565 matches
-
dos așteptările, criticul ne atrage atenția, fără a surîde, precum un comic de clasă, că riscul "e de-a merge pe calea compromisului cooperant". Risc din fericire spulberat în cazul de față ce inspiră "regretul după fiecare poet în parte", prizat în unicitatea sa: "Noroc că, în pofida tuturor frapanțelor, Mircea Ivănescu și Iustin Panța nu se înțeleg de fapt, "duelul" lor avînd ca temei un conflict de scriitură, în ciuda eforturilor de a le armoniza și chiar a le face redundante". Figura
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
la momentul apariției, ca o ruptură necesară - din păcate fără urmări - cu estetica "documentării" tradiționale, pretins-obiective care încă predomină în produsele de gen românești. Și - din nou din păcate - numai o latură a sa (justificată în formula originală) a fost prizată și urmată în producțiile de tip documentar care i-au urmat: mă refer la propensiunea către senzațional, marginal, obiect "altfel", și către "decuparea" acestuia în consecință. "Răceala" camerei de filmat, non-intersectarea subiect-obiect sunt de fapt cele care au perpetuat în
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
și împotriva curentului: ele nu și-au pierdut complet părul sau penele și nici nu s-au înecat într-un pahar cu apă. Cum nu și-au rătăcit nici recuzita, chiar dacă uneltele și întrebuințările lor au fost pe alocuri transformate, prizând aerul tare al hardurilor și softurilor. Și totuși" 1) Exaltarea suveranității mulțimilor constituia în logistica experimentalismului istoric doar posibilitatea de subminare a domniei mulțimilor, bunăoară atitudinea dodecafoniștilor seriali din a doua școală vieneză, fiind în fond una colectivă, conectată la
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
la nemți, metehne că, de pildă, tendința lor de autosuprapretuire (infatuare). Iar Gh. Barit, și el călător prin Germania, observă critic că germanii "prea șunt procopsiți peste măsură", ceea ce era tot o apreciere despre infatuarea lor. Și, evident, Barit a prizat rău necunoașterea totală a unui jurist despre țările române, despre care, înfumurat, credea că se află în Italia, ca în principatele românești s-ar vorbi slavona iar în Transilvania, germană. Dl D-tru Hîncu citează, apoi, un fel de manual de
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
monografia pe Mircea Horia Simionescu, Gabriela Gheorghișor procedează cu toate cărțile pe masă. Prezintă pe larg, dar fără inhibiții precedentul critic al importantului scriitor, punctîndu-și opiniile de așa manieră încît lasă deschise orizonturile discuției, circumstanță favorabilă personalității în cauză, insuficient prizate înainte de ’89, iar azi împinse oarecum pripit într-o zonă a „clasicizării”. În ce măsură, ne putem întreba, autorul Ingeniosului bine temperat ar putea face figură de „clasic”? Într-un sens paradoxal desigur, date fiind pornirile sale subversive, dizolvante. Poate că embrionul
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
neclare (ba chiar suspecte) în care ne-am despărțit de comunism, misterul total privind mișcările interne din cadrul securității, migrația secretă de ofițeri din cadrul armatei la serviciile secrete și retur (vezi cazul generalului Chelaru, un misterios product al pro-antonescianismului atât de prizat de președintele țării!) nu sunt de natură să ne liniștească. Izbucnirea aberantului conflict pe tema "Gulag sau Holocaust" - la fel de relevantă pentru lumea în care trăim ca și insolubila chestiune "oul sau găina", când, ca să continui metafora, e la mintea cocoșului
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera care se deschide și se închide, se dăruiește și "se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare clasă. Opera ca o analogie a eternului feminin... Nu altminteri e prizat Mircea Zaciu, al cărui demers ne oferă tabloul unui impact între liniile "de croială raționalistă și desenul esențializat al afectivității reținute, dar nu mai puțin expresive". În accepția lui Mircea Zaciu, critica e "o formă de trăire plenară în spațiul
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
de dens și, sub raportul aparatului teoretic, de imaginativ pe cât a făcut-o Alexandra Ciocârlie cu Iulius Caesar de exemplu, în a doua sa carte (din 2007). Iarăși, deși problema alterității a devenit în vremea din urmă un subiect foarte prizat în cercetarea academică, doar puține asemenea întreprinderi trec pragul mediocrității rezonabile, reușind să nu plictisească și, de fapt, să spună ceva. Printre aceste excepții se numără (în pole position) investigația Alexandrei Ciocârlie despre felul cum scriitorii latini au construit, aproape
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
