6,400 matches
-
de către acestea (în vederea "absorbției") ar fi un fel de datorie morală. Franța a avut dintotdeauna o gândire opusă acestui punct de vedere; ea a susținut micile naționalități; Henric al IV-lea își făcea o onoare din aceasta, iar Vergennes a proclamat-o, ca atare, la declinul monarhiei. Prin urmare, Franța rămâne fidelă tradițiilor sale, asociindu-se acțiunii Societății Națiunilor oferind puterilor "slabe" posibilitatea de a se uni pentru a-și face simțite influența. Tit Liviu 124 are o expresie memorabilă: "Sub
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
puterilor dictatoriale ("Faraon sînt eu? Păi zău că era mai bine pe vremea predinastică. O să instalez democrația! Să se conducă singuri! Și faraonul să fie eligibil. Din doi în doi ani. Iac-așa!"; ar mai avea o soluție să se proclame zeu (dar... "Cum? Tu zeu și eu muritoare?" se interesează, candidă, Isis, înainte de a afla că poate fi canonizată și ea); pînă una-alta, Osiris are ce are cu etiopienii ("Pe etiopieni o să-i belesc de-o să mă țină minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
e de neatîrnare. Da s-alege praful de cultura noastră, ne asimilează cît ai zice "cruce-n sîn" o completează Amonaraso), Osiris cîștigă bătălia ("Domnișoarelor, Doamnelor și Domnilor, v-am mai spus eu că trebuie să pui boii înaintea carului" proclamă el în discursul triumfal; cîștigă o bătălie dar nu cîștigă războiul; pînă la urmă este închis într-un cufăr ("Dar deschideți lada, vreți să mă-năbuș? Asta e o lovitură de stat!"; tirania e înlăturată, imperiul e salvat (și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a trecut prin minte. Din când În când se opreau să Își tragă sufletul. Noaptea Îi Înghițea cu indiferență, fără să știe că peste câțiva ani Cristian Siboiu va intra În Buzău pe tanc, fluturând steagul găurit al patriei și proclamând eliberarea orașului de sub jugul comuniștilor. — Viitorul depinde de o clipă, de o singură clipă, și nu de viață , și-a zis Vasile. Dacă cineva ar fi văzut atunci lacrimile cum Îi curgeau tăcute pe obraz, și mâna Încă murdară de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
apropiată, acum uitată), bucuria de a mă surprinde uneori drept "altul" decât cel cu care m-am familiarizat în traiul cotidian; un "altul" apropiat de un ideal de sine ce își schimbă continuu contururile. ٭ Postmodernismul constată falimentul rațiunii sau îl proclamă? Cred că mai curând îi evidențiază caracterul de ideal, de orientare a acțiunii și nu de normă a ei. Înghesuim faptele în ceea ce știm despre posibilul lor, în explicațiile la îndemână sau care ne sunt cele mai convenabile; altfel spus
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aceasta împotriva discriminării rasiale practicată în unele țări (Africa de Sud), adresat lumii prin intermediul sportului, poate fi considerat și „gestul simbolic al puterii negre (”black power”) făcut de doi atleți americani, Tommy Smith și John Carlos, pe podiumul învingătorilor pentru a-și proclama acțiunea în favoarea drepturilor omului”40 la Jocurile Olimpice de la Mexico City din 1968. Un alt protest, a fost înregistrat la JO de la Montreal din 1972 când 22 de echipe sportive africane au părăsit competiția, în urma refuzului CIO de a interzice participarea
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
sale. Toți oamenii sunt la fel. Ce observație meschină! Expresie umilitoare care înjosește oamenii. Lipsă de mândrie. Ceva care te face să abandonezi orice efort. Pentru marxism, omul muncitor are prioritate. Nu spune că toți oamenii sunt la fel. Democrația proclamă demnitatea umană. Nu se afirmă că toți oamenii sunt la fel. Doar mocofanul își dă aere și susține că e la fel ca toți ceilalți. „Oricât face el pe nebunul, tot om rămâne... ca noi, toți.“ De ce spune la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gândirii. La Kant, eul se emancipează, e instanță conștientă, ordonatoare și legislatoare, morală și liberă, fie că se manifestă religios sau nu. Leibnitz numește omul un mic Dumnezeu. Apoi Fichte decretează că eul e totul. Nietzsche duce conceptul la extremă, proclamând atotputernicia superegoului care se autodepășește continuu, fără a implica neapărat și nuanțe morale, procesul are loc dincolo de bine și de rău, mergând în linia lui Spinoza, care decreta ca virtute puterea și abilitatea de a își asigura satisfacerea dorințelor și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
