3,831 matches
-
chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente, deja sistematizate în arhiva noastră mentală și semnificate în orizontul cunoașterii, artistul explorează, în principal, patru căi de acreditare a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
trebuie musai să se înfățișeze în haine antropomorfice e vetustă. Noului personaj i se va crea pe calculator orice chip se dorește, căci în fond nu avem de-a face decît cu o interfață menită a stabili contactul dintre noi, privitorii, și creierul hard al calculatorului. Interfața poate fi schimbată și modelată după plac, tot astfel cum același genotip se poate manifesta sub forma mai multor fenotipuri, în funcție de mediul în care se dezvoltă. În virtutea unei asemenea optici, fizionomia fie-căruia din noi
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
spectatorilor, în timp ce actorii "de compoziție" riscă să beneficieze de-un respect mai degrabă rece, când nu de-a dreptul condescendent. Probabil că în felul nostru de a ne uita la teatru a rămas ceva din originile spectacolelor de bâlci, când privitorul era fascinat în egală mă-sură de acțiune, dar și de tipologia ușor identificabilă a pro-ta-goniștilor. Din fericire, o carieră suficient de lungă și-o sănătate pe care-i doresc să și-o păstreze la nesfârșit l-au ajutat pe
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
ale artei sale... În "House of Cards" (1969), "1-1-1-1" și alte lucrări timpurii similare, componentele - plăci și stâlpi din metal - sunt atât de bine balansate încât par lipsite de greutate. Născute din manipularea unor forțe elementare - gravitație, frecare - lucrările fac privitorul să simtă o senzație viscerală de anxietate în așteptarea unei prăbușiri iminente. Este aceeași senzație pe care o trăiești navigând prin labirintul interior al "Intersecției", lucrare concepută decenii mai târziu. O construcție intitulată "Delineator" (1975) este alcătuită din două mari
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
în întregime. A doua, identică, lipită de tavan, este orientată perpendicular în raport cu cea de jos. Serra dovedește cum o sculptură, spre deosebire de un desen sau un tablou de șevalet, poate ocupa simultan două volume separate făcând să vibreze spațiul dintre ele. Privitorul este presupus să pătrundă în acest spațiu simțind presiunea psihică, dacă nu reală, exercitată de tensiunea dintre plăcile pe care nu le poate vedea simultan. Aici ca și în lucrări mai recente, înconjurând sau trecând printre forme răsucite, spirale și
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
baroc. Serra a enumerat nu o dată printre influențele decisive asupra artei sale, întâlnirea din anii '90, la Roma, cu interioarele dinamice ale arhitecturii baroce a lui Francesco Borromini. Aspectul "cinematografic" ține de dimensiunea temporală a creației lui Serra. Aparent, răspunsul privitorului aflat în fața uneia dintre lucrări este determinat de trăsături tipice ale artei sculpturii: masă, volum, textură. Ceea ce contează însă mai mult decât orice este suma reacțiilor acestuia, diferite în fiecare moment al traversării spațiilor definite de artistul american. "Drumul" printre
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
mitului. Într-un anume fel, el reface întregul traseu, mai degrabă al conștiinței decît al umanității, de la Geneză și pînă la substituția sacrului prin estetic, însă înlocuiește discursul și fabulația obișnuită cu secvența definitorie care activează memoria și face din privitorul însuși propriul lui povestitor. Eva, Alungarea, Cain și Abel, Moise, Tablele legii, Dansul Salomeei, Scara lui Iacov, Maica Domnului, Ioan Botezătorul, Iisus, Sărutul lui Iuda, Flagelarea, Stigmatele, Pieta etc., dincolo de faptul că resuscită o iconografie cu o autoritate copleșitoare în
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
de altă parte, fără a eșua în demonstrativ, își poate duce pînă la extrem cercetarea în spațiul limbajului, în special pe aceea stilistică. Esențializînd lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia. Ieșind din imaginarul și din narația spectacolului biblic și pășind mai încoace, în lumea seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
