382 matches
-
se petrec lucrurile cu personalismul energetic: este construit un model de ontologie a umanului care se instituie în temei teoretic pentru dezvoltări de antropologie culturală, "știință" a personalității, filosofie a culturii, filosofie socială și politică, etnopsihologie etc., fără a fi problematizat într-un mod nemijlocit temeiul metafizicii. Și tot la fel se întâmplă cu alte "personalisme", filosofii care au în comun cu filosofia lui C. Rădulescu-Motru, între altele, conceptul central al persoanei umane. Așadar, deși își are geneza într-un gest
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pp. 53-100 passim . 360 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 361 Ibidem, p. 128. 110 infidelă și incapabilă de a păstra intimitatea defectelor masculine. 362 O întrebare fundamentală pe care o formulează, demonstrând astfel puterea ei de a problematiza, de a dezbate și a cugeta, este legată de rolul bărbatului în lume, târgoveața percepând principiul masculin ca fiind subordonat nevoilor și cerințelor exigente ale femeilor: „Barbatul pentru ce folos a fost?”363. Esența acestei feminități este de o ferocitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
păcatul săvârșit, atunci când fata de lângă râu a fost înlocuită cu bătrâna din pădure. Faptul că, în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a distanțat. Povestea târgoveței din Bath nu problematizează despre moarte sau indulgență, ci despre reabilitare.428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a fi conduse, dominate, ele însele sunt, de fapt, stăpâne. Acceptând căsătoria cu dizgrațioasa bătrână, tânărul învață un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și de încredere în sine. Ele pot fi, în multe situații, dificile, incomode, ezitante. h. Conformiștii. Sunt acei oameni care respectă regulile, sunt ascultători până la obediență. Lor li se potrivesc locurile/slujbele care nu solicită (deloc) imaginația. Neavând tendința să problematizeze situațiile, conformiștii caută și conservă rutina. Sunt temători și preferă să facă mai puțin decât să riște o schimbare a ordinii lucrurilor. Ei sunt metodici, ordonați, atenți, nu își asumă riscul unor propuneri sau aplicării unor soluții noi. Conformiștii consideră
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aduce filozofiei dezvoltate de Ludwig Wittgenstein, un lucru este evident: din relația gîndire-limbă a rezultat translația cercetării gîndirii prin intermediul limbii. Limba fiind însă un loc al convențiilor sociale (al unor "reguli de joc") rezultă că anumite aspecte nu pot fi problematizate dacă vrem să pornim de undeva în chestiunea întemeierii adevărului și a asigurării certitudinii în cunoaștere. Aceasta înseamnă că, măcar în opera sa tîrzie, Wittgenstein nu a fost departe de unele idei behavioriste (proprii filozofiei comportamentului), deși intenția sa a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dar, prin întrebarea cu privire la ființă se etalează însăși ființarea celui care pune întrebări ca fiind ființă (Dasein). (La D e s c a r t e s, existența se releva prin îndoială, care conținea germenele gîndirii, inițierea actului de a problematiza.) Ființa celui care pune întrebări se deosebește însă de toate celelalte ființări, fiindcă el dezvoltă un raport cu sine însuși. După acest filozof, există trei momente care marchează "deschiderea" Dasein-ului către realitate: situarea afectivă, înțelegerea și vorbirea, ultima dintre ele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
D.C. North, instituțiile sunt reguli și mecanisme de impunere a acestora („reguli ale jocului”) ce oferă oportunități pentru anumite tipuri de acțiune și blochează altele. Ele reprezintă constantele (tiparele) comportamentale care produc așteptări sociale și, astfel, sunt puțin sau deloc problematizate În acțiune. În principiu, orice regulă poate fi negociată, dar le numim instituții pe acelea pe care, În situații bine precizate, le luăm ca atare, fără a le mai chestiona oportunitatea. Instituțiile nu sunt doar reglatoare (concepția economică), ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
corporatist ce a redeschis problema guvernării (governance) corporațiilor moderne. Explicațiile centrate pe organizație ca piață În care se tranzacționează eficient realizarea acțiunii colective prezintă limitări teoretice, dar și empirice. Cu excepția relației Între deținătorii de capital și manageri, concepția economistă nu problematizează distribuirea resurselor ce rezultă din câștigurile de eficiență ale corporației moderne. Organizația este mai degrabă un proces politic În care se negociază o coaliție bazată pe interesele unor investitori diverși (deținătorii de capital, management, forța de muncă, comunitatea sau statul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și forțează re-poziționarea actorilor În structură. Cel mai probabil, schimbarea este indusă prin „recomandări ale consultanților de afaceri și analize raționale asupra eficienței Întreprinse de teoreticienii organizațiilor” (Davis, Diekman și Tinsley, 