1,870 matches
-
Maiorescu silește pe guvern de a-și arăta arama și de-a o rupe cu tradițiile demagogice. Răspunsul guvernului e prompt. A doua zi chiar, la 14 martie, tristul erou al nopții de la 11 fevruarie, generalul Lecca, propune în Cameră proclamarea regatului, d. Ion Ghica, ministrul considerat ca antidinastic din vremea scandalului Slătineanu, face aceeași propunere în Senat, care e primită cu adeziunea formală a opoziției și cu unanimitate de voturi. Cu ocazia discutării bugetului, după propunerea făcută în Cameră, se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
estrădat fără ca să existe cartel de estradare între noi și străinătate și că această teorie a fost erijată în lege prin votul de sâmbătă. Nu putem sfârși fără a releva unele cuvinte rostite de d. Cogălniceanu în privința însemnătății naționale a proclamării regalității. Strănepotul cronicarului Ioan Cogălniceanu zise: Regalitatea însemna ridicarea conștiinței naționale, afirmarea demnității și independinței țării... Când acei ce trebuie să apere drepturile acestei țări nu au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e de neînțeles de ce entuziasmul factice și de paradă nu mai prinde rădăcină, de ce zile a căror însemnătate s-a exagerat acum un an trec azi nesărbătorite ca cele de rând și de lucru. Ieri a fost în adevăr aniversara proclamării regatului. Ea a trecut modestă, în vârful picioarelor, ca și când ar fi voit să nu scoale din somn pe soră - sa, cestiunea Dunării. Și românii au lăsat-o să treacă ca și când n-ar fi fost niciodată, ca și când nu acum un an
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mare parte de origine străină. De aci abia am putut să-mi explic revoluția socială petrecută în zilele lui Cuza Vodă, al cărei apogeu e sub domnia lui Carol îngăduitorul. Este în realitate nimic mai mult, nimic mai puțin decât proclamarea perpetuă a predominării elementelor străine asupra poporului istoric, compus încă până azi din țărani mici și mari. Odată ajuns la această convingere, totul era hotărât pentru mine; era o datorie de a fi și de-a rămânea în partea poporului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vedere d' a schimba titlul ce se dă suveranului, toată țara știe că nici o trebuință nu este. Cuvântul "Domn", cum s-a explicat în Parlamentul român, însemnează suveran, deci nu numai principe, ci și rege și împărat. Deci întru nimic proclamarea Regatului român nu motivează o revizuire a Constituțiunii. Într-un cuvânt, nu e pîn' acum cunoscută nici o rațiune pentru dizolvarea Parlamentului, care acum nu este nici întrunit și care nu mai are a trăi, după lege, decât numai până la 15
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
contează. Au existat și alte state care și-au propus un asemenea obiectiv. Meritul fundamental al Chinei este că a eliminat prejudecata ideologică și s-a angajat într-un proces ghidat de comandamente practice. Atenția s-a concentrat nu pe proclamarea unor obiective, ci pe crearea unor mecanisme, pe modelarea unor atitudini noi, emancipate de prejudecată, atașate de adevărul faptelor. Întemeierea adevărului doar pe fapte a fost crezul real al acestei perioade. Nu au primat dogmele ideologice, ci abordarea prin încercare
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
naționale. Operele mercantiliștilor se încadrează în curentul normativ - ceea ce este de dorit a fi economia, Și mai puțin în cel pozitiv - ceea ce este de fapt economia. Liberalismul economic înseamnă respingerea constrângerilor de orice fel, a intervenției statului în economie Și proclamarea libertății tranzacțiilor economice. Printre cele mai importante probleme economice tratate întâlnim problema valorii bunurilor economice, problemele legate de împărțirea capitalului, problemele care țin de stabilirea prețurilor - una dintre problemele încă nerezolvate ale economiei. Fiziocrații au adus o serie de inovații
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
am pomenit și-au scris însemnările dincolo de orice complezență și găteală, cu o luciditate necruțătoare în singurătatea conștiinței, unde adevărul se privește de-a dreptul și e fără noimă a-i da ocol. Sinceritatea lui Gide, nemulțumirea lui de sine, proclamarea meschinăriilor proprii, a propriilor tare sufletești și trupești, a eczemelor și mâncărimilor, toate acestea sunt la el afișate (și impecabil redactate!). Le publica din timp în timp în fruntea sumarului celei mai importante reviste franceze de atunci, le-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
august 1914. Periodic sunt reproduse versuri din creația lui M. Eminescu, G. Coșbuc și O. Goga. Prezent în coloanele ziarului peste un deceniu, A. Cotruș publică sau i se reproduc poezii. Mai colaborează și Bazil Gruia. La început „organ al proclamării unității naționale”, între 1926 și 1945 A.-I. devine ziar politic, organ oficial al Partidului Național Țărănesc din județul Albă. Sporadic se tipărește aici literatura populară din zona Albei. În 1934 redacția salută apariția volumului Pe Mureș și pe Târnave
