451 matches
-
metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă un secret pe care materia ei îl presupune, dar care nu e
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
întunecoasa a nopții și luna solitara apare la orizont"26. "Zilele sunt ca niște copii ai timpului, pentru că ziua următoare, cu tot ceea ce conține ea, este procreata de cea anterioară"27. "Ce prețuiesc mai mult poeții, decat glasul fermecător al privighetorii într-un luminiș solitar, în noaptea liniștită de vară sub lumina dulce a lunii?"28. "Tabloul" elementelor și forțelor naturii folosit ca mijloc de expunere în discuția sublimului dinamic: Stânci îndrăzneț suspendate și amenințătoare, nori de furtună îngrămădiți pe cer
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Să facem cunoștință, Chișinău, 1989; Cer și pământ, Chișinău, 1991; Rață-rață lătăreață, Chișinău, 1992; Aici pe pământ, Chișinău, 1998; Prin valuri, pref. Anatol Ciocanu, Chișinău, 2001. Traduceri: Iuri Ermolaev, Un final neprevăzut, Chișinău, 1975; Boris Jitkov, Povestiri, Chișinău, 1978; Cântați, privighetori!, Chișinău, 1978; Lev Kassil, Apărătorii tăi, Chișinău, 1979; Soldatul vârstă n-are, pref. Pavel Cruceniuc, Chișinău, 1985; Vasil Vitka, Amiază, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Vasile Coroban, „O palmă de cer”, „Moldova socialistă”, 1969, 31 august; E.I. Vieru, „Ploile dorului”, „Cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]
-
adesea uitate, a tot ce constituie limbajul nostru, și prin urmare umanitatea noastră. Umblând în lung și în lat, negustorul de cuvinte se întreba dacă o astfel de activitate ar fi posibilă la veverițe, la maimuțele capucin, sau chiar la privighetori. În general, răspunsul lui era negativ, deși un ornitolog din Antibes l-a asigurat că pițigoii din sudul Franței au un accent particular. * Al Doilea Război Mondial i-a îngrădit mișcările și i-a încetinit activitatea, reluată însă destul de energic
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
1 500 metri pătrați. Focul a fost stins în dimineața zilei următoare, la ora 4,20. l În data de 20 mai, la ora 15,02, a fost înregistrat un incendiu la un autoturism Mitsubishi Colt, în Lugoj, pe str. Privighetorii nr. 39. Incendiul, provocat de un scurtcircuit, a fost lichidat de către proprietar. Au ars elemente combustibile din compartimentul motor, vopseaua de pe capotă și, parțial, bordul. l Tot în data de 20 mai, la ora 19,18, a fost semnalat un
Agenda2003-21-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/281040_a_282369]
-
declara că ar fi o "imitație", și-a cufundat în uitare sursa, oricare va fi fost ea, din moment ce varianta românească are următoarea formă: "Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori; Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. Curgeau lumini din ceruri roze, Erau copii fermecători, Și coronați de-apoteoze Se socoteau nemuritori. Și coronați de-apoteoze Treceau-nainte șoptitori; Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori". (Zori roze) în această poezie, muzica trece
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și are o mulțime de ochi implantați de jur împrejurul capului/ ca niște rulmenți./ altul vedea ca printr-o sită și distingea/ entitățile nisipului cum distingem noi/ orașele și stelele./ un altul răsturna cu ochii/ lumea cu susul în jos” (Privitori și privighetori). Viziunea vădindu-se asociabilă cu senzația de orbire mîntuitoare ca o infirmitate divină: „pe drept cuvînt se crede că e orb deși pe drept cuvînt/ el vede cu tot trupul de parcă ar fi apă./ adevăr zic vouă: celui care plînge
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Ariel, str. Știrbei Vodă nr. 11, Râmnicu Vâlcea. Criticul teatral Marian Popescu va prezida juriul, care va acorda premii constând în publicarea pieselor, cea mai bună urmând a fi montată la Teatrul Ariel. Festivalul Național „Mariana Drăghicescu“ l În memoria privighetorii Banatului Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș a stabilit datele celei de-a IV-a ediții a Festivalului Național „Mariana Drăghicescu“, concurs de interpretare vocală deschis soliștilor profesioniști de muzică populară. Desfășurată în perioada 25-27 mai și finanțată