fără să adere încoa și-ncolo, ar putea susține comparația. Pentru fiece spectator al ei, rîvnind, și poate reușind, să schimbe stalul pe scenă, "cercarea" e tot una cu plecarea cărturarului de-altădată la drum european. O asemenea partitură a privitorului privit, a cronicarului parte din istoria pe care o scrie pune în pagină Simion Stolnicu (pe numele lui "civil" Alexandru Botez), scriitor sburătorist, în Printre scriitori și artiști, Minerva, 1988. În josul coperții alb-gălbui trece o bandă cu scrisuri și figuri
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
multora insignifiantă și ternă. Nae Riglea știe însă să descopere unghiuri surprinzătoare și să valorifice, cu ajutorul luminii, resursele secrete de frumusețe ale lumii înconjurătoare. El nu mistifică realitatea, ci o face să se dezvăluie, să devină expresivă, să comunice cu privitorul. Un asemenea calendar este mai mult decât un mijloc de informare și anume este un discret instrument de educare estetică, învățându-ne să privim cu mai multă curiozitate și mai inventiv peisajul vieții noastre de fiecare zi. Note de subsol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
de regnuri și de indivizi, devin la Ilie Boca proiecții monumentale, adevărate frize ale unei realități paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
disponibilă și mamă aprigă a unui copilaș jegos, chinuit de țigănușii de pe scară. Foamea, frica și instinctul sexual, plus cel matern, gătitul și îndestularea stomacului, avansurile "părințelului" și complicitatea amoroasă a gazdei, spectacol live reflectat și de ochii holbați ai privitorilor, cu comentarii de nereprodus - totul se amestecă în două-trei pagini de epică mare, comprimată, de nevoie, într-un citat rezonabil: "Bine că ne-am văzut înăuntru. Din nou așteptam, dar de-acum așezați în jurul unei mese și puteam vedea cu
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
nu numai, de o complexitate unică - anume chipul uman. Pe un spațiu aparent restrîns, de doar cincizeci și trei de lucrări, printre care și foarte multe desene pregătitoare, Daniela Chirion ia în posesie această realitate inepuizabilă, o cercetează și, mai apoi, oferă privitorului propriile sale variante plastice de înțelegere și de analiză. Trei ipostaze bine individualizate, însă foarte greu de disociat la o privire fugară, alcătuiesc proiectul artistic al pictoriței, îi circumscriu cîmpul conceptual și definesc perspectiva morală a reprezentărilor sale: autoportretul, portretul
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
suportă, în esență, nici o modificare. II. Observație, cercetare și limitele imaginației Dacă meditația generală, discursul interior și coagularea ideilor se înscriu cu destulă exactitate în scenariul deja prezentat, abordarea plastică a Danielei Chirion reprezintă cu adevărat o provocare majoră pentru privitorul de astăzi. Aparent previzibilă, ușor de contextualizat în istoria artei și a imaginii, în general, prin chiar caracterul său figurativ, această pictură trebuie privită ca moment în sine, ca fenomen irepetabil, și nu ca resuscitare a unor modele culturale deja
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
pe cel care se plimbă în el, dacă a fost creat în așa fel încât atmosfera diferitelor tipuri de peisaje (melancolic, sumbru, voios, pastoral, idilic, măreț etc.) să provoace o succesiune de sentimente. De aici comparația cu catharsis-ul teatral: privitorul trece în cursul unui spectacol prin atâtea sentimente și senzații, încât iese purificat și înnobilat. În epocă, dorința de a transforma întreg pământul într-un parc englezesc urmărea și transformarea oamenilor în acest mod, ceea ce ar fi avut și urmări
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
Într-o vitrină oarecum izolată a expoziției, două mici vase de sticlă provenite dintr-un atelier sirian din secolul al XIII-lea stau alături de altele, foarte similare ca formă și decorație, făurite la Veneția câteva decenii mai târziu. Pentru ochiul privitorului profan nu există diferențe... În cazul altor exponate - țesături, vase metalice decorate sau plăci ceramice de tip Iznik -, nici măcar specialistul nu poate distinge originalul de "imitație". "Barcelona și modernismul: De la Gaudí la Dali" a avut ca subiect o perioadă mai
