95,170 matches
-
bărbații de la adunare. Senatorul rămase în ușa camerei, cu mîna pe clanță, și o descoperi pe Laura Farina numai cînd vestibulul se golise. - Ce faci aici? - C'est de la part de mon père - spuse ea. Senatorul pricepu. Senatorul cercetă cu privirea gardianul somnoros, o cercetă apoi pe Laura Farina, a cărei frumusețe de necrezut era mai imperioasă decît durerea lui, și hotărî ca moartea să aleagă pentru el. - Intră, îi spuse. Laura Farina rămase în ușa camerei, minunîndu-se; mii de bilete
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
pe un scăunel parcă de școlăriță. Avea pielea netedă și întinsă, de aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul brut, iar pletele-i erau coamă de mînză și ochii imenși mai limpezi ca lumina. Senatorul îi urmări firul privirii și dădu de trandafirul pătat de salpetru. - E un trandafir, zise. - Da - spuse ea cu o părere de descumpănire -, am văzut trandafir la Riohacha. Senatorul se așeză pe un pat de campanie, vorbind de trandafiri, în timp ce-și descheia
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
află inima înlăuntrul pieptului, avea tatuajul de corsar cu o inimă străpunsă de săgeată. Aruncă pe jos cămașa umedă și o rugă pe Laura Farina să-l ajute să-și scoată ghetele. Ea îngenunchie în dreptul, patului. Senatorul o urmări cu privirea iscoditor, dus pe gînduri, și în vreme ce ea îi desfăcea șireturile se întrebă cui îi va aduce nenoroc întîlnirea aceea. - Ești o copilă - spuse. - Să nu credeți - răspunse ea. Împlinesc nouăsprezece ani în aprilie. Senatorul se simți interesat. - În ce zi
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
sânge țâșneau fierbinți În afară, peste mâna sa. Am tras cu coada ochiului spre Elena. Câteva clipe, și ea Își acoperise cu podul palmelor ochii, chiar dacă privea ritualul ca pe un firesc anume. Tocmai În acest timp, când Își ascundea privirea, bunicul meu a mânjit-o cu sânge pe frunte și obraji. Atunci, deși, Într-un fel, caraghioasă, mi s-a părut a fi și mai copil, dar și mai frumoasă. Am zâmbit discret. - Stai, ce crezi că scapi? Te mânjesc
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
bună, chiar foarte reușită sub aspectul cantitatății de informație nouă adusă, și mai ales sub aspectul unei mai subtile intenții de pastișă a textelor analizate, de înduioșată și amuzată relectură a lor, cu ochelarii criticului avizat, și în special pentru privirea complice aruncate când în buduarul aristocratelor, când în spatele scenei. Mihaela Mudure Ispitiri, trecute vremi - eseuri de istoria literaturii engleze Ed. Paralela 45 194 pag., 75.000 lei.
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
se vede/ atît de departe, de acolo nici pînă acolo nu se mai vede" (Hurrah New-York!). Sau: "doar gîndul nomad și cuminte stă ghemuit în orașul de acasă/ și arde suspin ca schimnicul în muntele său părăsit/ cu Dumnezeu în privirea cît cerul" (ibidem). Sau: "într-atîta libertate ți se poate întîmpla orice,/ dar mai ales fericirea care-ți deschide zilnic/ ferestrele să-ți intre cerul senin, proaspăt/ ca aerul de pe valea Buzăului" (Doina). Sau cu o doar părelnică renunțare la nostalgicul
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
se pare trăsătura (umană) cea mai puternică a lui I. D. Sârbu? Dar în opera sa, care consideri a fi linia de forță? V.N .: Umană, vezi, capacitatea asta a lui de a fi un om al Clujului, al Europei Centralei, cu privire spre Vest, dar totodată și modul în care, încetișor, a început să înțeleagă și să accepte lumea de la Dunărea de Jos, Craiova în speță: eu zic că avea pentru aceasta un soi de "dragoste antropofagă" - iritare și totuși afecțiune. Cartea
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
este din cale afară de încurajator. Ba s-ar putea spune că dimpotrivă. Fără vocație istorică și fără instinct social, artistul pare mai degrabă un ratat obraznic, un înfometat perpetuu și un guraliv incontinent. Fix ce-i trebuie unei june cu privirile pierite pentru a le arăta părinților cea mai crîncenă înfățișare a zădărniciei. Dar și frageda repăriță și încruntatul său tată se înșeală amarnic. Departe de a-și fi croit cavoul la mansardă, de a fi dat bir cu fugiții din fața
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
carele îl numesc turcii Iali-Kioșkiu, pe Constandin-vodă, și pe 4 feciori ai lui: Constandin, Ștefan, Radul, Matei și pe Văcărescul de le-au tăiat capetele. După aceia i-au rădicat în prăjini de i-au scos înaintea porții împărătești pentru privirea să-i vază lumea. Și toată zioa acolea au zăcut, iar după ce au înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea marelui maestru al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
12 și la vernisajul expoziției Tonitza la Balcic." Pavel Șușară... Poet, prozator, critic de artă, bărbat plin de farmec, cu care nu e bine să te afli în anturajul unor femei, fiindcă toate, fără nici o excepție, îl vor sorbi din priviri, uitând de tine cu desăvârșire, ca de plata impozitului pe venitul global... Pavel Șușară - unul dintre puținii autori din România care au reacționat firesc la ceea ce am scris despre cărțile lor. în plus, într-o anumită împrejurare, după ce am publicat
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
cititorii, cu țara străină, cu limba ei, cu peisajele văzute, cu drumurile din oraș - toate astea sunt o comoară pentru mine. Iar pentru cititori, persoana autorului este o punte între scriere și lectură. La ea se asociază o voce, o privire, un gust. Cu privire la schimburile culturale dintre România și Elveția, sunt mulțumită că mi-am reprezentat țara și că am dat posibilitatea cititorilor români să-și apropie alt spațiu geografic, altă sensibilitate.
