835 matches
-
din brațe. Aceasta se scufundă cu totul, ca apoi să revină la suprafață, prinzându-se de umărul lui. Se șterse cu mâna de apă pe ochi și pe gură și se uită la Gelu care zâmbea satisfăcut că o are prizonieră lângă el. O ținea cu mâna încolăcită de mijloc, ridicând-o cu capul până în dreptul buzelor sale și o sărută. Ana nu a fost surprinsă de gestul bărbatului. Se aștepta la aceasta și chiar o dorea de aceia îi răspunse
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
al lacrimilor Căutați apoi o frunză uscată Și asezați acolo Micile diamante plânse. Tăiați apoi cu atenție tinerețea. Și să nu va lăsați înșelați, Dacă apare sub forma unei vechi eșarfe Care se unduie înca în vânt Ca o aripă prizonieră-n vârf de catarg. Luați-o și împaturiți-o frumos Iar atunci când veți pleca cu trenul Să o despăturiți și să o fluturați În chip de desparțire Celor dragi, rămași pe peronul vieții. Feluritele chipuri pe care le veți mai găsi
ANALIZA SPONTANĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348437_a_349766]
-
făcea să m-a simt atât de mic. Unul din filmele clasice care mi-a placut se numește ,,Senderos de Gloria” într-o scenă a acestui film din partea finală, o tânără germană îmbrăcată decent, frumoasa, (cred că era cântăreața) fiind prizoniera este adusă în fața unor soldați francezi pentru a le cântă, ai înveseli puțin înainte de a porni la o nouă bătălie. Tânără foarte emoționată și speriată, apare în fața acelor bărbați care încep să fluiere, cel care o aduce îi face o
EXPLORAND ORIZONTURI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348482_a_349811]
-
disperat ci voios plin de acel dor de libertate împlinit. Am privit cum a zburat fâlfâind din aripioarele ei până pe streașina unei clădiri din apropiere, apoi a întors capusorul ei privind câteva clipe spre locul unde până mai înainte fusese prizoniera, după un timp își lua zborul spre libertate. Deși slabă într-un anumit mod această ilustrație reflectă unul din mesajele pe care Cartea Psalmilor ni-l transmite și anume purtarea de grija a Lui Dumnezeu pentru noi. Mâna Sa cea
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
miere Un fir de lămâiță ... ce lamentare-amară! Tu, toamna mea nebună ai strâns atâta fiere Ca s-o arunci în mine, când ies din tine-afară ... Acolo unde lumea mai cântă o albastră Nemuritoate ploaie cu flori de liliac, Eu sunt prizonieră în nemurirea noastră A toamnei ce mă naște, și-al bunului ei plac ... Țipătul firului de iarbă (din ciclul Cântecul lebedei) Am cântat spre dimineață cântecul lebedei când iele aruncau cu blesteme în mine nu mi-era frică de ele
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
nr. 1, „a format convingeri și a schimbat convingeri”. Sunt mândru că mă număr printre fericiții beneficiari. Pe drumul spre Buzău îmi veneu în minte versurile citite la lansare: „Vâjâie vâjâit/ prin galbenul care aleargă./ Cărare-i plină de vîrcolac./ Prizoniere stau frunzele-ngălbenite/ într-o carantină./ Domnii în frac,/ nu se mai scalda/ s-au dus în larg.// Puștiul lac tremură-n valuri./ Sabia plânge/cu sânge de orizont./ Vecernia cântă slijba-n amurg,omuleții repeta/rugăciunea în gând.”( Decor). Teo Cabel
„DUHOVNICUL” A VENIT LA „UMBRA SINGURĂTĂŢII” de TEO CABEL în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345316_a_346645]
-
actor la primul său spectacol, la sfârșitul fiecărei pagini mă înclin cu timiditate în fața cuvintelor izvorâte din sufletul fetiței, care mi-a păstrat această pasiune de-a-lungul anilor. Disperată de atacurile coșmarelor, care în loc să se extompeze de-a lungul anilor și prizonieră a propriilor mele greșeli, flacăra visurilor mele mi-a luminat pasiunea și mi-a arătat singura cale de vindecare, m-a reclădit întrun nou personaj lucid și capabil să se reînnoiască prin cuvinte. Atunci am avut curajul să pot striga
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
a luminat pasiunea și mi-a arătat singura cale de vindecare, m-a reclădit întrun nou personaj lucid și capabil să se reînnoiască prin cuvinte. Atunci am avut curajul să pot striga, când am terminat ultimul rând am fost o „PRIZONIERA IN LIBERTATE” (Editura „Silex”, 1998). Mi-am identificat statutul, m-am vindecat, m-am salvat, m-am eliberat de greutatea care îmi îmbâcsise sufletul și toată ființa. Lacrimile mele, care au udat, rând după rând, pagină după pagină, au fost
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
