442 matches
-
roată cu ochii în odaie și observă că erau doar ei doi, el și beiul. Ar fi putut să l ucidă și nimeni nu s-ar fi sinchisit prea tare, dar preferă să se lămurească: — Toate clopotele? — Da, toate. E priveghi mare. Se fac rugăciuni speciale în toate bisericile, pentru sănătatea noastră. — De ce nu mi s-a spus? Uimirea lui Brâncoveanu era atât de mare încât pe fruntea tumefiată sprâncenele zbârlite se arcuiră și mai tare. — M-aș fi rugat și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu perine de brocard roșu, le puneau pe dușumele și se așezau în fața focului turcește. Cine le spusese să vină poate nici ei nu știau, dar veneau dintr-un sentiment de solidaritate sau de compasiune, ca la un fel de priveghi. Amintiri, povești vesele și triste prinseră a se depăna. Să fi fost adunați acolo cei trei prinți și încă douăzeci, douăzeci și cinci de bărbați de vârste diferite; printre ei însă nu era nici un Cantacuzin, și de acest lucru erau conștienți fiecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
binefăcător, a pășit pragul bisericii noastre, spuse preotul fericit către cei opt sau nouă credincioși, apoi scuzându-se, reluă: În seara aceasta poporul este dincolo, la mânăstire, arătă el cu mâna în direcția în care era biserica Radu Vodă, este priveghi mare cu vlădica Antim, duceți-vă rogu-vă și domniile voastre. Priveghi mare, cu prinoase multe de pâine, vin, pere văratece și cireșe pietroase. De la Curte acum pleacă nepotul Știrbei spre Istanbul. Și-a luat o slugă care să se priceapă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
opt sau nouă credincioși, apoi scuzându-se, reluă: În seara aceasta poporul este dincolo, la mânăstire, arătă el cu mâna în direcția în care era biserica Radu Vodă, este priveghi mare cu vlădica Antim, duceți-vă rogu-vă și domniile voastre. Priveghi mare, cu prinoase multe de pâine, vin, pere văratece și cireșe pietroase. De la Curte acum pleacă nepotul Știrbei spre Istanbul. Și-a luat o slugă care să se priceapă la cai; de, dânsul se pricepe doar la ovăzul cailor..., gândea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot poporul îngenunchiat rostea pios bătând metanie „Doamne miluiește!“ Spătarul trecu anevoie printre oamenii înghesuiți în pronaos până la scaunul mitropolitului, se aplecă în fața lui Antim, mimând gestul de sărutare a mâinii, și-l întrebă sec: — Ce-i asta, prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri în postul lui Sân Petru. — Văz că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi vrut să se dezvinovățească, mitropolitul adăugă blând: Așa sunt scrise pomelnicele. — Pe robul lui Dumnezeu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu, săriră buimaci de pe fânul uscat pe care se odihneau în curtea bisericii. Unii tocmai spuneau că i semn rău, când al doilea țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călugărit. După foarte puțini ani, a călcat jurământul depus la călugărie, (mi-a povestit ea) și s-a întors. Mi-a spus că nu se putea odihni: se scula la ora 5 dimineața și lucra toată ziua, iar noapte făcea priveghi. Acum o văd că stă cu mâna întinsă și cerșește. A treia variantă cu dislocatul din familie era moartea și reîncarnarea într-o viață viitoare. Subconștientul meu lucra pentru dislocarea din familie, prin boală și moarte. În urma practicilor religioase, ajunsesem
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acrobatic pe muzică clasică - și le-a ieșit. Dacă aș fi stat, aș fi văzut și mai multe. Poate data viitoare. La urma urmei, după cum ziceam, Viena chiar e aici, după colț. La noi în UE. LA LOC teleCOMANDA Recursul Priveghiului Alex SAVITESCU „În România se vorbește mult. Suntem un popor epic, liric, dramatic, gata oricând să practice confesiunea, lamentația, memorialistica și bancul.“ Rândurile de mai sus, semnate de Andrei Pleșu, au apărut recent într-un articol din revista „Dilema Veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
a devenit primar al unui oraș din județ, iar soția este profesoară în orașul al carui parc poartă numele lui. Mare era opulenta: păstrăv, plachie, cârnați, friptură, televizorul era pus pe Moscova și se vorbea puțin, atmosfera fiind cam de priveghi. Nu erau foarte îngrijorați, Iliescu dăduse un decret prin care erau plătiți semestrul I, 1990, bani aveau, îngrijorarea era totuși , lumea lor se prăbușise și ce va urma. Ea s-a pensionat cu unul din decretele lui Iliescu la 50
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
șaptelea hohot de râs, s-a născut sufletul“ (ibidem). La români, râsul și veselia sunt componente ale tuturor riturilor de trecere. Ele sunt prezente atât la naștere, la botez sau la nuntă, cât și în riturile noastre funerare. Jocurile de priveghi ce se țin în casa mortului sunt pline de vervă, de gesturi și cuvinte, cu substrat erotic și conținut comic; funcția lor e aceea de a exorciza moartea, de a delimita spațiul lumii de aici de lumea spiritelor de dincolo
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