Agenda2004-17-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282335_a_283664]
-
de-aromă Și răspândește-n suflet iubire și langori. O blând ostrov, prin care pluteau petale roze. Și-l adorară-n veacuri popor după popor, Iar boarea-nmiresmată a laudelor lor Plana precum tămâia peste grădini de roze Sau al privighetorii suspin îndurerat. Cythera e o țară acum cu șesuri vide Și veșnic tulburată de țipete-ascuțite. Întrevedeam acolo și un obiect ciudat O, nu era un templu cu umbră-ocrotitoare A cărui preoteasă, cu gândul dus la flori, Mergea să-și răcorească-ale
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
poate chiar un înger Să le-nfășoare-n șoapte și-n răsfrîngeri Spre a le face-apoi, moi, să îndure Cele mai strașnice și îndelungi alaiuri De fauni lăudînd-le sînii din naiuri, Cînd roua lin pogoară, bleu, pe plaiuri, Ademenită de privighetori și grauri, Linsă cu poftă, de pe brusturi, de balauri... Căci Dumnezeu e bun și ne învață Plăcerile, de dis-de-dimineață, Ca să le ținem minte-o-ntreagă viață... Să poți să furi din frumusețea lumii... Să poți să furi din frumusețea lumii
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna stîngă un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
lumi Că a lui va fi evanescența! WEEKEND SECRET Lucrul pe care l-ai dorit al tău la nesfîrșit te stăpînește. Fie! În mine drumurile se zbat ca peștii în plasă mucezește absența iar cîțiva admiră dîra de sînge a privighetorii ucise pe cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
dar învierea se-aține pe-alături cum un aparat de proiecție ce te-nfățișează așa cum ai fost cînd - încă-n fragedă copilărie - ai scris tu însuți scrisoarea. îndemn Fii scurt. Brăzdată de chinuri e fila albă pe care sturioni și privighetori și romanițe și viruși și oameni se luptă pe viață și pe moarte. Fii scurt din respect pentru viața care-a semnat-o precum un garant al morții. Nimeni nu simte Nimeni nu simte cînd vine visul aidoma unui cîine
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
toate au fost scrise. Rămân să se citească `ntre ele. Adierea stârnita de un fluture mascul oprit pe-un fluture femelă Îți dăruiesc această distilare. * Inima mi-ai promis să lucrezi și duminicile. * Și încă ceva: măgarii copitelor se cred privighetori. Tu foarfecele meu arțăgos care despici cu picioarele acest capot a cărui căptușeala ești tu. * Fără să știe omul emite un crin călător peste veacuri. Floare de câmp La urmă o `ntreb de preț: câți bani să-i dau Drăgălașa
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
am făcut / și totuși armonie, lucire / de plâns etern. // Tu nu cauți trofee niciodată, / căci biruința ta-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
în dreptul ferestrei norul se înnegrea Ca o scăfîrlie de înger îngropată în albastrul veșnic, Tu puneai apa la fiert ca să-mi pregătești ceaiul. Apa scotea mici țipete, așa îmi imaginam facerea cerului: din aburul adunat de la atîtea piei asudate de privighetori care cîntau o missa solemnis la nesfîrșit, silnic sau care îngînau pur și simplu neputința de a fi pentru o noapte om. Nimănui nu-i este indiferentă clipa ce trece, Nici clipei însăși care se vede Pe sine trecînd. Apa
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
ucenicilor, în mătăniile sihastrului, în casa melcului, în inima Maicii Tale pururea rugătoare, Doamne, Tu care Te îmbraci în lumină, în șoapta candelei, în pleata crinului și a îngerului, în raza soarelui din geana pruncului, în raza lunii din cuibul privighetorii, în bucuria înluminată a Mironosițelor în tainicul surâs al Maicii Tale împrumutându-ne lumină Doamne, Tu care Te îmbraci în iubire întoarce-ne și pe noi întru bucuria Raiului.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
