11,078 matches
-
Dorina Bohanțov O carte foarte plăcută la vedere, îți zici, atunci când iei în mână Prizonier în deșert de Grigore Scarlat, cu un desen de Gabriela Melinescu pe copertă. Aceeași impresie este susținută de tonul poemelor, care pun accent mai mult pe sensibilitate și evită, programatic, coliziunea cu realitatea. Această direcție este dată chiar prin alegerea
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
s.m.) (p.61) nu mai șochează deloc. Poetul se plânge în aerul mercantil al vremurilor sale, de lipsa de idealuri (preluarea aptitudinii eminesciene din Epigonii ?!) fixându-se într-o poză a omului egal cu sine. Dar el este, de fapt, "prizonierul" propriei încăpățânări de a nu se schimba. Poezia, în accepțiunea sa, este o evaziune, dar o asemenea escapadă este astăzi practic imposibilă, pentru că totul devine o hologramă, copie după o Matrix și "deșertul (invocat în titlu) poate fi de fapt
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
a lui Grigore Scarlat. Citim o poezie care deși face câteva trimiteri la realitate (citarea Clujului, moartea unui prieten în adolescență), în definitiv, se ambiționează să ignore datele timpului. O suficiență?! Dreptul la singularitate?! Răspunsul îi aparține cititorului. Grigore Scarlat, Prizonier în deșert, Biblioteca Apostrof, Cluj, 2000, f.p.
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
Siena, timpul s-a oprit. Piața înclinată pe care aveau loc în Evul Mediu cursele de cai... Scânteile ce le scoteau cu potcoavele atingând aplecați în viteza lor pietroaiele de granit ale pavajului, neschimbat de atunci. Italianul din Siena, fost prizonier în tranzit prin România, pe care îl cunosc întâmplător și pe care-l cheamă Rodi Amatto, locuind pe Via dei Pispini, no. 1, Siena... Entuziasmat că sunt român, italianul îmi vinde, în prăvălioara lui de la subsol, o farfurie uriașă, florentină
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
un foarte bogat Corn al Abundenței... Notasem că am dat pe ea 5.500 de lire, deși costa mult mai mult. Mi-o dăruise mai de grabă ca o amintire. Mă întrebase cum se numea câmpia pe care mersese ca prizonier o zi întreagă, în trenul marfar... Slobozia?... Călărași?... Si, si, se precipită el... Bărăgan, signore, strigasem cu mândrie în ziua aceea la Siena și cred că fusesem singurul om din lume rostind la Siena numele nemuritor al Câmpiei de la nord
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
Era interzis cuvîntul biserică, înlocuit cu "monument istoric"! Nu se putea scrie despre "sex, orgasm sau masturbație". Gîndirea era captivă iar genocidul cultural cobora la nivel de meditație, expresie: "micul securist ascuns în fiecare dintre noi". Jucam un dublu rol: prizonieri și gardieni! O performanță, nu-i așa?! Și în fond ce reprezenta Cenzura: negația, interdicția, paznicul nopților, supunerea voluntară, mediocritatea, lipsa de inspirație și spirit, îndobitocirea obligatorie. Într-un cuvînt: RĂUL! După cîte înțeleg, știați cine erau cenzorii? Noi îi
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
remarcabil. Deși, în sfârșit, eu și soțul nu suntem comuniști și nu avem de gând să devenim comuniști."" Epitetele măgulitoare la adresa lui Lenin și Stalin erau pură diplomație, de vreme ce soții Enescu veniseră la Moscova și pentru a se interesa de soarta prizonierilor români aflați în lagărele sovietice și de a lua legătura cu doi dintre aceștia, generalii Nicolae Mazarini și Constantin Brătescu. Șeful secției muzicale a VOKS, G.M. Snerson raportează că: "La 21 aprilie, la concertul lui G. Enescu din Sala Mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
concertul lui G. Enescu din Sala Mare a Conservatorului /din Moscova/, mi s-a adresat soția lui Enescu (prințesa Cantacuzino) cu cererea de a-i spune cui să se adreseze în chestiunea întâlnirii cu doi generali români, /Nicolae/ Mazarini (1889-1955, prizonier de război în URSS în perioada noiembrie 1942- iulie 1948) și /Constantin/ Brătescu /1892-1971, prizonier de război în URSS în perioada 1942-1948/, ambii aflați într-unul din lagărele de prizonieri de război. Acești generali, după cuvintele ei, îi sunt bine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
soția lui Enescu (prințesa Cantacuzino) cu cererea de a-i spune cui să se adreseze în chestiunea întâlnirii cu doi generali români, /Nicolae/ Mazarini (1889-1955, prizonier de război în URSS în perioada noiembrie 1942- iulie 1948) și /Constantin/ Brătescu /1892-1971, prizonier de război în URSS în perioada 1942-1948/, ambii aflați într-unul din lagărele de prizonieri de război. Acești generali, după cuvintele ei, îi sunt bine cunoscuți, și ea, aflată în Moscova, a promis ferm să-i vadă pe arestați. Eu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