învățat că după fiecare barieră sau obstacol, vine din urmă un nou început, o nouă renaștere cu noi speranțe și împliniri, și am scris „DINCOLO DE BARIERA TRISTEȚII” (Editura „Anamarol”, 2011). Șirul gândurilor continuă să mă înlănțuiască, pasiunea scrisului mă ține prizonieră în farmecul ei, steaua mi se arată, iar fetița cu cartea care este cheia miraculoasă ce i-a deschis poarta spre lumea mirifică a purității și împlinirii, mă veghează neîncetat. Precum calaverii templului sacru, cuvintele care materializează viața, stau de
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
vrăjită în primăvară timpurie, de vreme caldă, însorită. Ce-a transformat-o în statuie. Plecând cu oile la munte, nouă cojoace a îmbrăcat. Dar alergând după cornute, pe drum, la toate a renunțat. Prin vremuri, legendă se cerne cu Dochia prizonieră, ce vine din vremuri eterne și din polară emisferă. Iar feciorul său, Dragobete, din mit în primăveri transpare. Să își aleagă dintre fete, o noră pentru soacra mare. Că nu acceptă pe oricine, mireasă pentru Dragobete, veșnic, îndrăgostit revine flăcău
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
până se cucerește. Arma cea mai distructivă pentru un bărbat este o femeie frumoasă. O femeie, doar frumoasă, este ca Luna. Își arată doar partea care strălucește Dacă o femeie ți-a furat inima, nu o condamna, nu o fă prizoniera ta, fii partaș la "hoție". Femeia este ca un bibelou de porțelan - fragilă, sensibilă și valoroasă. Nu lăsa să se depună praful - se va găsi oricând altul, care să o aprecieze și să șteargă praful. Referință Bibliografică: Femeia / Viorel Vintilă
FEMEIA de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377973_a_379302]
-
o poveste de dragoste imposibilă cu Zoia Ceaușescu, încearcă să înțeleagă și să descifreze intriga politică a acelor vremuri, căutându-se în același timp pe el însuși. El o descrie pe Zoia ca fiind " o persoană deosebită, fascinantă și o prizonieră a destinului de familie." După ce mi-am facut temele, și am terminat de citit acest roman fascinant, l-am sunat din nou pe Petru Popescu, și de data aceasta a fost rândul domniei sale să-și respecte promisunea facută și să
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte, Sărutul meu să-ți fie mângâiere. Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte, Seve țâșnind din trupul primăverii Să umple golul dragostea fierbinte. Sunt prizoniera viselor, dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre. Misterios și-nvăluit în ceață, Arcaș
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte,Sărutul meu să-ți fie mângâiere.Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii,Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte,Seve țâșnind din trupul primăveriiSă umple golul dragostea fierbinte.Sunt prizoniera viselor, dorinței,Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,Când setea-mi sting cu lacrima credințeiSimt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre.Misterios și-nvăluit în ceață,Arcaș destoinic
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
stai în lumina de sine scăldându-te într-o perfectă abluțiune. Pe fruntea mea s-a întunecat orizontul, aura-i neagră nici un sfârc de lumină nu se arată întuneric pe întuneric înghite. Drugi de fier și sârmă ghimpată împrejmuie gândurile prizoniere în spațiul târziu. Fluturi albi se rotesc pe deasupra și din zidul cunoașterii răsare o floare de păpădie. Dacă nu-i pui stavilă deziluzia continuă. Până când? Nu vă mirați! Bucuria mea e tristețea, așa cum spunea Cioran, amarnică bucurie - spun eu. O
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
în idei. Când în clepsidra timpului se scurge și viața mea cu zăpezi de amintiri, pe izvorul gândurilor se duce speranța ce-am așteptat-o din iubiri. Voi îngenunchea trecutul în prezent, pe scară de gând să urc în viitor. Prizonieră în suflet penitent, să evadez cu priviri de cititor. Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Pe aripi de timp / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate
PE ARIPI DE TIMP de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373189_a_374518]
-
prin care apa trecea în aval. Admirasem, mai întâi, două rațe sălbatice, după convingerea noastră, care se jucau într-un bazin ce nu făcea parte din lanțul celor populate cu păstrăvi, în apropierea clădirilor anexă, toate construite din lemn. Erau prizoniere acolo și nu puteau evada pentru că acel bazin îngust era acoperit cu grilaj de sârmă. Am presupus că sunt locatare cu vechime deoarece nu s-au speriat prea mult de noi. Se obișnuiseră cu prezența și privirile turiștilor. Mai departe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