1994:552) care difuzează de-a lungul câmpului și problematizează actualele modalități obiective, luate ca atare, ce inspiră strategiile practice ale actorilor. Noua cultură emergentă accentuează mai mult dezvoltarea integrală a firmei (nu doar a capacității productive) și diversificarea laterală care să includă celelalte stadii tehnologice și economice. Astfel, În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a protagonistului din Intrusul de Marin Preda prin conjugarea nedreptății sociale cu renghiurile jucate de soartă, la care se adaugă și o veritabilă vocație pentru nefericire, confirmată de eșecul familial și de stigmatizarea fizică. Dacă personajul lui Preda mai mult problematiza detașat decât suferea, protagonistul de aici nu are aptitudini de cazuist al culpabilității morale, ci este o fire poetică ce își sondează trecutul prin insistente incursiuni anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
recurente ale personajelor și acțiunilor. Un soi de experiment critic este cronica la Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, analiza fiind înlocuită de o narațiune având în centru personajul lui Matei Călinescu. În secțiunea Posibilitatea criticii, un fragmentarium metacritic, B. problematizează și identifică simptome pornind de la date contemporane epocii. Criticul mai scrie, printre altele, despre romanul polițist sau despre substituirea mitului prin clișeu. Zaharia Stancu (1974), deși cuprinde analize interesante, este o monografie convențională, retușată în funcție de clișee și reducții ideologice convenabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
absolut totul, revenind de două sau mai multe ori pe zi la carnetul de Însemnări ori detașarea antiseptică a lui Baudelaire, de a nu lăsa În pagină nimic altceva decât rezultatul arderii intense a procesului strict intelectiv), doar jurnalul care problematizează poate radiografia relația complicată dintre ficțiune și realitate. Interdicția magică E extrem de greu de stabilit În ce măsură un autor de jurnale intime Începe să scrie având de gând să spună adevărul și numai adevărul. Că pactul sincerității e unul din aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci și la ipotezele din care pot fi trase consecințele necesare fără ca subiectul să se pronunțe asupra veridicității sau falsității lor înainte de a examina rezultatul acestor implicații”. Ținând cont de cele prezentate mai sus profesorul, trebuie să pună problemele cauzal, problematizat pentru a realiza participarea conștientă din partea elevilor. Din cauza unor schimbări ce se manifestă pe plan comportamental, unii psihologi consideră că avem de-a face cu o „criză juvenilă” ce se caracterizează prin reacții contrare celor de până la această vârstă, unele
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
suveranității, pe când o societate caută să-și Întărească și să-și prezerve identitatea (Wæver, 1996, p. 67). Această idee se Încadrează bine În discuția deschisă de Buzan asupra statelor slabe sau puternice, pentru că se referă la elementul societal și Îl problematizează ca potențial obiect referent al securității. În viziunea lui Wæver, securitatea statului și securitatea societală sunt egale Într-o țară și pot oricând să fie amenințate sau să fie percepute În pericol. Dacă argumentul său privind securitatea statului nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nu e cea a științelor naturale, ci se preferă o abordare interpretativă cu scopul de a identifica percepțiile și Înțelegerea actorilor asupra lumii care Îi Înconjoară (Krause, 1996, p. 6) Având În vedere toate acestea, reprezentanții studiilor critice de securitate problematizează statul ca singur obiect referent al securității și se opun ideii că anarhia internațională este un dat. Ei susțin importanța securității individului și a implicațiilor pe care aceasta le poate avea asupra modului În care decidenții politici acționează. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și sociale. Această catalogare naivă nu a rezistat loviturilor puternice ale structuralismului și hermeneuticii. Primul a atras atenția asupra muncii de construcție simbolică și categoriilor înțelegerii; a doua, sub forma unei antropologii interpretative, încearcă să exprime realitatea socială din interior, problematizând în același timp ancheta de teren și procesul scriiturii. Antropologia cognitivă, pe partea ei, încearcă să smulgă studiul religiei din speculații și din conceptele a priori, studiind principiile care explică geneza credințelor. Una din dificultățile pe care ea le întâlnește
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Cât timp structura sufletească esențială este încă de tip agrar rural, o astfel de exteriorizare emoțională rămâne practic inepuizabilă și, esențial vorbind, justificată. Chiar și la poeții-intelectuali-citadini, la prima generație. Evident, pe parcurs, expresia lirică se va moderniza, se va problematiza și, deci, într-un anume sens, chiar se va steriliza. Istoria poeziei române moderne verifică și ea această constantă literară. Dar, deocamdată, suntem încă la stadiul, ereditar și net dominant, al erupției spontane, adesea inevitabil amatoristice și diletante. Nu dăm