în chestiunea întâlnirii cu doi generali români, /Nicolae/ Mazarini (1889-1955, prizonier de război în URSS în perioada noiembrie 1942- iulie 1948) și /Constantin/ Brătescu /1892-1971, prizonier de război în URSS în perioada 1942-1948/, ambii aflați într-unul din lagărele de prizonieri de război. Acești generali, după cuvintele ei, îi sunt bine cunoscuți, și ea, aflată în Moscova, a promis ferm să-i vadă pe arestați. Eu i-am spus că este foarte greu așa ceva, dat fiind că generalii se află sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
fără această întâlnire ea nu poate să se întoarcă la București"." Iar un funcționar din MAE sovietic, într-un document secret, spune mai mult: "Eneștii au ridicat problema eliberării generalilor, ofițerilor și soldaților Armatei Române aflați în lagărele sovietice de prizonieri de război. În legătură cu aceasta, ei mi-au transmis o scrisoare adresată tovarășului Stalin din partea rudelor prizonierilor de război cu cererea de a-i elibera pe aceștia din urmă. În afară de aceasta, Eneștii mi-au transmis o notă verbală Ambasadei României la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
sovietic, într-un document secret, spune mai mult: "Eneștii au ridicat problema eliberării generalilor, ofițerilor și soldaților Armatei Române aflați în lagărele sovietice de prizonieri de război. În legătură cu aceasta, ei mi-au transmis o scrisoare adresată tovarășului Stalin din partea rudelor prizonierilor de război cu cererea de a-i elibera pe aceștia din urmă. În afară de aceasta, Eneștii mi-au transmis o notă verbală Ambasadei României la Moscova cu solicitarea de a le transmite informații în legătură cu generalii prizonieri Mazarini și Brătescu. Eneștii au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
adresată tovarășului Stalin din partea rudelor prizonierilor de război cu cererea de a-i elibera pe aceștia din urmă. În afară de aceasta, Eneștii mi-au transmis o notă verbală Ambasadei României la Moscova cu solicitarea de a le transmite informații în legătură cu generalii prizonieri Mazarini și Brătescu. Eneștii au spus că, înainte de vizita lor la Moscova, li s-au adresat soțiile acestor generali și le-au cerut ca ei (Eneștii) să se convingă că generalii români Mazarini și Brătescu sunt în viață și sănătoși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
scrisă). Compozitor de muzică de cameră celebră în Europa, în vers și în proză el evită muzicalitatea frazei, grandilocvența. Toată opera lui respiră ca un fel de religiozitate a pămîntescului și o subtilă preocupare pentru destinul omului zilelor noastre, deseori prizonier al propriilor sale obiecte. În ultimele sale opere - scrise și ignorate la Lima, dar în curs de tipărire în Hawaii - nu răsună plîngeri. Acest dezrădăcinat nu părea să fi suferit din cauza exilului". Revista publică pe aceeași pagină traducerea în castiliană
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
un premergător al teatrului absurdului". Este evident că figura scriitorului pare să fi trezit măcar oarecare curiozitate, pentru că aceeași revistă (nr. 503, p. 23) publică puțin mai tîrziu o altă traducere a unei proze scurte de factură kafkiană (El prisionero, Prizonierul): Opinia publică l-a declarat vinovat: vinovat de a se fi amăgit singur..." etc. Însoțit de două desene "absurde" ale autorului, textul mai este precedat și de o coloană explicativă, care atestă începutul constituirii unui profil public al acestui multiplu
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
ani când a izbucnit cel de al doilea război mondial și 15 când nemții au invadat Franța. În timpul, celor patru ani de ocupație, era să fiu ucis de trei ori. Aveam un văr mai mare decât mine care a căzut prizonier și a petrecut patru ani în Germania. Corespondam cu el, dar eu nu am fost soldat, nici prizonier, eram prea tânăr pentru asta. Deci, Regele Arinilor nu e o carte autobiografică. Nu am călcat niciodată în Prusia Orientală înaintea apariției
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
celor patru ani de ocupație, era să fiu ucis de trei ori. Aveam un văr mai mare decât mine care a căzut prizonier și a petrecut patru ani în Germania. Corespondam cu el, dar eu nu am fost soldat, nici prizonier, eram prea tânăr pentru asta. Deci, Regele Arinilor nu e o carte autobiografică. Nu am călcat niciodată în Prusia Orientală înaintea apariției romanului, acest spațiu fiind total inventat în text. Numai că nu l-am inventat arbitrar. Am discutat cu