ALBA-IULIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285214_a_286543]
-
7 martie 1977. Este editată de scriitorul Mihail Steriade, ca organ de presă al Centrului Cultural Român de pe lângă Universitatea din Louvain-la-Neuve. Revista prelua numele unui prestigios cotidian bucureștean apărut cu un secol în urmă, la 9 mai 1877, cu prilejul proclamării independenței României. Primul număr este dedicat în întregime acestui important eveniment. Al doilea iese de sub teascurile tipografiei la 17 februarie 1977 și este închinat Elenei Văcărescu la comemorarea a treizeci de ani de la moarte. Ultimul număr apare în ediție specială
INDÉPENDANCE ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287543_a_288872]
-
tânăr, indiferent de poziția sa geografică și de importanța sa economico-politică, nu se putea impune pe plan extern fără a face parte dintr-un sistem de alianțe politice. Ei au intuit că pentru acte politice majore, cum avea să fie proclamarea Regatului, era nevoie de un puternic sprijin extern. Guvernul liberal a fost conștient că, în atmosfera europeană a „Real politik-ului“, demersuri politice bazate pe invocarea originii latine și a relațiilor de rudenie cu Germania ar fi avut tot mai puține
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se alipească la alianța germano-austriacă15. Acesta era contextul în care avea loc și deplasarea lui I.C. Brătianu la Berlin, Viena și Siegmaringen, în martie 1880, când primul ministru își exprima interesul pentru un tratat cu Germania, discutând însă și problema proclamării Regatului, ce putea duce la o consolidare a poziției dinastiei de Hohenzollern 16. Vizita avea loc după decorarea lui Carol cu ordinul „Vulturul Negru“. Motivul oficial al deplasării primului ministru era înmânarea ordinului „Steaua României“ împăratului Germaniei, lui Wilhelm al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
9, 10 februarie 1880, p. 125; idem, 12 februarie 1880, p. 133. Vizita lui Carol era apreciată în aceeași presă conservatoare ca una anticonstituțională, datorită discutării unor probleme ce erau considerate a avea tangență cu suveranitatea națională: succesiunea la tron, proclamarea Regatului și rezolvarea problemei Dunării în favoarea Austro-Ungariei21. Conservatorii considerau că prin acțiuni vizibile de apropiere de Germania și Austro-Ungaria, România putea deranja pe „Unii dintre vecinii noștri care nu se lasă intimidați de onorurile ce ni se fac“22. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
echipei conduse de I.C. Brătianu era transformarea românilor în vasali ai Germaniei 33, accentul era pus pe dorința națiunii de a se asigura o mai mare coeziune internă. Încercând să obțină și sprijin extern, autorii textului amintit afirmau că, prin proclamarea Regatului, „Statul român va deveni pentru țările vecine o garanție de liniște și stabilitate“34. Cunoscând suspiciunile și reținerile marilor puteri față de orice eveniment major din România, văzută adeseori ca un focar revoluționar, guvernul român afirma, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adeseori ca un focar revoluționar, guvernul român afirma, pe de o parte, prin vocea ministrului de externe Vasile Boerescu, ca „stat independent, România poate să-și dea orice nume va voi“35, iar prin diferite alte surse autorizate că „rațiunea proclamării regatului era de a inspira și mai multă încredere statelor vecine“36 și de a continua politica tradițională ce nu presupunea „modificări de fruntarii sau întinderi teritoriale“37. • Răspunsul conservatorilor la oferta lui I.C. Brătianu a fost solicitarea lor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în „Dezbaterile Adunării Deputaților“, sesiunea 1880-1881, 13 martie, publicate în „Monitorul Oficial“, nr. 60, 14 martie 1881, p. 1776. • Un ziar din Iași prelua o informație din „Globe“ potrivit căreia Mihail Kogălniceanu discutase deja cu ministrul de externe francez despre proclamarea Regatului și că nu lipsea decât aprobarea Vienei, celelalte puteri dându-și deja acordul, în „Curierul“, 4 martie 1881, p. 2. Românul își exprima convingerea că transformarea statutului juridic al României era de competența puterii executive, necesitatea unui asemenea act
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Italia, Franța, Marea Britanie și S.U.A.42. Dacă pe plan extern guvernul înregistra succese importante 43, contestațiile de pe plan intern nu au încetat nici după 14 martie. Conservatorii acuzau acum pe liberali că, din dorința creșterii simpatiilor în rândurile românilor prin proclamarea Regatului, Brătianu a sacrificat interesele țării în problema Dunării 44. Ținând cont de această atitudine, dar și datorită discuțiilor cu P.P. Carp, șeful guvernului demisionează pe 9 aprilie, cu speranța că noua echipă ministerială va beneficia de o susținere politică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