în Ifriqiya 8 timp de 5 ani.Învinsă în anul 702 (bătălia de la Tabarca) de către Hassan Ibn en N'uman, ea se refugiază în Amfiteatrul El Jem. Trădată de un tânăr arab pe care-l luase “de crescut”, este luată prizonieră și ulterior decapitată în preajma unui izvor care încă îi mai poartă numele. Șeful armatei omeiazilor, trimite capul Kahinei, drept trofeu, califului Abd-al-Malik, în Siria. Totuși, probabil din respect pentru cea care a fost supranumită “Jeanne d’Arc a Maghrebului”, califul
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
spre munte ciocârliile tale îl văd pe EMINESCU... EVADARE Mă simt captivă în propria-mi libertate ...de aici aud nechezat de murgi alergând orgolioși prin Calea Lactee azvârlind din copite puzderii de stele până aici, unde întoarce blând eternitatea. Mă simt prizonieră într-un tărâm al timpului în care mă constrânge fiecare clipă și alerg să prind secundele cu care mă întrec și pe cele ce privesc cu sfială până aici, unde întoarce blând eternitatea. Asa că evadez cu toată ființa dincolo de
EVADAREA (POEZII) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374713_a_376042]
-
Constiinta > NEPUTINȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului au gândurile calea lor când ne frământă sau ne mint că pot pluti pe val sau nor însă nu ies din labirint prizoniere pe vecie doar mintea aprig o frământ se-nșeală când în poezie vor libertatea prin cuvânt în versuri caligrafiat un gând e numai simplu ciot ruina unui inițiat schimbat în simplu idiot noi exprimăm vremelnicii născute-n sufletul flămând stihul
NEPUTINŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371664_a_372993]
-
îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n întuneric. Prin ochii copilului se revedea pe El, redevenea - .................................... fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, sacră lumină, Infinit! Referință Bibliografică: Prin ochii copilului, fulg în devenire... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul II
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362151_a_363480]
-
devenit scânteie în fracuri de năvod.” Însetată de libertate, își caută refugiul în rugăciune căci acolo speranța sa poate îmbrăca haina siguranței. Vrea să-și izgonească temerile, dar în această rătăcire este prinsă în vâltoarea iubirii și simte cum devine prizoniera unor ape dezlănțuite. “ Prin soare arau hoții cu pluguri asortate, / Fugeam înspre deșerturi, fugeam în rugăciune, / Speram să-ți ard cămașa, s-o duc cât mai departe, / Dar mă-necam în tine și-n apele nebune.” Își regăsește puterea care
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
de mister și frumusețe sunt brodate confesiunile poetei căci iubirea sa, într-o continuă purificare, îi este adăpost precum o cetate ridicată din lumina divină. În înserarea care tremură precum un val, o fântână zidită din iubire o poate ține prizonieră întru eternitate, cea mai frumoasă captivitate a lumii. „Mi-ai ridicat cetate de lumină / Și gânduri cardinale. Să le scriu! / Pe malul serii m-ai zidit fântână, / Eternă sete-n dragoste să-ți fiu. Această înrobire îi este răsfaț și
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
albastră Mă uită noaptea rătăcită în cuvânt, Când lacrima-i cerneală cianozată, Ce stă în vers umilă și curată Și adormită pe-o petală albastră -n gând. Se-ntrec secundele în nu știu ce regat, În Cartea Timpului se lasă-nscrise, Mi-s prizonieră-ntre coperți promise Pe-albastrul zărilor ce-n palme s-au culcat! Și-mi urcă ruga în semnul crucii pân'la cer, Un trandafir îmi zice-n șoaptă șters: -Ce-aprinzi făclii în colțul inimii stingher.? Ce-i pasă nopții de
LACRIMĂ ALBASTRĂ de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378759_a_380088]
-
sprea Lumină,Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersulPrin praful lumii, veșnic clandestinăAflat-am vieții — tainele și sensul.Și braț la braț cu temeri infiniteBăteam timidă-n ușa poeziei,Cu un mănunchi de gânduri înfloriteAm renăscut la umbra veșniciei.... XV. PRIZONIERA SINGURĂTĂȚII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016. Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o oare Când primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoare S-au rătăcit prin
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]