O Întrebă de sănătate și ea spuse abia șoptit că acum e mai bine. De ce mai bine?, mai bine decît cînd?, fiindcă lui Carlos nici nu-i trecea prin cap că ea se gîndise În ultimele zile la moarte, la priveghi, la Înmormîntare și la toate aceste cuvinte grele ca o lespede de marmură. Arminda se Înfundase În canapeaua moale ca o saltea de puf a Mercedesului, profitînd de cele cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seara aceea. Nici a doua zi. A fost cuminte și și-a ținut făgăduiala de a sta cel puțin cinci ore În capela cu luminările aprinse. Ce-i drept, de fiecare dată făcea pauze tot mai mari Între răstimpurile de priveghi, dar a izbutit să completeze cele cinei ore și chiar să se simtă Îndurerat În unele momente și dacă a trebuit să depună un efort considerabil de vină era Peggy, nu Arminda, cu toate că ardea de nerăbdare să se ducă undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
potrivește, spuse el zâmbind. Chiar îți vine bine. Ești un lingușitor. Plăcerea lui Ashling se accelera în timp ce examinarea continua. Dylan era mereu foarte darnic în a complimenta pe cineva. Și totuși, deși știa că le împărțea ca pe colivă la priveghi, era greu să nu îl crezi măcar pe jumătate și era și mai greu să nu strălucești de fericire. —Ești periculos, spuse ea, radiind. Haide. S-a întors să plece și l-a văzut pe Jack Devine în apropiere, răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lucy stă lângă Clămence, aplecat deasupra ei cu toate instrumentele și cu chipul încordat. M-au așezat pe un scaun. Privesc fără să înțeleg. E multă lume în cameră. Vecine, bătrâne, tinere, care vorbesc încet, de parcă ar fi deja la priveghi. Unde erau toate ticăloasele astea când Clămence gemea, când încerca să strige după ajutor? Unde erau muierile astea care vin acum să se umfle de plâns sub ochii mei, pe spezele mele? Mă scol, cu pumnii încleștați, probabil că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
salutat fără cuvinte și au plâns strident; toate femeile acelea care puteau fi atât de tăcute când erau singure, dar care erau atât de zgomotoase când boceau În grup. Armanoush descoperise deja până În momentul ăla câteva din regulile ritualului de priveghi: de pildă, În casă nu se mai gătea. În schimb, fiecare oaspete venea cu câte o tavă cu mâncare; bucătăria era Înțesată de cratițe și caserole. Nu se zărea nici urmă de sare, carne sau băutură la vedere și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cu puțin înainte de a i se acorda titlul de doctor al UNATC, pe Liliana Naclad am întâlnit-o, fizic vorbind pentru că prin telefon și prin e-mail-uri am rămas într-un permanent dialog în miez de iunie, la mănăstirea Techirghiol, la priveghiul părintelui Arsenie Papacioc, care îi fusese duhovnic. Sub un cer cu stele căzătoare, am privit-o cum trecea, smerită umbră cernită, de la un grup de enoriași și credincioși la altul, vorbindu-le în șoaptă, fie și numai pentru o clipă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
sub el fu, pur și simplu, sfârtecat. Cu greu putu Ana să-i găsească măruntaiele și să le pună, cât de cât în ordine, în sicriu. O lacrimă n-a curs din ochii văduvei, nici în zilele și nopțile de priveghi, nici la înmormântare, ori după aceea. N-a scos, însă, o vorbă timp de patru zeci de zile. Sătenii credeau că, de durere, moașa lor și-o fi pierdut graiul și o compătimeau. La parastas au auzit-o zicând: "Fie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
consubstanțialitatea om-pom oferă primului termen șansa supraviețuirii. Este probabil că ne aflăm aici în fața unor aspecte care ar putea resemnifica atât de contro- versata problemă a seninătății eroului mioritic în fața morții. Iată, de exemplu, un extraordinar text funerar glăsuit „de priveghi” de către „unchieși” mascați (strămoșii ?). Este un bocet cules în zona Vrancei, acum doar câteva decenii, care redă într-un mod cât se poate de plastic și de explicit ideea postexistenței defunctului, datorată consubstanțializării acestuia cu copacul : Omule-pomule, nu te milui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură înăuntrul mănăstirii Ara Coeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului unui lunatic viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori"138. Calinc condamna așadar ferm intoleranța față de incinerare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se situa într-o neconcordanță cu propriile decizii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului unui lunatic viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori) etc. etc.? S-a zis iarăși că Sf. Sinod adică forul cel mai înalt al executării întocmai, a sfintelor dogme, canoane
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
supărat rău și am rupt afacerea. Cu Moartea a fost mai complicat. Eu nu negociez ca Diavolul. Nici măcar clipa morții. Am întrebat-o, mi-a răspuns că Moartea face parte din legile vieții. Omul este crescut în cultul morții: parastase, priveghi, pomeni, cavouri; are mai multe probleme decăt cei care au plecat pentru totdeauna încăt uneori ar vrea să fi fost în locul lor. Iar în Imperiul Morții nici Dumnezeu nu se amestecă pentru că v-a făcut muritori și v-a dat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
stat în gaz dă, ruși sau ucrainieni, ce-or fi fost ei, erau oameni extraordinari. Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. Și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine de toate poate și datorită binecuvântatei prezențe a amintirii Sfântului Ioan acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
peste el, astupându-l! Cel care îl ajuta la treabă a strigat după ajutor. Au venit sătenii și până la urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]