același stil, atribute cari trebuiesc ținute în dulap închise, și îmbrăcate numai la nevoie." (Cîteva păreri) Ne reîntîlnim după 40 de ani, cu volumul Exerciții de stil al lui Romulus Vulpescu, reeditat sub titlul Proze perimate, în vreme autorul își proclamă, pe prima filă a cărții, calitatea de "scriitor scos din uz". Despre adecvarea ambelor sintagme nu voi discuta aici; este dreptul inalienabil al autorului de a-și defini cum crede scrierile, ca și poziția în raport cu cititorii. Să nu uităm totuși
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
Junimei a notat: Am găsit la Goethe, în istoria evoluției lui sufletești, unele trăsături cari coincideau foarte mult cu mine, cari uneori erau scoase din sufletul meu. ( 1, 92 ). Deși tot el, și numai cu un an înainte de a-și proclama această afinitate sufletească și, anume la 5 ianuarie 1857, formulase o judecată de o derutantă asprime la adresa viitorului său obiect de adorație: o biografie a lui Goethe ce o cetii îmi făcu o impresie foarte neplăcută, om curios a fost
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
e cu totul altceva. Pe atunci, albanezii din Kosovo voiau autonomie, or pentru sîrbi, spunea el, așa ceva era de neconceput. Leagănul Șerbiei să ajungă automie albaneză? Și să se unească după aceea cu Albania? "Ce-ați zice voi să-și proclame Transilvania autonomia?" Și dacă și-o proclama ce face cu ea? l-am întrebat. Acum, după ce albanezii kosovari s-au proclamat stat independent, mă întreb același lucru, cu atît mai mult cu cît deosebirea e uriașă. Cred că de fapt
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
din Kosovo voiau autonomie, or pentru sîrbi, spunea el, așa ceva era de neconceput. Leagănul Șerbiei să ajungă automie albaneză? Și să se unească după aceea cu Albania? "Ce-ați zice voi să-și proclame Transilvania autonomia?" Și dacă și-o proclama ce face cu ea? l-am întrebat. Acum, după ce albanezii kosovari s-au proclamat stat independent, mă întreb același lucru, cu atît mai mult cu cît deosebirea e uriașă. Cred că de fapt kosovarii albanezi visează la o independență asistată
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
Șerbiei să ajungă automie albaneză? Și să se unească după aceea cu Albania? "Ce-ați zice voi să-și proclame Transilvania autonomia?" Și dacă și-o proclama ce face cu ea? l-am întrebat. Acum, după ce albanezii kosovari s-au proclamat stat independent, mă întreb același lucru, cu atît mai mult cu cît deosebirea e uriașă. Cred că de fapt kosovarii albanezi visează la o independență asistată economic sine die de comunitatea internațională, fiindcă singuri n-ar fi în stare să
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută și scormonește în pământ, dornic să înlesnească ivirea și creșterea pe lujer a adevărului-floare. În textul-monolog, Eul liric proclamă existența multor adevăruri; închizând un ochi, el descoperă "mari adevăruri solide"; după care, el sfârșește prin a pune, la rândul lui, o întrebare metafizică: "La urma urmei, / din câte adevăruri se compune un om?" Fă-mi plata, te rog! Trebuie
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
etherului". Cu toate că o vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul unei revelații deturnate, revelația tenebrelor a cărei relativă răscumpărare ar putea fi socotită Forma: "Poate sperai să smulgi nepătrunsului un secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
dar numai catalanii se implică aici, în capitala lor, în omagiul epigrafic de pe monument: Honrando a Colona, Catalunya honra a sus hijos predilectos. Cât se poate de explicit. De fapt, ei nu-l omagiază aici doar pe Columb, ci își proclamă capacitatea și datoria de a-și onora toți "fiii predilecți". Am remarcat această nobilă propensiune peste tot aici, cu precizarea că, doar cu rare excepții, în toate aceste înscrisuri epigrafice, dar chiar și în epitafurile din catedrale, cuvântul honor e
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Elisabeta Lăsconi Celălalt chip al feminității În finalul capodoperei sale, Faust, Goethe, proclamă supremația unui arhetip: "Eternul feminin ne înalță în tării". Așadar, feminitatea angelică generează ascensiunea spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
