1,324 matches
-
Legii lustrației (care prevedea interzicerea foștilor lideri ai PCR și ai UTC să dețină funcții publice pe o perioadă de cel puțin 10 ani). Varianta radicală propusă în același timp de către parlamentarii de la Partidul Inițiativa Națională, este o preluare a "Proclamației de la Timișoara" și a trecut de Senat în aprilie 2006. În septembrie 2005 este desemnat ca observator la Parlamentul European de la Bruxelles. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a îndeplinit funcția de europarlamentar, membru în Alianța
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională. Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere
Ziua națională a României () [Corola-website/Science/303454_a_304783]
-
unei junte militare formate din patru oameni, formați la Școala Americilor din Panama. În fruntea ei se află generalul Augusto Pinochet, profesor de geopolitică. Muzica marțială răsună pe un fond de explozii și rafale: posturile de radio emit decrete și proclamații care promit și mai mult sânge, în timp ce prețul cuprului crește, deodată, de trei ori pe piața mondială. Poetul Pablo Neruda, aflat pe moarte, cere vești despre teroare. Câteodată reușește să adoarmă, iar în somn delirează. Trezia și somnul sunt tot
Memoria Focului: Lovitura de stat din Chile - 11 septembrie 1973 () [Corola-website/Science/295686_a_297015]
-
fie amintite câteva puncte de reper. La 6 septembrie 1940, regele Carol al II lea nu a folosit expresia de abdicare, cu gândul că se v-a reîntoarce pe Tron, la fel ca altă dată. A scris la repezeală o proclamație, având rolul unei delegații, prin care trecea puterea monarhică în mâinile fiului său, prințul Mihai, cerând ca țara să-i dea tot sprijinul tânărului suveran. Noul rege a depus jurământul în fața patriarhului Nicodim, a lui Gheorghe Lupu, președintele Curții de
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
stat"). Imediat, el l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu, în fruntea unui guvern compus din militari și reprezentanți ai Blocului Național Democrat, ca miniștri fără portofoliu. În aceeași zi, seara, la orele 22:00, Regele a difuzat "Proclamația către țară", prin care anunța revenirea la un regim democratic, încheierea războiului cu Națiunile Unite și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români
22 decembrie () [Corola-website/Science/296780_a_298109]
-
membrii fostelor Parlamente ale Regatului Marii Britanii si a Regatului Irlandei. Parlamentul Marii Britanii a organizat ultimele alegeri generale în 1796. Este ultima sa convocare a fost pe 5 noiembrie 1800. Alegerile finale pentru Parlamentul Irlandei au avut loc în 1797. După proclamația din 5 noiembrie 1800, membrii noului Parlament au fost chemați să se întâlnească pe 22 ianuarie 1801. Marea Britanie se afla în război cu Franța din 1792. Primul ministru din 1783, William Pitt cel tânăr, a condus o largă coaliție de
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1801 () [Corola-website/Science/319729_a_321058]
-
Hitler. Pe 22 aprilie, din cauza influenței lui Goebbels, Hitler a anunțat că nu va părăsi Berlinul, ci va sta să lupte și să moară, dacă e nevoie pentru a-și apăra capitala. La data de 23 aprilie, Goebbels face următoarea proclamație locuitorilor Berlinului: Pe 30 aprilie, când sovieticii ajunseseră la câteva sute de metri de buncăr, Hitler și-a întocmit testamentul. Goebbels a fost unul dintre cei patru martori la acest lucru. Nu mult timp după ce l-a completat, Hitler se
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
autorului să rememoreze o serie de evenimente din trecutul lor care le-au marcat existența. El vorbește astfel despre Podul lui Traian construit de Apolodor din Damasc între anii 103 și 105, despre cetățile dacice ridicate pe malul Dunării, despre Proclamația de la Islaz rostită cu prilejul Revoluției de la 1848, despre Bătălia de la Călugăreni, în care trupele lui Mihai Viteazul au învins armata condusă de Sinan Pașa, despre pregătirea armatei române pentru luptele care au dus la obținerea independenței, precum și despre Podul
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
de "Cetatea Verdea" și avea dimensiunile de 340 x 120 m. Islazul era amplasat pe drumul strategic Islaz - Romula (probabil Reșca de azi, Județul Olt). La 9/21 iunie 1848, la Islaz a avut loc Adunarea populară care a aprobat Proclamația de la Islaz, adică programul Revoluției de la 1848, elaborat de Ion Heliade Rădulescu. Evenimentul marchează începutul revoluției burgheze în Țara Românească. Până în 1950 localitatea a făcut parte din județul Romanați.