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
orașului, dar n-am îndrăznit să te strig, să-ți fac semn, să-ți spun că mi-e frică de umerașele cu paltonașe, de portmantourile cu blănuri groase, de bărcuțele de hîrtie din congelatorul zanussi printre care zăbovesc foci cu priviri întrebătoare" (30 noiembrie). Extraordinarei îngrămădiri de obiecte i se adaugă peisaje urbane halucinante, topite în fizionomia unui personaj de neidentificat - cu care se poartă dialoguri imaginare - degenerînd apoi în îndepărtate și ireale, exotice decoruri: "într-una din serile acelea de
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
spațiul unei ordini infailibile. în punctul de convergență al acestei vocații întemeietoare, al acestui tardiv reflex demiurgic, cu o spaimă adîncă de gol, se naște pictura lui Boca pe care o găzduiește acum Galeria Sabina&Jean Negulescu. Deși, la o privire fugară, această pictură poate părea consecința exclusivă a unui spirit ludic dus pînă la limită, în fond ea este un exercițiu grav și un experiment cu un amplu orizont metafizic. Din aproape în aproape, prin tonuri stinse, cu o sonoritate
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
doi artiști plastici contemporani, unul de o discreție aproape autistă, celălalt uitat prea repede de o posteritate instalată prematur. I-am numit pe Florin Mitroi și pe Geta Năpăruș. Cu primul, Ilie Boca are în comun sensibilitatea, rafinamentul unic al privirii și un interes profund pentru un anumit gen de livresc al imaginii, pentru sursele fruste ale picturii populare care perpetuează pînă astăzi un fel de reprezentare arhaică, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
a ultimului număr Balcanii și, între balcanism și balcanitate, raportarea românilor la acest spațiu. Nouăsprezece articole se opresc asupra temei din perspectiva unor domenii diferite, cel mai adesea de graniță. Dar, mai înainte ca un domeniu să-și spună cuvîntul, privirea "tare", cea care imprimă o lectură anume a balcanității, e cea a autorului. Marea majoritate a studiilor propuse de Martor nu sînt unele dogmatice. Senzația e că sînt gîndite astfel încît să pară, ele însele, balcanice: există în ele o
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
selectez - pur subiectiv - doar cîteva e faptul că o asemenea listă ar egala în dimensiuni recenzia de față. Către o definiție a lui homo balcanicus se îndreaptă primele articole din revistă: Marianne Mesnil, Andrei Pleșu și Teodor Baconski încearcă o privire în egală măsură din interior și din exteior. Există un "consens" interesant în exemplele pe care și le aleg primii doi pentru a ilustra unitatea culturală a zonei, surprinzător dacă ținem seama de faptul că nu e vorba de o
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
mama și dispare imediat între fălcile lupului. Iedul mijlociu se ascunde sub copaie (o jumătate de vagin deci, socotind geometric și aritmetic, o jumătate de mamă îl protejează) și moare și el repede. Numai iedul cel mic stă ascuns de privirile lacome ale lupului în întunecimea hornului (hornul, i.e. vaginul, vaginul e de astă dată complet, ca formă) și avînd prin urmare completa protecție maternă reușește să se sustragă morții iminente. Lupul moare într-o groapă (sugestie, neîndoielnic, a prezenței altei
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
superbă a lui Bocăneț. Mai știi, dragă Telefob, ce efecte scotea scenograful din liniatura alb-negru pe care i-o sugerase Averti, dar care era profund inspirată de realitățile noastre naționale? Ei bine, dacă n-aveam televizor, nu rămîneam neinformat cu privire, de exemplu, la noile cuceriri ale artei teatrului? Despre noile cuceriri din film, ce să mai zic? Filmul Reconstituirea nu l-am văzut la cinematograf, ci la televizor. Tot așa filmele lui Wajda, Polansky (Cuțitul în apă!), Menzel, Al patruzeci
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