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Kemp și Riegl și modelul iconografic al lui Panofsky pentru a ajunge la tehnica montajului lui Eisenstein. Contribuțiile lui Corrain și Beayert se raportează însă altfel la descendențe și continuități, pentru că se plasează în câmpul unei altfel de istorii, care problematizează specificitățile, formele singulare și relațiile posibile între elementele vizuale.Aceste abordări se plasează într-o istorie care cercetează conexiuni mai puțin studiate și stabilește linii de descendență neglijate, acceptate cu reticență, uitate sau refuzate. Se plasează într-o istorie care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
că unii ar putea merge atît de departe încît să definească politica ca fiind orice fenomen care, cu sau fără intenție, afectează, lărgește sau diminuează sfera publică; aceasta include însăși înțelegerea liniei de demarcație dintre sfera publică și cea privată, problematizată în multe scrieri feministe. Dacă ne referim la domeniul internațional, ar putea fi nevoie să includem mai întîi toți acei actori care încearcă să influențeze comportamentul guvernelor. Acestea sînt de obicei tratate în manuale în capitole obligatorii despre organizațiile guvernamentale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ei, corelația poate fi testată în condițiile unei lumi externe, așa cum procedează falsificaționiștii pozitiviști, sau poate fi luată în seamă ca un anumit mod de reconstruire a realității, așa cum se întîmplă în cercetarea tradițională din domeniul relațiilor internaționale. Perspectivele nonempi-riste problematizează relația dintre categorii și obiectul cercetării, iar conceptualizarea cercetării nu este independentă de rezultatele acesteia. Ea nu privește mai întîi faptele, pentru ca apoi să le adauge teoria, pentru că teoria constituie însăși selecția pe care o facem și însăși înțelegerea noastră
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acum. Important este că o astfel de prezentare surprinde mai bine evoluția pozițiilor metateoretice, nu ca o substituire, ci ca o completare mai dinamică a matricei meta-teoretice menționate anterior. Ea poate fi utilizată pentru a arăta unele apropieri, dar ea problematizează și relația cu aspectele normative, mai ales a orientării ontologice și a celei critice. Și mai important este că ea duce la un pluralism teoretic și metodologic în cadrul disciplinei; un pluralism care să ne insufle un simț al limitei și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În multe dintre discuțiile asupra acestui subiect este des invocată contribuția lui Michel Foucault la "destabilizarea" modului de a privi și recepta istoria, prin intermediul montajului discursiv original în care filosoful francez utilizează termeni precum "enunț", "arhivă", "epistemă", "istorie" etc. Foucault problematizează formele de continuitate (paradigma continuității, a progresului, a cumulului continuu se regăsesc atât în gândirea de tip istoric, cât și în cea filosofică sau literară), presupoziția originii secrete, a discursului latent etc. Una dintre tezele filosofului francez este aceea că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu este vorba despre manifestarea sau de exaltarea gestului de a scrie; nu este vorba despre prinderea unui subiect într-un limbaj; ci de deschiderea unui spațiu în care subiectul care scrie nu încetează să dispară"294. Astfel, Foucault va problematiza concepte precum subiectul, opera, omul, autorul, pe care le va așeza de altfel sub semnul absenței; acest lucru nu înseamnă că Foucault ar proclama inexistența lor, ci, dimpotrivă, ele sunt considerate teme fecunde de reflecție asupra modalităților în care conceptele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
America, p. 32. 497 Ibidem, p. 83. 498 A se vedea "Hyperréel et imaginaire", în Simulacres et simulation, pp. 24-28. 499 Jean Baudrillard, America, p. 65. 500 Ibidem, p. 81. 501 Exemplele în acest sens sunt numeroase. De pildă, Baudrillard problematizează ideea de universal pe care se întemeiază cultura europeană și o serie de alte valori: "Noi suntem o cultură cea europeană care a pariat pe universal, iar primejdia care o pândește este aceea de a pieri din cauza universalului", în timp ce "principiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inconștiente ale psihicului) și construcția arhitecturală (semn al voinței de a crea, după dezideratul călinescian, durabil și monumental). Nu întâmplător, dacă în Bizu, pentru a putea vorbi mai adânc despre sine (adică la modul impersonal simbolic, fără ajutorul confesiunii), romancierul problematiza statutul personajului (deopotrivă alter ego auctorial și proiecție ficțională a inginerului Anton Klentze, modelul "real" al lui Bizu, preluat la rândul său din Memorii adică tot "din carte"), acum rolurile se inversează și personajul e cel ce-și pune întrebări
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]