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
operei lui Corneliu Baba ar fi tentată să invoce aproape mecanic modelele autoritare ale picturii spaniole și flamande, să perceapă construcția formei, austeritatea cromatică și fascinația iconografiei ca exerciții subtile de rememorare și de conservare. Dar rezistînd primelor tentații, orice privitor va putea observa cu ușurință că pictura lui Baba nu reînvie forme deja consacrate în istoria artei europene, ci încearcă - uneori chiar cu accente patetice - să resuscite cîmpul vizual și datele stilistice și morale care vin, mai degrabă, dinspre tradiția
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
căci, bogat fiind în informații, ascultătorul nu simte nevoia unui efort mintal prin care să suplinească carența informațională. În schimb, televizorul este prin excelență un mediu rece, căci imaginile pe care le transmite sunt sărace în informație și, de aceea, privitorul se implică puternic în încercarea de a completa cu imaginația precaritatea mesajului. Tocmai de aceea televiziunea subjugă mai mult decît radioul, fiindcă îți dă puțin și îți cere mult, iar acest efort de completare e răspunzător de implicarea sufletească mult
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
Șușară Ion Bitzan: Mimesis și creativitate Mai importante decît lucrările înseși, în general știute bine și prețuite în consecință, sînt mecanismele și resorturile adînci ale fascinației pe care arta și personalitatea lui Bitzan le exercită asupra conștiinței publice și asupra privitorului, în particular. în pofida faptului că artistul și-a delimitat foarte net universul și și-a restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o copie limpede a realității, un
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente, deja sistematizate în arhiva noastră mentală și semnificate în orizontul cunoașterii, artistul explorează, în principal, patru căi de acreditare a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei. Florin Mitroi: rigoare tehnică și austeritate morală Pentru Florin Mitroi, pictura nu este doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare codificată cu un privitor mai mult sau mai puțin prevenit, o hîrjoană ludică sau o scrutare gravă prin spațiile nelimitate ale posibilului. Mai întîi, ea reprezintă un amplu și complicat ceremonial tehnic, un recurs la memoria arhaică a genurilor, o subtilă convocare la realitatea
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
Rezultate concrete, a fost itinerată prin mai multe țări europene, printre care și România. Alături de cei doisprezece artiști inițiali au mai expus, în varianta românească, încă doisprezece artiști români, iar rezultatul astfel obținut se numea, pur și simplu, Artă concretă. Privitorul neprevenit și nedeprins cu lectura etimologică, încercînd să valorifice sensurile acceptate ale cuvintelor, se găsea în fața unei surprize greu de explicat în primul moment; ceea ce i se promitea narativ drept concretețea însăși, i se înfățișează vizual ca o maximă abstracțiune
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
ale psihologiei percepției. Relațiile centru/fundal, mare/mic, greu/ușor etc. sînt inventariate aici cu aceeași acuratețe ca și în manualul de psihologie pentru începători, dar pe un ton apodictic și fără a lăsa nici o șansă ideii de complicitate cu privitorul. Acest tropism al efectului este dublat și de un sindrom al excesului de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri îndelung cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
având picioare lungi, superbe, de săritoare în înălțime, gambe fine de oțel parcă lucrate la polizor, - râdea ca o copilă și îi plăcea să cânte romanțe vechi. Juca tenis și biliard, fiind șampioana Iașului. Când întindea tacul peste masa verde, privitorii de pe margini se adunau în spatele ei să-i contemple piciorul lung ridicat și fesele mici bombate sub rochia de mătase bleu - se îmbrăca numai în ce alegea ca materiale pe care le croia singură. în ziua aceea, din toamna lui
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]