știau că înlăturarea lui Cuza era un atac direct împotriva regimului juridic internațional sub care se mai afla statul român 65. Cunoscând opțiunile oamenilor politici români, guvernele europene erau convinse că în România aducerea unui prinț străin va însemna și proclamarea imediată a independenței 66. Reactualizarea problemei prințului străin - cerere formulată în 1857 de către adunările ad-hoc - avea drept obiectiv menținerea stabilității interne, a coeziunii și unității naționale, consolidarea autonomiei și pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenței 67. Se avea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vedere prestigiul pe care putea să-l aducă României prințul străin, cât și sprijinul politic, economic și diplomatic, ce urma să fie obținut ca urmare a prezenței pe tronul României a unei persoane ce reprezenta o casă domnitoare din Europa. Proclamarea lui Filip de Flandra ca domnitor al României, de către cele două Camere întrunite, pentru a oferi un aer „constituțional“ măsurii săvârșite la „adăpostul nopții“, cu toate că se știa că acesta, din rațiuni politice asemănătoare celor din 1857, nu va putea ocupa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
partea românească“ a ziarului - Aron Pumnul. La acest ziar au colaborat și au publicat lucrări valoroase Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Gheorghe Asachi, Dimitrie Bolintineanu, Andrei Șaguna, George Barițiu etc. Principala realizare a românilor bucovineni în timpul revoluției a fost proclamarea autonomiei Bucovinei, prin Constituția din 4 martie 1849. Procesul de realizare a autonomiei Bucovinei s-a tergiversat însă mai bine de 10 ani. Abia la 26 februarie 1861 a fost adoptată o nouă Constituție imperială, prin care se recunoștea definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era una din puținele publicații cu o astfel de orientare, situație care i-a creat, inevitabil, multiple dificultăți, mai ales, în vara anului 1916. În urma intrării României în război, revista își încetează apariția, fiind suspendată de autorități 12. Imediat după proclamarea neutralității, C. Stere și-a exprimat dezacordul față de poziția adoptată de conducerea Partidului Național Liberal în Consiliul de Coroană, pronunțându-se deschis pentru intrarea în acțiune împotriva Rusiei. Ca șef al puternicei organizații liberale ieșene și rector al Universității din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în chip inconștient de masa covârșitoare a restului Rusiei, nu a fost în măsură să înăbușe flacăra vieții naționale românești, care nu a așteptat decât cel dintâi prilej favorabil pentru a izbucni biruitoare, cu o nouă și nebănuită putere“74. Proclamarea independenței Republicii la 24 ianuarie 1918 reprezenta un pas important spre unirea cu România. Confruntată cu numeroase greutăți în interior și supusă unor puternice amenințări din exterior, independența nu putea constitui un scop în sine. Participantul la evenimente și istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politice tuturor cetățenilor, precum și prin crearea unei burghezii puternice și active și a unei industrii naționale, răspândirea culturii prin școli, presă și tipărituri. Marile evenimente la care a participat ca protagonist (dezrobirea țiganilor, revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, legea rurală, proclamarea Independenței) i-au pus în valoare spiritul constructiv și capacitatea de a alege, cu simț istoric și luciditate critică, din tradiții și din influențele străine, elementele utile pentru accelerarea procesului de modernizare a instituțiilor României și de reorganizare a țării
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
care, aparent, au mai puțin sau chiar deloc de-a face cu politicul: de la problema originilor etnice, a limbii și a identității colective la cea a specificităților gastronomice, a performanțelor sportive ș.a. Trebuie totuși semnalat În treacăt că o atare proclamare a politicului ca și caz normativ al socialului rămâne Întru câtva abuzivă, În măsura În care, lărgind excesiv conceptul de politic, Îl face inoperant. O memorie socială Într-un volum cu un manifest conținut antiindividualist, Maurice Halbwachs, discipol al lui Durkheim, crede, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fratelui acestuia, regele Reccared. Între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat probabil de acel episod crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism în 587-589 în cadrul conciliului de la Toledo. În 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și de stima regilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]