarnic, atunci când îi povestește lui Tipătescu scena arestării lui Cațavencu, zice: Curat violare de domiciliu, da’umflați-l! Sunt analizate aspectele mărginirii mintale, ticurile verbale disimulatoare de manevre și șiretlicuri, expresiile lipsite de conținut și sens
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
revelatoare scrisoare de amor ieșită de sub pana lui Tipătescu și pierdută, impardonabil, de Zoe. În jurul acestei scrisori - pierdută și găsită de Cetățeanul turmentat, zăpăcit de toate aceste încâlceli - se înnoadă și se desfac ițele comediei. Cu tot zelul pe care Pristanda, polițaiul slugarnic și versatil, îl pune în executarea ordinelor abuzive ale lui Tipătescu, scandalul amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu cine trebuie, pătruns cu solemnitate de importanța atâtor comitete și „comiții” în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
devotat redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate. Trahanache e o variantă bonomă a lui Dumitrache. Farfuridi, Brînzovenescu, Cetățeanul turmentat sunt mai mult niște intrări grase în scenă, Cațavencu e zgomotos, schelă-lăitor, escroc, galant, sentimental, patriot, adică un Mitică, Pristanda un Polonius pentru această lume bombastică, funcționând ca un ecou docil. Femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare. Îndeobște comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului, constituind "caragialismul". Teatrul lui Caragiale e plin de ecouri memorabile ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
anumite caractere ridicole, ori inteligenții obtuze. Aici e vorba de toate categoriile sociale care întrupează formele noi, reprezentîndu-le: profesiile liberale, intelectualii, Farfuridi, Brînzovenescu, Cațavencu, Tipătescu: proprietarii mari, Trahanache; politicienii de la centru ai partidului, Agamiță Dandanache; dăscălimea, Ionescu, Popescu; micii funcționari, Pristanda; cetățenii de ultimă treaptă, Cetățeanul turmentat; femeile care fac politică, Zoe; în sfârșit, "alegători, public", adică toate clasele orășenești. Pe de altă parte, între aceste personaje sunt și oameni deștepți, ca Tipătescu; și oameni șireți, dacă nu deștepți, cum e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai mare parte, "moderați"; alții, "subversivi" în vorbe, cum e Cațavencu; alții, material pentru demagogia subversivă, ca Ionescu și Popescu (e o întreagă filozofie în numele ce le dă Caragiale acestor doi); alții, unelte ale infamiei celor de sus, ca nenorocitul Pristanda; alții, materie inertă, ca Cetățeanul turmentat, care nu știe "cu cine să voteze"... Din această comedie lipsește "burghezul" liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși nu sunt puși în scenă, dar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de veche publicistică românească, așezată imediat, cu maximă precauție, pe patu-mi de atelier, alături de ziarele și revistele de ultimă oră, ieșite acum, în zori, din ultrasofisticatele imprimerii! Sînt de parcurs apoi nu fără oarecare voioasă trimitere la citirea ziarului de către Pristanda rubricile Universului de-acum un secol, pentru a lua întrucîtva pulsul unei societăți care se închega. Și care năzuia. Imediat sub titlul ziarului în grafica ingenuă a începuturilor, cu o bucolică țărăncuță, notînd probabil știri pe un corpolent carton e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Leonida față cu reacțiunea, bazată pe acest procedeu al eliberării după o încărcare a tensiunii psihice, prin lămurirea derizorie care declanșează brusca decomprimare. Henri Bergson ar fi recunoscut în piesa O scrisoare pierdută, în automatismul unor personaje (Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Pristanda), în jocul de marionetă al lui Dandanache, în numeroasele interferențe și repetiții, în caracterele rizibile, destule elemente prin care concepția sa despre râs se susține. Saltul neașteptat dintr-o sferă a spiritului într-una materială rizibilă, exemplificată de Bergson prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și nu veșmântul contextual al referenților. Însă nu doar prin tentația echivalarii mentale a ridicolelor personaje caragialești cu noile și mult mai hidoasele specimene ("Pristanda, de pildă, e transformat în paznic de închisoare, Rică Venturiano în cerber și cenzor de ziare, iar Jupân Dumitrache în șef de cadre" și toți "te pot asupri, denunța, forța să-ți faci autocritica sau chiar băga la închisoare"25
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dacă ținem cont de evidenta ambivalență caracterială a acestui scriitor, responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii, urme ale comicului de tip umoristic se întrevăd în paginile consacrate lui Pristanda, Cetățeanului și Catindatului. Profilul umoristic caragialian se întregește în nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionescu, Popescu (din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea devenirii personajului caragialian în funcție de raportul pe care acesta îl stabilește cu mediul referențial. Se remarcă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri de tipul à la Rică Venturiano, à la Pristanda, à la Coana Veta etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu, Tudor Vianu îi reproșa lipsa de originalitate și cantonarea într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