ființei, mereu reluată : „ce rămâne din noi, după ce...”, culminând cu o adresare Divinității, sub semnul dezolării și, în același timp, al speranței : „Ce rămâne din tine, Doamne, când toate / ale lumii au amuțit / și Tu te aprinzi întunecos în ochiul privighetorii / și nu mai ești decât / lumina singură care îmi ține cântecul? // Ce rămâne din beznă, când restul / de dincolo de rost / e numai lumină?” Cezar Baltag păstrează în lirica sa amintirea metafizică a unei explozii, cea a stelei din care : „am
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
armonie bizară, greu de explicat, salvează această întîlnire de versuri banale ("tristeți căzute ca o floare") și, dimpotrivă, prea încărcate. Dincolo de șovăielile construcției, e o melodie, care prinde. Iată o Iubire veche, deplînsă într-o limbă aproape străină: "Mâna tremură privighetori./ Umărul se pleacă'n hodiern,/ Să sărute trupul de ninsori,/ Să atingă stropii de falern." Dacă ne apucăm să traducem - hodiern înseamnă cotidian, iar falern e vinul de Falerno - stricăm efectul, rămînînd cu imaginea unui hedonism de duzină. Așa, într-
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum observam și altădată, poezia lui Ioan Flora se bizuie pe o postură de extrovertire. Poetul se vrea, după cum afirmă răspicat, ,din ce în ce mai în afara ființei" (Privighetori albe și goale). Aparent sătul de spectacolul interior, dezabuzat în raporturile cu sinele, e atras de spectacolul lumii, pestriț, îmbietor în varietatea sa inepuizabilă, ambiguu în semnificațiile sale, pe nervura unei pronunțate psihologii balcanice. De facto nu e o abdicare
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
A ars acoperișul imobilului pe 65 metri pătrați, 3 800 kg lemne de foc, 500 kg grâu, 650 kg porumb. l În data de 21 martie, la ora 0,22, a fost semnalat un incendiu la o magazie de pe str. Privighetorii nr. 45 din Lugoj. A ars acoperișul pe o suprafață de 800 de metri pătrați și mai multe materiale. Incendiul s-a datorat unui foc care a prins vegetația uscată. l În 23 martie, la ora 23,59, a fost
Agenda2004-13-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282235_a_283564]
-
umblați în urma lui și faceți corecturi acolo unde el vă mutilează textele, umbrind bucuria unor versuri izbutite, ca "plânsul învinsului/ cu fiara alături", din varianta cea mai bună a poemului Despre mine. Pentru dumirire, iată cîteva din greșeli: "guși de privighetorii; vor lâncezii vocile; la gura puști; uni zic; timpul ce vi-lam răpit". Vă mulțumesc pentru desen. Pare să fie un autoportret ce vă arată blajin întors pentru o clipă cu spatele la bibliotecă. (Constantin Vana, Turda) * Ce părere să avem despre
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
cel mai bun prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la ultimii cititori de poezie.// Ce os fără gust, fără miros,/ poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în același timp, sentimentul singurătății, izvorât, și acesta, dintr-o frică de realitate: „Singurătatea se naște/ la marginea patului/ poartă nume de privighetori/ îngropate cu capul în jos/ îmbolnăvește apa de băut/ cu strictețea perversă/ a luminii din nord;/ ascultă bătăile inimii/ și pleacă/ cu toate cuvintele/ găsite prin casă/ realitatea/ ar trebui interzisă”. Sau senzația pustiului lăuntric, a secetei sufletești aplicată peste
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
puțin, dar nu iubesc puțin; Nu vreau în târg să laud ce-n străfund Păstrez al meu, ferit de ochi străin. Iubirea nouă-a fost, într-un april Ce m-a găsit cântând, cum la-nceput În prag de veri, privighetori; un tril Ce-l sting apoi, în arșiță, tăcut. La fel sunt nopțile acum, și ea La fel adoarme crângul, la apus; Dar ramura de cântece-i mai grea, și dulcea-i vrajă de-nceput s-a dus. Așa și
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]