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
și rămîi. Modelele, la urma-urmei, sînt multiple. La antipodul labirintului, e catedrala gotică. Ea ne arată că putem să-l biruim. O catedrală adevărată are monștri contorsionați, pe care tehnica basoreliefului - și semnele zodiacale de pe zidul din apropiere - îi țin prizonieri. Mai are și vitralii sublimate, ordine, lumini savant filtrate. Și cu mult, mult mai tîrziu - o orgă. Un detaliu prea ades uitat este acela că nu toate basmele au happy ending. Iar altul e că basmele sînt pline de ratați
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Ioan Holban Cu totul frapantă și, de aceea, greu de încadrat ultima carte de proză a lui Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic. Reportaj? Nu, n-a fost acolo și n-a relatat de la fața locului. Roman? Nu, pentru că nu funcționează nici pactul ficțional, nici acela al verosimilității. Jurnal intim, autobiografie literară, confesiuni, amintiri, memorii? Nu, pentru că naratorul-personaj nu
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
ar zice, atunci. Înainte, se află Un temei pus chiar de autor, în care se explică, fără a desluși însă "caseta" din istoria literaturii unde va fi plasată tulburătoarea sa carte: "Personajul central al acestei cărți este, pur și simplu, Prizonierul. El poate purta numele oricărui ostaș român, german, maghiar, finlandez etc., ce a traversat uniunea lagărelor sovietice. În destinul său am încercat să coagulăm suferințele și speranțele, mizeriile inimaginabile și visările acestor oameni încarcerați în bordeie, barăci și între ziduri
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
sovietice. În destinul său am încercat să coagulăm suferințele și speranțele, mizeriile inimaginabile și visările acestor oameni încarcerați în bordeie, barăci și între ziduri, înconjurate cu multe rînduri de sîrmă ghimpată, tratați ca niște animale de povară". Așadar, în istoria Prizonierului se (re)găsesc mărturiile unor foști prizonieri în lagărele de război sovietice, peste douăzeci se pare, coagulate - spune Vasile Iancu - într-un personaj și într-o istorie cu totul exemplare. în fond, e istoria universului concentraționar; scrisă cu alte unelte
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
coagulăm suferințele și speranțele, mizeriile inimaginabile și visările acestor oameni încarcerați în bordeie, barăci și între ziduri, înconjurate cu multe rînduri de sîrmă ghimpată, tratați ca niște animale de povară". Așadar, în istoria Prizonierului se (re)găsesc mărturiile unor foști prizonieri în lagărele de război sovietice, peste douăzeci se pare, coagulate - spune Vasile Iancu - într-un personaj și într-o istorie cu totul exemplare. în fond, e istoria universului concentraționar; scrisă cu alte unelte, cu o altă finalitate, într-o altă
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
altă finalitate, într-o altă lume și pentru alt public decît vor fi făcut-o, de exemplu, Orwell, Soljenițîn, Goma, asiaticii, central (sud) americanii... Se vorbește despre "reîncarnare" și (re)trăirea unor biografii anterioare; dacă e ceva adevărat aici, atunci Prizonierul lui Vasile Iancu e o dovadă. Cartea e un roman-document sau, la rigoare, un roman-colaj. Speciile nu sînt deloc reprezentate în proza noastră de azi; ceea ce s-a (în)scris aici - între 1970 și 1990 - e fals sau constituie diversiuni
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
să lanseze un zvon. Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el unește reportajul, interviul, ancheta cu opera de ficțiune, povestind viața adevărată a altora, ca și cum ar fi a sa: eul care povestește e un "eu generic", un Prizonier - realitate și ficțiune, în aceeași măsură -, și el răspunde cum nu se poate mai tranșant și semnificativ la eterna întrebare: viața imită literatura, literatura imită viața? Greu de spus, după lectura acestei cărți unde se explorează, în fapt, limitele (psihice
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea amețitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinație? Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de proză pe care am citit-o în ultimii ani. Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic, Editura Cronica, 1999.
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]