soluționate sau sfârșesc, în cel mai rău caz, în izbucniri a căror violență se reduce la pălmuirea "infamului" (Amici, O infamie). Din această perspectivă, Ismail și Turnavitu trimit, mai degrabă, la referenți caragialieni din comedii, de pildă la Tipătescu și Pristanda, iar Algazy și Grummer la Chiriac și Jupân Dumitrache, la Brânzovenescu și Farfuridi, la Iordache și Girimea, deci la acele cupluri care, dezbinate, "scoase din țâțâni", ar putea reacționa în aceeași manieră bufon răzbunătoare sau autodistructivă ca orgolioasele personaje ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cațavencu: „dacă nu mă-nșel, Îmi pare că suntem În anul de grație, 1883...”. Motivul fundamental al acțiunii Îl reprezintă o camapanie electorală pentru alegerea unui deputat În parlametul vremii. În actul Întâi, scena Întâi, o discuție dintre Tipătescu și Pristanda, dezvăluie intriga. Discuția dintre cei doi pune În lumină și viața morală a lumii prezente În comedie. Din prima scenă, aflăm că există o luptă politică dintre două grupări, aparținând aceluiași partid. Pe de o parte, grupul aflat la putere
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o „depeșă” cu un conținut exploziv, În care se dezvăluie faptul că Tipătescu „trădează enteresele partidului pentru nifilistul Cațavencu”. Brânzovenescu acceptă s-o iscălească nu mai dacă o dă anonimă, că „e prea tare”. Din dispoziția verbală a lui Tipătescu, Pristanda Îl arestează pe Cațavencu. Acesta protestează „În numele constituțiunii”, dar Pristanda zice: „curată violare de domiciliu, dar umflați-l!” Trimis la „hârdăul lui Petrache”, Cațavencu capătă un ascendent moral asupra lui Tipătescu. Eliberat de Zoe, Cațavencu obține În final, de la Tipătescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
faptul că Tipătescu „trădează enteresele partidului pentru nifilistul Cațavencu”. Brânzovenescu acceptă s-o iscălească nu mai dacă o dă anonimă, că „e prea tare”. Din dispoziția verbală a lui Tipătescu, Pristanda Îl arestează pe Cațavencu. Acesta protestează „În numele constituțiunii”, dar Pristanda zice: „curată violare de domiciliu, dar umflați-l!” Trimis la „hârdăul lui Petrache”, Cațavencu capătă un ascendent moral asupra lui Tipătescu. Eliberat de Zoe, Cațavencu obține În final, de la Tipătescu și Zoe, sprijinul de care are nevoie, pentru a fi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lui Cațavencu este Întrerupt de către Trahanache pentru a anunța numele candidatului. Știind că el va fi, Cațavencu acceptă cu plăcere, dar rămâne trăsnit când „prezidentul” pronunță un nume necunoscut, cel al lui Agamemnon Dandanache. Cațavencu face scandal, dar oamenii lui Pristanda, la ordinul lui Tipătescu, Îl temperează. Întrunirea publică se Încheie cu huiduieli. Conflictul se stinge Într-un anumit fel, dar Zoe și Tipătescu sunt neliniștiți În actul al IV-lea. Nimeni nu știe unde este Cațavencu. Între timp, spectatorul află
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
organizat În cinstea noului deputat. În finalul comediei, grupurile politice se Împacă, micile pasiuni dispar, pentru că toți sunt români, „mai mult sau mai puțin onești” care se bucură din plin de un regim „curat constituțional”, cum repetă În Încheiere, Ghiță Pristanda. Concluzii: Compoziția comediei este remarcabilă. Pretextul care declanșează conflictul este dezvăluit treptat prin Tipătescu, Trahanache, Zoe. Tehnica aplicată de autor este cea a bulgărelui de zăpadă. Nae Cațavencu se impune ca personaj central apoi, ca să se reliefeze conflictul fundamental, asigurând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o tipologie dominată de trăsături morale negative. Pornind de la aceste considerente, Garabet Ibrăileanu afirma că autorul face concurență „stării civile”. Personajele confirmă situația: Zaharia Trahanache, tipul Încornoratului, Nae Cațavencu, tipul parvenitului si al demagogului, Farfuridi și Brânzovenescu, tipul prostului, Ghiță Pristanda, tipul servilului incult, iar Agamemnon Dandanache acumulează trăsăturile negative ale tuturor celorlalte personaje: el este mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul sunt sugerate peste tot.. Dar personajele lui Caragiale au corespondențe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat, funcționarul, Catindatul; confidentul, coana Efimița, raisonneurul Nae Ipingescu, Brânzovenescu; funcționarul servil și lingușitor, polițaiul Ghita Pristanda. Comicul de nume. Modalitatea creării chipului unui personaj prin semnificația numelui mai fusese folosită de Vasile Alecsandri, el Își numea personajele În funcție de trăsătura dominantă: Pungescu, Clevetici, Răzvrătescu. Caragiale e mai rafinat În alegerea numelor, sugerând prin ele nu numai o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dezminte aceste afirmații. Mai curând el joacă magistral un rol care impune o adaptare . (vezi scena cu memorarea scrisorii ș. a.); Ștefan Tipătescu, june-prim, tip, abil, amorez; (și aici sunt mai multe de discutat, Caragiale e și un mare strateg); Ghiță Pristanda - servil, umil față de șefi, fără personalitate (pristanda = joc popular, asemanator cu brâul, ce se dansează după reguli prestabilite, Într-o parte și alta, conform strigăturilor și comenzilor unui conducător de joc); Nae Cațavencu - ipocrit, demagog (cațaveică = haina cu doua fețe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
magistral un rol care impune o adaptare . (vezi scena cu memorarea scrisorii ș. a.); Ștefan Tipătescu, june-prim, tip, abil, amorez; (și aici sunt mai multe de discutat, Caragiale e și un mare strateg); Ghiță Pristanda - servil, umil față de șefi, fără personalitate (pristanda = joc popular, asemanator cu brâul, ce se dansează după reguli prestabilite, Într-o parte și alta, conform strigăturilor și comenzilor unui conducător de joc); Nae Cațavencu - ipocrit, demagog (cațaveică = haina cu doua fețe) si palavragiu (cață - unealtă, mahalagioaică); Farfuridi si
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]