că era unul dintre cele mai mari staruri rock în anii '80, Steven Tyler afirmă că în acea perioadă era aproape falit, deoarece își cheltuia banii pe cocaină și heroină, scrie . Am risipit 20 de milioane de dolari. Mi-am prizat Porsche-ul, mi-am prizat avionul personal, mi-am prizat propria casă în acea risipă de alcool și droguri, care m-a făcut să mă simt pierdut", scrie Steven Tyler în autobiografia sa, care va fi lansată în această săptămână. Steven
Steven Tyler în autobiografia sa: Mi-am prizat Porsche-ul, avionul personal şi casa () [Corola-journal/Journalistic/70166_a_71491]
-
cele mai mari staruri rock în anii '80, Steven Tyler afirmă că în acea perioadă era aproape falit, deoarece își cheltuia banii pe cocaină și heroină, scrie . Am risipit 20 de milioane de dolari. Mi-am prizat Porsche-ul, mi-am prizat avionul personal, mi-am prizat propria casă în acea risipă de alcool și droguri, care m-a făcut să mă simt pierdut", scrie Steven Tyler în autobiografia sa, care va fi lansată în această săptămână. Steven Tyler, unul dintre membrii
Steven Tyler în autobiografia sa: Mi-am prizat Porsche-ul, avionul personal şi casa () [Corola-journal/Journalistic/70166_a_71491]
-
în anii '80, Steven Tyler afirmă că în acea perioadă era aproape falit, deoarece își cheltuia banii pe cocaină și heroină, scrie . Am risipit 20 de milioane de dolari. Mi-am prizat Porsche-ul, mi-am prizat avionul personal, mi-am prizat propria casă în acea risipă de alcool și droguri, care m-a făcut să mă simt pierdut", scrie Steven Tyler în autobiografia sa, care va fi lansată în această săptămână. Steven Tyler, unul dintre membrii juriului emisiunii "American Idol", spune
Steven Tyler în autobiografia sa: Mi-am prizat Porsche-ul, avionul personal şi casa () [Corola-journal/Journalistic/70166_a_71491]
-
istorie literară, chiar dacă bisturiul trebuie să taie mai profund în țesutul putrefiat al tendențiozității paroxistice? Unele profiluri de critici apar și ele idelizate prin absența referinței sau a accentului incisiv cuvenit asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de "centru magnetic al noii literaturi", de "veritabil leagăn" al generației optzeciste, îndelungata, penibila sa prestație "realist-socialistă" fiind reflectată într-o jumătate de frază. Lui Ion Ianoși, "spirit profund interogativ", i se reproșează
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
noiembrie, va avea ca temă „frontierele”) V-aș întreba despre relația care există astăzi între - Thibaudet le numea astfel - critica universitară și critica jurnalistică (criticul francez vorbea și despre critica scriitorilor), avînd în vedere că, în Franța, scriitorii cei mai prizați în facultățile de litere nu sunt neapărat cei mai citiți sau cei mai apreciați de critică. E adevărat, în Franța există o lipsă de comunicare între cele două tipuri de critică. Deși există mulți doctoranzi care, atunci cînd lucrau pe
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
fost încheiate deja cu săptămîni înainte ca el să-și fi deschis porțile. Totuși, decisivă și de neuitat rămîne prezența Islandei, cu impresionantul ei pavilion, un templu misterios al cărții și lecturii, cu numeroșii ei scriitori, masiv traduși și foarte prizați de publicul larg și de criticii din Germania. Motivele de admirație pentru insulara țară din nordul Atlanticului nu trebuie căutate cu lumînarea. La o populație de circa 380 de mii de locuitori, cu 40 de edituri și cu cîte 8
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
lui de a înfrumuseța, puterea lui de a uita și priceperea lui de a aduce aminte, inimaginabila lui ingeniozitate de a face bine și fatalitatea lui blîndă de a face rău". Așadar timpul și nu spațiul. Mai bine zis spațiul prizat prin mijlocirea timpului care deține supremația. Avem a face cu o abordare tipică de poet, întrucît timpul e, spre deosebire de spațiu, un fenomen capricios, de-o obiectivitate îndoielnică, apt de modelările prodigioase ale subiectului ce-l poate umple ad libitum cu
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Gabriel Coșoveanu Leon-Iosif Grapini, Capăt de linie, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012, 187 pag. Avertizați de însuși autorul în privința protocolului adoptat, de a continua câteva proze autohtone bine prizate de public sau de-a dreptul canonice, parcurgem cartea de față cu ochiul celui dedat literaturii de gradul al doilea, cum ar zice Genette, și cu mintea la imaginația unor Paul Georgescu ori Mircea Horia Simionescu. Să-ți asumi reînșurubarea
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
