29,442 matches
-
caz în care sentimentul colectiv să fi greșit, iar un dascăl să fi primit altceva decît echivalentul a ceea ce oferise. Filele, cum spuneam, sînt îngălbenite și cerneala decolorată. Dar unele fraze, după aproape cincizeci de ani, păstrează încă un sunet proaspăt. Se simte că au fost rostite cu sinceritate și înregistrate cu încredere. Ceva din rezonanța lor frînge atmosfera întunecată a epocii sau îi redă complexitatea veritabilă, pe care uneori sîntem înclinați s-o uităm. ș...ț La colocviul din ianuarie
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
ludic ironice; iar în modalitățile de alcătuire a textului - cel mai consecvent mînuitor al intertextualității duse pînă la limita posibilului, pînă la transformarea ei într-o experiență spirituală fundamentală. Cei cărora li se adresa mesajul meu, citiorii cu un ochi proaspăt, nu au dat deocamdată semne că l-ar fi recepționat. Au reacționat însă prompt corbii care transformaseră opera lui Voiculescu într-un cadavru, ca să se poată îmbuiba în liniște din ea. Purtătorul lor de cuvînt este George Corbu.
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
1966, Vămile pustiei, 1969), neinfestate încă de virusul imnografiei mistico-patriotarde). La câteva decenii după scrierea lor, textele regretatului poet nu și-au pierdut puterea de-a emoționa: "Beau lapte din șiștar și mă cuprind fiori,/ Că prea-i bun laptele proaspăt - cum să spun/ Parcă beau soare amestecat cu nori,/ Sunt zeul tinereții ce-n lapte mă răzbun." (Beau lapte); Cimitirul la noi e un pogon comun/ înconjurat cu gard de piatră,/ să nu se molipsească pământul rămas viu/ în libertate
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
mă asigură Robert care nu mai face de cinci ani nici un pas prin București pe picioarele lui are o mașină străină scumpă și costisitoare geamurile semitransparente filtrează perfect realitatea de afară nimic nu îți poate izbi retina înăuntru aerul e proaspăt și înmiresmat îți alegi orice muzică vrei radio-ul prinde câteva sute de posturi la stopuri zdrențăroșii care cer mărunțiș sunt cantități neglijabile victime colaterale "progresul nu poate fi conceput fără sacrificii" când eram mic Robert fratele meu mai mare
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
fost mai lung? * Turnul Babel m-a turtit. Totuși, afectiv, țin mai mult la Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese și la Vedeniile regelui Pepin. Poate pentru că se leagă de primele întîlniri cu Dimov (cel din 7 poeme ) cînd proaspăt, neștiutor, singur cu ziarul în dosul casei, în șezlong, sub meri, le citeam fericit. Mistrețul și pacea eternă are versuri uluitoare, gustoase, pipărate, elegante, medievale, nebune, făcîndu-mă să chicotesc de plăcere ca o curvă pișcată de cur (oh!). Și deodată
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
se concentra asupra acțiunii filmului. Apoi uită de toate astea. Noaptea, însă, gândul acela găsi prilejul de a-l sâcâi pe îndelete, așa că Oskar se sculă din pat și ieși în coridor să se convingă. într-adevăr, privind prin geamul proaspăt pus, văzu un colț din piața de pește. Numai că piața de pește fusese desființată de peste 30 de ani și în locul ei se afla acum luxosul sediu al Băncii Atlantida, atât de nepotrivit în mijlocul unui cartier muncitoresc. Omul mai scotoci
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire , într-un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
mai interesa de ce, cu cine, n-o mai interesa nimic, dar absolut nimic. o durea-n cot de el și de toate pațachinele lui. Chiar de-ar fi luat-o de nevastă pe Lady Di, că era încă tânără și proaspătă. Ca și asta, cum zicea c-o cheamă?, Angelina, că și asta avea o voce de fecioară neprihănită... Auzi! Porcul naibii! Să moară "ca un înger"! Tocmai el! Bărbații cinstiți mor ca vai de capul lor, cu cancer la prostată
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
umil, răbdător, voi începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu crini... Poate așa voi ajunge , dincolo de tencuială, la cărămida roșie a camerei, o voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
e pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
o realitate dezacordată un sentiment de ploaie în cinematograf foșnet de celofan șoptite atingeri între necunoscuți cu ochii ficși de insulari un sentiment de ploaie în cinematograf înmuguresc săruturi afară e iarnă acești fulgi de porumb au gust de os proaspăt fracturat imaginile cad cad peste mine cum pe un trotuoar la ora trei dimineața pașii paznicului inspectând un agregat periculos semnele de naștere de pe epiderma unei bănci pescarul de oameni e altă mâncare de pește azi a cerut timp a
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
Sorin Titel! "Să-ți încălzesc puțină supă, spuse înduioșat unchiul Rubin". Ce-am putea face altceva? Dar Desideriu "...descoperi, în acea trecătoare clipă a trezirii din leșin, lumea cu splendoarea ei de nimic tulburată, veșnică și nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe-n conturul ușor tremurat al unei sexualități virginale, al unei pudori atacate de marile taine, feminitatea aceea copleșitoare a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce-l strivesc între coapsele lor pe
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact, cred că ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului o veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe. Ce mă face, totuși, să mă găndesc la Cehov? Sufletul, da, sufletul dureros, surăzănd, surăzănd, surăzănd în nesfărșita lepădare de strălucire, clipă de clipă, a vieții noastre cea de toate miresmele și luminile și
