2,781 matches
-
în urmă, tot întoarce capul spre mașină și izbucnește tare, s-o audă toți din jur: nu e așa că e frumoasă mașina noastră?, nevasta aia îmi place mie, regizorul joacă scena ca un profesionist, dacă ar fi la masă și profani, succesul ar fi asigurat, dar așa, cei patru oameni de teatru se cunosc bine de atâția ani, fetele se știu din facultate, de la cămin - când Cezarina i l-a prezentat Maestrului deja însurat cu Loredana, uite iubitul meu, regizorul cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală aduce fericire, cât mai ales comuniunea personală, da, așa cum el, Rainer, a avut deja onoarea să‑ți explice ție, Sophiei, actul sexual provoacă probabil, general vorbind, mai puțină fericire decât un sărut profan sau, adesea, decât un simplu cuvânt rostit de cea pe care o iubești. Witkowski jr. alungă cât mai departe de el gândul la actul sexual, dar un sărut profan i‑ar plăcea, nu îndrăznește însă să‑l ceară. Sophie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sexual provoacă probabil, general vorbind, mai puțină fericire decât un sărut profan sau, adesea, decât un simplu cuvânt rostit de cea pe care o iubești. Witkowski jr. alungă cât mai departe de el gândul la actul sexual, dar un sărut profan i‑ar plăcea, nu îndrăznește însă să‑l ceară. Sophie nu s‑a gândit încă niciodată la actul sexual. Chipul ei pare atât de departe sub jetul de apă, de parcă i‑ar despărți o autostradă foarte circulată, ca‑ntr‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
După așteptări, Barrés recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană. D-l E. Lovinescu, inofensiv în genere, pângărește poezia, când o teoretizează. * La nordul și la sudul teribilei Babel, lenevesc alți doi ihtiozauri: diferențierea și mutația valorilor. Întrucât diferențierea vrea să provoace, ca și sincronismul, aceeași întrecere, în poezie, a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rendre compte par où Moréas évite l'académisme qui le guette. C'est par l'invention. Mais une invention bien dissimulée, un léger coup de ciseau destiné à faire vibrer les surfaces et qui se refuse au coup d'oeil profane. Par exemple, dans la strophe citée, l'invention réside tout entière dans la mot "attrayante" et la place qu'il occupe. De sorte que ce mot dépasee son contenu habituel et vient nommer une certaine qualité de lune: amicale et
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să pună în vibrare suprafețe, și care se refuză privirii profane. De exemplu, în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
literar, 8 ianuarie 1928 WILHELM BLASCHKE Matematicile nu sunt acea construcție monotonă, răsfrângere a unui spirit identic lui însuși, din care diferențele de rasă ale diverșilor fabricatori și orice altă notă caracteristică se exclude ori anulează. Această părere răspândită printre profani e greșită. Rigoarea demonstrației matematice lasă joc liber unui mod personal de a se dirigea printre făpturile raționale, pe care, de altfel, spiritul însuși le evocă. Avem bucuria de a găzdui, de ieri, printre noi, pe unul din cei mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nisip în clepsidra timpului și unitate de măsură a eternității.” În gândirea românească, în afara literaturii populare unde apare ideea de eternitate a cosmosului și despre călătoria efemeră a omului pe pământ, concepția lui Mircea Eliade despre timp, în capitolul „Durata profană și timpul sacru” din eseul „Sacrul și Profanul” accentuează asupra dihotomiei dintre „timpul profan”- văzut ca durată, dinamic, ireversibil, care se scurge și „timpul sacru” - reversibil, static, ciclic și cosmic. Omul este muritor și, oricât s-ar considera de avansat
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
a eternității.” În gândirea românească, în afara literaturii populare unde apare ideea de eternitate a cosmosului și despre călătoria efemeră a omului pe pământ, concepția lui Mircea Eliade despre timp, în capitolul „Durata profană și timpul sacru” din eseul „Sacrul și Profanul” accentuează asupra dihotomiei dintre „timpul profan”- văzut ca durată, dinamic, ireversibil, care se scurge și „timpul sacru” - reversibil, static, ciclic și cosmic. Omul este muritor și, oricât s-ar considera de avansat și de stăpân temporar al universului, trebuie să