al lui Tompa Gabor, pe care aveam să-l văd, seara, la Teatrul Municipal din Novi Sad. Tragediile nu au frontiere. Ca și sufletele. Moarte sau vii. Aici este conservată perfect trecerea lui György Harag. Marele nostru regizor care a prizat bine cu locul, cu trupa, care a montat aici, în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște scări și, pe un perete, o imagine aiuritoare din Pescărușul, cred, o fotografie veche, patinată, cu marginile rupte, conservată sub sticlă, o fotografie
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
cumpăr ediția de sîmbătă a ziarului DIE WELT, de dragul suplimentului ei literar săptămînal. Astfel mi-a fost dat să aflu că Nicolaus Sombart a încetat din viață pe 4 iulie, la o clinică din Strassbourg. Deși prea puțin cunoscut și prizat de publicul larg din Germania (și încă mai puțin de cel din România, unde o singură carte a lui, Tinerețe în Berlin 1933-1943 a fost tradusă, la Editura Univers, în 1999), vestea stingerii din viață a acestui extravagant autor, "ultim
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
pe rând sticlele de votcă, un "balet" aproape clasic al "băutului în cor", al pierderii minților la scară de masă. Născut la 25 septembrie 1906, Șostakovici, o Balanță mereu echilibrată, a înțeles că valoarea marilor "dezechilibre" din artă, atât de prizate în epoca sa, stă în simbolurile pe care le dezvăluie. De aceea, crudele și sardonicele izbucniri se află într-un perpetuu balans față de momentele duioase, chiar sentimentale. E, până la urmă, o punere la încercare, un labirint al probelor prin care
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
pe acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor, dar desigur ea e în egală măsură pentru tinerii care de mult nu mai prizează dulcegăriile, pentru părinții descuiați și, nu în ultimul rând, pentru bătrânii care vor să alunge prin umor temele macabre. Este o poezie cu jocuri de cuvinte și întorsături de sens, ironică, șocantă - dar totdeauna, dincolo de șoc, cu poantă și morală
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
10.10 -- In ambalaje directe cu un conținut net de maximum 500 g - 123 2403.10.90 -- Altele - 123 - Altele: 2403.1.00 -- Tutunuri "omogenizate" sau "reconstituite" - 123 2403.99 -- Altele: 2403.99.10 --- Tutunuri pentru mestecat și tutunuri pentru prizat - 123 2403.99.90 -- Altele - 123 Secțiunea V PRODUSE MINERALE Capitolul 25 SARE; SULF, PĂMÂNTURI ȘI PIETRE; IPSOS, VĂR ȘI CIMENT Note de Capitol 1 - În lipsa unor dispoziții contrare și sub rezerva Notei 4 de mai jos, pozițiile acestui Capitol
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
meritoriu, începutul cronicii îl pune peste timp pe Alexandru Paleologu într-o ipostază destul de jenantă. Mai ales că, același exeget nu ezitase, în paginile aceluiași volum, să-și facă publice - e drept, cu oarecare delicatețe - rezervele în fața unui poet foarte prizat în epocă și în anii care au urmat: Nichita Stănescu. Dar iată cum începe articolul dedicat cărții de debut a lui Dan Verona: "Întâlnirea cu un tânăr poet încă neștiut de lume, al cărui nume nu umple tiparnițele și văzduhul
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
dominat cultural secolul al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea să-și recucerească locul de onoare. Donald Morrison nu punea nici o clipă sub semnul întrebării meritele culturii franceze actuale. El încerca doar să explice de ce formulele prizate de consumatorul de artă francez al acestui moment nu mai au trecere pe piața internațională. Cele mai afectate sunt domeniile în care țara "cocoșului galic" a deținut multă vreme supremația: literatura, artele plastice și filmul. În fiecare din cazuri există
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
le repovesti, critic literar fiind, e a avea umor involuntar), Marin Sorescu și-l apropie prin transparența constituirii și utilizării simbolurilor, prin expunerea articulațiilor textului și - la limită - prin expunerea resorturilor lui. Cu excepția volumelor din La Lilieci, mult mai puțin prizate de public și receptate entuziast de critică pentru elementul novator de limbaj, atitudine și discurs mixînd liricul, epicul și dramaticul, Sorescu ilustra o poezie care nu doar se livrează ca poezie, ci se și explică și „traduce” ca atare. Nimic
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
despărți apele, o și trădează - în schimb - uneori. Categorisirea scriitorilor români în două tagme - bucureștenii (indiferenți față de ce se întîmplă în cultura "non-bucureșteană", grobieni, pe alocuri) și provincialii (cam de aceeași calitate, după descrierea autoarei) - ar putea fi mai bine prizată dacă s-ar da și câteva nume, măcar dintre scriitorii care nu mai sunt printre noi și, deci, nu vor fi vexați. Dar așa... Precaută, scriitoarea recunoaște că există și excepții. Care? Din secțiunea următoare, a Portretelor de insectar, Animalul
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]