Comuna Islaz, Teleorman () [Corola-website/Science/301805_a_303134]
-
ori, motivul esențial îl constituia stabilirea coloniștilor de origine europeană în această zonă, lucru care nu era privit defel cu ochi buni de către populațiile indigene. Pentru a preveni conflicte armate, vărsări de sânge și cheltuieli militare suplimentare, Anglia a decretat Proclamația din 1763, care interzicea coloniștilor să locuiască la vest de Munții Apalași. Ulterior, acea hotărâre de natură politică, a constituit un motiv major al declanșării Revoluției americane pentru că a convins coloniștii americani, printre multe altele, că Angliei nu-i păsa
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă, acesta schimbându-și radical tonalitatea și tematica poeziilor. Este unul dintre fruntașii revoluției de la 1848, participând la toate acțiunile ei importante: este prezent la citirea proclamației revoluționare; este însărcinat "să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii" (Ion Ghica, "Scrisori"); este secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor. După
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
Sud. Ambele părți și-au constituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict. În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină. Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat câteva victorii pe frontul estic, dar în 1863
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
cele din urmă, s-a retras în Virginia înainte ca McClellan să o distrugă. Lupta de la Antietam este considerată o victorie a Uniunii, deoarece a blocat invazia lui Lee în Nord și a dat ocazia lui Lincoln să-și anunțe Proclamația de emancipare. Când prudentul McClellan nu a capitalizat victoria de la Antietam, el a fost înlocuit de general-maior Ambrose Burnside. Burnside a fost învins în curând la bătălia de la Fredericksburg la 13 decembrie 1862, când alți de soldați unioniști au fost
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
emancipare mai radicală avea să aibă loc în condițiile în care planul său de emancipare gradată și cu despăgubire și colonizare voluntară ar fi fost respins. Doar Districtul Columbia a acceptat planul treptat al lui Lincoln, iar acesta a menționat proclamația de emancipare membrilor cabinetului său la 21 iulie 1862. Secretarul de stat William H. Seward i-a spus lui Lincoln să aștepte o victorie înainte de a face publică proclamația, căci altfel acesta ar putea părea „ultimul nostru țipăt în retragere
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
a acceptat planul treptat al lui Lincoln, iar acesta a menționat proclamația de emancipare membrilor cabinetului său la 21 iulie 1862. Secretarul de stat William H. Seward i-a spus lui Lincoln să aștepte o victorie înainte de a face publică proclamația, căci altfel acesta ar putea părea „ultimul nostru țipăt în retragere”. Această ocazie s-a ivit în septembrie 1862, după bătălia de la Antietam, și conferința guvernatorilor de război a adăugat suport pentru proclamație. Lincoln publicase deja o scrisoare în care
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
aștepte o victorie înainte de a face publică proclamația, căci altfel acesta ar putea părea „ultimul nostru țipăt în retragere”. Această ocazie s-a ivit în septembrie 1862, după bătălia de la Antietam, și conferința guvernatorilor de război a adăugat suport pentru proclamație. Lincoln publicase deja o scrisoare în care încuraja mai ales statele de graniță să accepte emanciparea ca necesară pentru salvarea Uniunii. Lincoln a spus mai târziu că sclavia a fost „întrucâtva cauza războiului”. Lincoln a publicat proclamația de emancipare preliminară
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
adăugat suport pentru proclamație. Lincoln publicase deja o scrisoare în care încuraja mai ales statele de graniță să accepte emanciparea ca necesară pentru salvarea Uniunii. Lincoln a spus mai târziu că sclavia a fost „întrucâtva cauza războiului”. Lincoln a publicat proclamația de emancipare preliminară la 22 septembrie 1862, și pe cea finală la 1 ianuarie 1863. În scrisoarea către Hodges, Lincoln și-a exprimat credința că „dacă sclavia nu este ceva greșit, atunci nimic nu este greșit ... și totuși eu nu
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