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
sub o formă de-a dreptul literară. Iată vibrația primăverii, mai puternică decăt mersul nenorocit al istoriei: "Zi magnifică. Un cer lichid, de un intens albastru, așa cum Lisabona nu-l mai are după venirea primăverii, un soare fierbinte, un văzduh proaspăt, încă ascetic, fără esențe vegetale prea tari; au înflorit primii arbuști în parcul Eduard VII. |ncepe primăvara. Sub o formă sau alta, viața triumfă întotdeauna, reintegrează. Milioanele de morți care putrezesc în Rusia, zecile de milioane care vor însămănța întreaga
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
cu flori în ferestre escaladate de-o scară de piatră adăposteau larma negustorilor de giuvaeruri în Piața Aurarilor mătăsuri catifele și atlazuri se vălureau sub adieri de vînt cununi de mireasă armuri cavalerești măști viu colorate se-nfiorau pe stîlpii proaspăt vopsiți în fiecare zi de tîrg cărți învelite-n piele scoase din teascul unui meșter neamț sub degetele inelate ale tîrgoveților îmbrăcați în haine de duminică - nimic din ce-a fost! - privirea mi se rotește oarbă pe zidurile în dărîmare
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
aer, nescris, dar simțit adînc de inimile noastre cu tic-tacul cam rapid titlul Recviem pentru Scămoșilă. Să ne amintim, surîzînd îngăduitor, de subcapitolele Ruina unui samovar, Vaca la țară, Culinare, Copilării din amintire, Strada etc. Dar, mai ales, să păstrăm proaspătă și veșnic cu ușa deschisă, acea mică prăvălie de lenjerie intimă de damă, dintr-un orășel de provincie, poate Fălticeni, la care se ajunge printr-un gang subțire și umed, prăvălie vizitată de cele mai superbe personaje feminine, întru cumpărarea
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
a răspuns la discursul de recepție al distinsului bucovinean, și-a argumentat elogiul și pe bogata publicistică, pe fragmentele pe care noul venit le dăduse la iveală din viitoarele sale studii despre mitologie, ornitologie și botanica populară. Se puneau în proaspătul academician mari speranțe, care au fost confirmate de el cu prisosință, speranțe-certitudini că el - scria Hasdeu - îi va face cunoscuți, “în toate ale lor”, pe țăranii români, “nu numai pentru că poartă în vinele lor sângele legionarilor romani și matroanelor Romei
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
ca sarcină pregătirea alegerilor parlamentare și prezidențiale și adoptarea legii electorale. Era, cum s-a spus, un miniparlament. Funcționînd în aula din Dealul Mitropoliei, unde încă nu se stinsese ecoul discursurilor lui Ceaușescu și al aplauzelor aferente, adunarea emana aerul proaspăt și naiv al unei democrații aurorale, care încerca să meargă copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima clipă, duhul lui Caragiale. Atît de vizibil și atît de autoritar încît
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
un fermoar desfăcut. 2) Un soldat beat trage o palmă unei femei în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare, văd doi șobolani roșcați, iuți, cu cozile foarte subțiri și lungi. Acum, după masă, e lumina cea albă, rece, sfîșietoare, pe care altă dată o transformam în poezie. Mi-a sosit semnalul la Dulapul îndrăgostit
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
știe, ca Burghezul gentilom al lui Molière. Iată că în paginile unei reviste de curând apărute întâlnim poeme semnate Maria Banuș, care ne opresc atenția și ne fac să nădăjduim că simțul versului n-a dispărut încă definitiv. Sunt versuri proaspete, poate nu încă bine coapte, dar făgăduind sigur un îmbelșugat rod viitor: «E toamnă. Între noi un pumn de soare,/ Catifelata poamelor dogoare/...Aș vrea în tine să mă-nec de vie/ Tu,străveziu ca ziua cea invoaltă/ și ca
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
o zi din vara fierbinte a anului 1930, am pășit pentru întâia oară în capitala țării noastre. Am părăsit orașul de baștină Sibiu și m-am trezit într-un oraș cu totul străin de mine, la brațul tânărului meu soț, proaspăt absolvent al Politehnicii de la Timișoara. Nu știu pe ce străzi am umblat în acele zile ale debutului meu bucureștean. Nu știu nici cum am ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
picioare, cu ajutorul unor chingi de sprijin și al unor aparate numite vinciuri, un stâlp uriaș având în vârf o antenă. Acel stâlp de antenă de la Băneasa a fost prima realizare în domeniul comunicării radiofonice efectuată în cadrul Aviației Civile al cărei proaspăt angajat era soțul meu. Această construcție al cărei rost la început nu l-am înțeles, trezise satisfacția și admirația comandantului aeroportului, care l-a felicitat pe soțul meu pentru reușită. Specializarea în tehnica radiodifuziunii i-a conferit soțului meu titlul
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumneziește a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud se dă, aflu azi, pe instituții: Universitate, Spitalul de nebuni Socola, revistele literare etc. Dar eu nu fac parte din nici o instituție! Și iar trebuie să umblu cu cerșitul
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul întinde mîna spre dulap și, luînd de-acolo uleiul de floarea-soarelui, comestibilul, își diluează cu el pasta din tub, ca substitut, acesta, al profesionalului ulei de in tocmai terminat. Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu alta! Telefon. E șarmanta midinetă de Santa: Ce faci? mă întreabă. Fac o balerină, zic. La care ea, automat: Eu sînt balerina, nu? Da, tu ești. Tiranicul orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]