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
literaturii populare unde apare ideea de eternitate a cosmosului și despre călătoria efemeră a omului pe pământ, concepția lui Mircea Eliade despre timp, în capitolul „Durata profană și timpul sacru” din eseul „Sacrul și Profanul” accentuează asupra dihotomiei dintre „timpul profan”- văzut ca durată, dinamic, ireversibil, care se scurge și „timpul sacru” - reversibil, static, ciclic și cosmic. Omul este muritor și, oricât s-ar considera de avansat și de stăpân temporar al universului, trebuie să-și recunoască limitele, însă el se
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
a istoriei: John Binns. "Viața monahilor din Palestina” scrisă de Chiril din Scythopolis, ne aduce la cunoștință amănuntele mai mult decât interesante ale petrecerii sfântului Eftimie cel Mare printre pământeni. Istoria lui Chiril nu este doar o relatare a evenimentelor profane, ci a acțiunii lui Dumnezeu în chemarea aleșilor Săi și împlinirea planului Său prin ei. Viețile sfinților sunt un răspuns la chemarea divină, iar semnele dumnezeiești sunt prezente de la un capăt la celălalt. Prin urmare, relatările minunilor nu sunt o
SF. EFTIMIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361392_a_362721]
-
parazita ortodoxia credinței, pentru că îi folosea schemele teologice, metodele exegetice, dar această pervertire intelectualistă a creștinismului era o atitudine față de dogmă, revelație, credință. Ea venea cu o teorie: Evanghelia Bisericii era o formă superficială a revelației, există o altă revelație profană, accesibilă doar gnosticilor, deci esoterică. Uitând că Revelație înseamnă totul pe față. O structură de gândire întâlnită la secte: a fi pocăit, a face pocăință înseamnă a veni la noi, un act ce aparține nouă, cu alte cuvinte grupări esoterice
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
socotește celui care o suportă cu răbdare "în loc de nevoință sau chiar și mai mult", de aici și îndemnul lor: "Rabdă mulțumind și vei fi miluit degrabă de Dumnezeu". Despre purtarea crucii sau descoperirea sensului profund duhovnicesc al suferinței Însăși denumirea profană a stării de suferință din perspectiva celui ce o trăiește, aceea de "pacient", vine din limba latină și înseamnă "cel ce rabdă", de la patientia â răbdare, arătând atitudinea sau conduita cu care omul trebuie să înfrunte toate încercările și suferințele
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
care tragi concluzia unei existențe închise. Existența închisă este un eu fără viitor, un cerc strâmt, închis, care sufocă egoul survenind dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reținut de profani în realizarea planului deusian, pe care îl avea de îndeplinit aici, pe Pământ. Romanul superrealist macină de multe ori cuvinte absurde, le scămoșează și le întinde ca pe niște intestine de capră, pe gardul văruit al fiindului, pentru că, de acolo
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
superrealistă trezește interese, de multe ori meschine pentru că termenii sunt triviali și excitanți în mintea absorbită de sărăcie a diluatului. Romancierul superrealist, trăitor în vremuri vitrege de lumină, sădește sămânța în întunericul spinos al termenilor triviali, dătători de foame pseudointelectuală profanilor, care o acceptă și o îngurgitează lacomi, nu citind-o, ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune și dezgust din partea literatului, de snobism și agresiune din partea profanului. Personajele sunt entități ce își doresc să trăiască, nu cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau un succes al fiindului în nefiind decât să aibă banul, care să îl facă stăpân viciat, puternic peste toți cei care sunt
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