de factori culturali și sociali se opune reducționismului bazat pe opoziții binare și ierarhizării rigide". (p. 8) Cum interesul lingvistic s-a deplasat asupra limbajului vehiculat de presă și de "strategiile retorice" ale publicității, prima parte a lucrării este o privire atentă asupra limbajului jurnalistic la care ar trebui să mediteze în primul rând, jurnaliștii înșiși. Strategiile limbajului din presă (de cele mai multe ori străvezii, puerile și facile) sunt "vânate" și disecate cu meticulozitate de Rodica Zafiu. Astfel, retorica titlurilor, narativizarea și
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
dialogului cu cititorii, clișeele figurilor semantice (de remarcat fragmentele dedicate preluării în presă a unor expresii eminesciene și caragialene), prelucrarea zvonurilor, precum și scurtele analize dedicate cronicii, interviului și anchetei (R. Zafiu scrie chiar și despre neglijențele ortografice), totul intră sub privirea cercetătoarei care radiografiază cu cruzime, aș zice, fenomenul publicistic de la noi. Iată o remarcă generală: texte "predestinate prin subiect narativității, își reduc nucleul epic la minimum, la o propoziție generală, nedeterminată [...]. Adevăratele știri de senzație sunt, în schimb, intens narativizate
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
sub imperiul prejudecăților, analize irelevante, dacă nu total eronate și, aș zice, patetic-resentimentare. În fine, ultima secțiune a cărții, Pregnanța oralității, se ocupă de fenomenele oralității, a elementelor de limbaj popular, familiar, argotic și tot prin prisma mass-media. De la o privire generală asupra argoului și până la banc (între oralitate și scris), Rodica Zafiu pare să nu piardă nimic. Scrie cu ușurință despre inovații recente cum ar fi "marfă", "așa cum vrea mușchii mei", "merțan", "bengos" și "băiat de băiat", dar și despre
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
e un refuz atît al cunoașterii cît și al recunoașterii limitei acesteia care este misterul. În loc de organ al luminii, ochiul poetului e unul al beznei, acoperind priveliștile cu mîl, o sursă de dejecții care impurifică atît obiectul cît și subiectul privirii. Masca scriitorului Nicolas Row îl însoțește precum un alter ego așijderea "în-semnat", estropiat în chip simbolic, spre a justifica incapacitatea accesului la enigmele ultime precum și paleativul scrisului care, la rîndu-i, nu s-ar putea sustrage aceluiași efect al obscurității: "Pe
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
a lăsat urme asupra marginii noastre de Europă. Valorizarea duhurilor culturii, productivitatea fantasmelor, iată unul din rezultatele încurajatoare ale acestor amprente. Prezentul și trecutul se unesc într-o fulgerare, iluminare. Să nu uităm că iluminarea e geamănă cu orbirea. Iluminările, priviri către noi înșine. A citi între ruine Dar Iluminările sunt și străluciri pornite din miezul unor opere fundamentale către cititor. Stanțe teoretice și filosofice inventate, de pildă, pentru crearea cititorului ideal al Afinităților elective de Goethe. Sau pentru crearea cititorului
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
Opera de artă în era reproducerii mecanice indică rolul reproducerii, al fotografiei. în deschiderea proiectului despre Arcade, o fotografie extraordinară ilustrează spiritul benjaminian: printre ruinele unei biblioteci bombardate, cu tavanul prăbușit, dar rafturi rămase integre, câțiva cititori continuă fascinați, cu privirile țintă la cărți. Decizie etică și politică: a citi, în ciuda - Conceptul de istorie Teza XIV începe cu aceste cuvinte: "Istoria este obiectul unei construcții care nu e plasată în timpul vid și omogen, ci într-un timp plin de prezența "timpului
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
prefer să nu-i cer elevului să-i dea o formă... lucru posibil doar datorită absenței totale a spectatorilor. În școala noastră, la Malmö, la examenele din primul an, nu asistă nici măcar elevii din clasele superioare. Ca să nu existe nici o privire dinafară. Contextul debutului trebuie să asigure, grație celei mai stricte intimități, o libertate absolută. * Într-o zi, pe la începutul cursului, i-am spus unui elev: "renunță la teatru". Nu m-a înțeles, doar venise să facă teatru... Ca să faci teatru
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]