niciodată că Președinția mi-a conferit mie un drept nerestricționat de a acționa oficial pe baza acestei judecăți și a acestor sentimente ... eu nu susțin că am controlat evenimentele, ci mărturisesc fățiș că evenimentele m-au controlat pe mine.” Întrucât proclamația de emancipare se baza pe puterile Președintelui în caz de război, ea se referea doar la teritoriile deținute la acea vreme de Confederație. Totuși, proclamația a devenit un simbol al angajamentului crescând al Uniunii de a adăuga emanciparea la definiția
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
că am controlat evenimentele, ci mărturisesc fățiș că evenimentele m-au controlat pe mine.” Întrucât proclamația de emancipare se baza pe puterile Președintelui în caz de război, ea se referea doar la teritoriile deținute la acea vreme de Confederație. Totuși, proclamația a devenit un simbol al angajamentului crescând al Uniunii de a adăuga emanciparea la definiția americană a libertății. Lincoln a jucat și un rol principal în convingerea Congresului să voteze în favoarea Amendamentului 13, care a făcut emanciparea universală și permanentă
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
cu încorporarea negrilor spre sfârșitul războiului, și Jefferson Davis a fost în cele din urmă convins să susțină planurile de înarmare a sclavilor pentru a evita înfrângerea. Confederația a capitulat însă la Appomattox înainte ca acest plan să fie implementat. Proclamația de emancipare a redus mult speranțele Confederației de a primi vreun ajutor din partea Regatului Unit sau a Franței. Abordarea moderată a lui Lincoln a reușit să păstreze de aceeași parte a baricadei statelor de graniță, democrații unioniști și sclavii emancipați
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Franței. Abordarea moderată a lui Lincoln a reușit să păstreze de aceeași parte a baricadei statelor de graniță, democrații unioniști și sclavii emancipați. Statele unioniste de graniță (Kentucky, Missouri, Maryland, Delaware și Virginia de Vest) nu au intrat sub incidența proclamației de emancipare. Toate au abolit sclavia singure, în afară de Kentucky și Delaware. Marea majoritate a celor 4 milioane de sclavi au fost eliberați prin proclamația de emancipare, pe măsură ce armatele unioniste avansau spre sud. Amendamentul al 13-lea, ratificat la 6 decembrie
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
unioniste de graniță (Kentucky, Missouri, Maryland, Delaware și Virginia de Vest) nu au intrat sub incidența proclamației de emancipare. Toate au abolit sclavia singure, în afară de Kentucky și Delaware. Marea majoritate a celor 4 milioane de sclavi au fost eliberați prin proclamația de emancipare, pe măsură ce armatele unioniste avansau spre sud. Amendamentul al 13-lea, ratificat la 6 decembrie 1865, a eliberat și restul de sclavi din Kentucky, Delaware, și New Jersey, care numărau de oameni în Kentucky, în Delaware, și 18 în
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
pericolul de război cu SUA. Se spune că Primul Ministru Lord Palmerston ar fi citit "Coliba unchiului Tom" de trei ori înainte de a lua o decizie în această privință. Victoria Uniunii în bătălia de la Antietam a cauzat întârzierea unei decizii. Proclamația de emancipare a crescut riscurile politice ale susținerii Confederației. În ciuda simpatiei față de Confederație, ocuparea Mexicului de către Franța a oprit-o pe aceasta din urmă să intre în război cu Uniunea. Ofertele Confederației de a aboli sclavia în schimbul recunoașterii diplomatice, oferte
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
inamic și să învingă armatele confederate pentru a câștiga. Importantă a fost și elocvența lui Lincoln în explicarea scopului național și priceperea sa în a păstra statele de graniță de partea Uniunii. Deși abordarea emancipării de către Lincoln a fost lentă, Proclamația de emancipare a fost un exemplu de utilizare eficace a puterilor Președintelui pe timp de război. Economia industrializată a Nordului a susținut producția de arme, muniții și provizii, precum și finanțele și transportul. Tabelul din dreapta prezintă avantajul relativ al Uniunii față de
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Zebulon Vance al Carolinei de Nord) i-a periclitat puterea de a capitaliza resursele regionale. Percepția confederată greșită a „Regelui Bumbac” asupra economiei mondiale a condus la erori diplomatice, cum ar fi refuzul de a livra bumbac înainte de începerea blocadei. Proclamația de emancipare a permis afroamericanilor, atât negri liberi cât și sclavi evadați, să se înroleze în armata unionistă. Aproximativ s-au oferit voluntari, mărind și mai mult avantajul numeric al armatelor unioniste față de cea confederată, care nu a îndrăznit să
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]