că este european, american sau de oricare altă spațialitate continentală. Parcurgem un secol instabil din toate punctele de vedere: mental și aici aș menționa spiritual, moral, conceptual. Toate sunt, pentru cei mulți și lipsiți de cultură, stări ce favorizează, din partea profanilor aflați pe scaunul înalt al puterii, manipularea, decesul sumbru a ceea ce ne-am dorit și am suferit din cauza lipsei de cultură, o degradare continuă a civilizației omenești. Și aceasta nu numai în societatea noastră românească, ci în toate societățile, care
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
cu elementele active ale pământului, refăcând unitatea care a produs facerea. Se constată în romanul superrealist o luptă între două situații: vulgaritate și ascensiune. Ascensiunea este o dorință a eului care dispare în vulgaritate, compătimit de literat și succedat de profani. Răul se poate naște și dintr-un bine însă greul este în voința celui căzut de a se mai putea ridica spre lumea cosmică, pe care o repugnă și nu are încredere în ea, pentru că această lume nu îi oferă
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
lirosofic “ Al gândirii metaforice, s-a afișat victoria semnificantului în „lupta “cu semnificatul, „s-a cartografiat “cea mai mare suprafață lirică raportată la cele cunoscute până în veacul său, s-a re (a) clamat o nouă demiurgologie, într-o topică sacralizând profanul, s-a instituit noul autohtonism etc. V. Treapta Omului-Fantă, sau zodia Fant-Omului: 11 elegii (1966). Volumul 11 elegii (Cina cea de taină), de Nichita Stănescu, publicat în anul 1966, reprezintă, după cum s-a mai observat, volumul în jurul căruia s-a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
ieșean ca pe o dodoloață Românie - golgotă de spirit zbuciumat în inefabil. Asemenea unui proscomidiar a reușit să așeze sub ochii cititorului darurile fără de preț ale cuvântului scris care înveșnicește ființa în demonstrații lingvistice de forță în cele douăsprezece Evanghelii profane: 1. Bine că ai râs ieri 2. Să râdem de oameni ca noi 3. Halimaua 4. Tusea măgărească 5. Vițelul privit de departe 6. Feriți linia-trec proști fără oprire 7. Alba-neagra 8. Ospăț cu rădăcini de mit 9. Miracolele de la
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
forma compoziției, prin evidențierea dintre idee și mijloacele artistice (de exemplu, cele trei strofe ale poemului DON QUIJOTE AL NEBUNILOR susțin motive lirice asupra imposibilității atingerii idealului, respectiv, asupra efemerității sentimentelor și a condiției umane, antiteza între categoriile sacrului și profanului, ale aproapelui și departelui, paralelismul sintactic, limbajul metaforic, versificația). Spirit înalt, de care tot iubitorul de poezie se bucură, Mihai Rădoi se remarcă prin gravitatea expresiei, prin ideea și talentul reformulării rostului și resortului liric. Cu îndrăzneală, talent și simț
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
de Ștefan Lucian MUREȘANU Moto: Povara acestei lumi este prea grea pentru ca vreun om să o poată purta, iar suferința Universului prea crudă pentru o singură inimă... - Oscar Wilde Cuvinte cheie: ego, demitizare, imaterial, creație, gândire, spiritualizat, stafiizare, Univers, literat, profan. Într-un timp al încrederii fiindă, al lucidității depline a existenței noastre, eul își clădește imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această ființare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu inițiat a
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
Cuvinte cheie: ego, demitizare, imaterial, creație, gândire, spiritualizat, stafiizare, Univers, literat, profan. Într-un timp al încrederii fiindă, al lucidității depline a existenței noastre, eul își clădește imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această ființare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu inițiat a concentra difuzia, într-un plan nemărginit al gândirii literatului, s-a îndestulat cu imagini văzute sau citite iar prin materia cenușie a creat, în noi dimensiuni existențiale, prezentul imaginar
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit ... . Un moment când semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creației
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creației din neputință, pentru că viața lui, lipsită de importanța timpului viitor, e
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]