excelentă revistă de literatură universală. În Cehia, după cât se pare, interesul pentru cultura română este în permanentă creștere, mai ales după ce, în aprilie 2007, romanul Simion liftnicul de Petru Cimpoeșu, tălmăcit în cehă de renumitul traducător Jiéí Našinec, a fost proclamat Cartea anului 2006, într-o mare concurență cu literatura originală. Cartea s-a epuizat rapid în toate librăriile din Praga. La câteva luni după aceea, a avut loc un alt eveniment important, și anume premiera filmului Patru luni, trei săptămâni
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
intens în cercurile culturale a avut de la început o componentă literară, cei doi se simțeau legați prin instinctul novator, reprezentau o promoție care nu mai avea răbdare, voia să spargă tiparele, să pătrundă și în ungherele ascunse ale societății, să proclame un alt stil de narațiune. S-au întâlnit în anul 1927, la debutul carierei, înfometați de consacrare și glorie. În articolul de întâmpinare, Drieu se străduia să caracterizeze noutatea țâșnirii lui Malraux: "Ca majoritatea francezilor, nu are harul invenției. Dar
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
într-o retorică stearpă. La naziști a aderat în 1934, iar la finele unor rătăciri, în proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
prăbușește "toate cele opt etaje ale blocului", căci un astfel de spectacol nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de expresie lapidară", asociațiile de "idei poetice personale greu de reconstituit". Criticul merge cu entuziasmul pînă la a-i proclama "versurile de scurtă respirație" drept semne ale înălțării spirituale, "pure, fără noroiul vieții". Că există la D. Stelaru o fațetă lămurită (în sens etimologic) a lumii, a iubirii și a creației, e de netăgăduit: "La marginea munților, unde / Ochii vînturilor
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
în deriziune întregul eșafodaj al showbiz-ului. Clint Eastwood pune față în față războiul, tensiunea dramatică a scenelor de luptă, sacrificiul soldatului necunoscut cu comedia trivială de pe Broadway pentru care nu există decît omul zilei, sfertul de oră de celebritate proclamat de Andy Warhol. Cei cîțiva anonimi a căror istorie o face regizorul, sergentul Michael Strank, Harlon Block, Franklin Sousley etc., trec neobservați, departe de luminile rampei. Dintre cei trei supraviețuitori, indianul Ira Hayes nu se poate adapta regimului scenei, îi
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
9 000 lei proveniți doar de la Fondul Literar, remarcă dl Cassian Maria Spiridon, constituiau, în timpul respectiv, o sumă fabuloasă. Un director de școală nu primea nici 300 de lei pe lună, adică mai puțin de 3600 de lei pe an. Proclamînd disprețul față de "sacul cu bani al bancherilor", se vede că autorul Mărului de lîngă drum și-a însușit ceva din experiența acestora, amplificînd-o. Cu adevărat, comunismul înlocuia arta pentru artă cu arta pentru...bani! La Congresul în discuție se înscriu
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
de muzicanți. Povestește cum a dat peste un profesor francez în Transilvania, o interminabilă istorie, în românește. Edmond Bernard, care e și el prezent, i-o traduce lui Jean-Paul Boncour cuvânt cu cuvânt. La un moment dat, Ralea (ministrul Muncii) proclamă: "Actul trei și ultimul". Iar Ana Pauker adaugă, tare și în franțuzește: "Espérons!" Ana Pauker, pe care am întâlnit-o de mai multe ori la diverse reuniuni, e mai puțin "hienă" când te apropii de ea și-i vorbești. Mai
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
în mod diferit. Frumusețea corpului rezidă, toată, în piele, pentru că, dacă oamenii ar putea să pătrundă cu privirea în interior, ar fi dezgustați de spectacolul mușchilor și al sângelui, de reziduurile pe care le evacuăm în fiecare zi. Paul Valéry proclamă, și el, supremația pielii: "Ceea ce are omul mai profund, este pielea." Adevărul despre ființa umană nu trebuie căutat foarte departe, este înscris în piele. Grație ei ne putem oferi celuilalt, nimeni nu-și taie capul pentru un gând sau nu
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]