582 matches
-
mai adăuga ceva: dacă nu ești cititor, nu poți fi poet. Și mai departe adaug că este o profanare a vorbi despre poezie, despre "câștigul" și "îndatorarea" față de EA. Orice discuție despre poezie cred ca nu este altceva decât o profanare a Acesteia. Poezia este, cred, un text, purtător de semnificație estetică, unic. În rest nu-i decât o întâlnire ratată între Cuvânt și Intimitate. Care ți-au fost, care îți (mai) sunt mentorii? Cât le datorezi, cât îți datorează? Nicolae
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
multe esențe prețioase. Din păsări au lăsat numai ce le trebuia, vacile rămase se mulgeau sub controlul lor, fără a da românilor din curte; untul, asemenea. Citind toate aceste amănunte din scrisoarea lui Gheorghiu, ni se părea că asistăm la profanarea unei ființe iubite, dar ne mulțumeam să nu distrugă biblioteca, căci prin vecini se purtaseră și mai sălbatic și devastaseră sistematic: la Alexandrina, o țărancă vecină, au prăpădit tot; la Mihai Vlădescu, vinul curgea din gârliciul pivniței; la Leurdeni n-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vocile se întretaie într-o polemică mult mai subtilă, fiecare din preopinenți luând atitudine tranșant belicoasă de parcă și-ar disputa propria existență, propria cauză. Discreditarea de către unii stârnește furii în tabăra adoratorilor, "apărători ai altarului" poetului, "strigând în gura mare "profanare!" când cineva încearcă să-l vadă pe poet ca om". Sunt acestea ideile pe care medicul C. Vlad le etalează în Prefața unei cărți incitante pentru vremea aceea, și nu numai, Mihai Eminescu din punct de vedere psihanalitic (Editura Cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au dărâmat o parte din cetate, cea mai mare parte a fost dărâmată de mâna vandalică și împie 186 a târgoveților din orașul Neamț, care și-au zidit casele lor cu pietrele acelei sfinte ruine. Acum însă, mulțămită Domnului, această profanare a încetat în urma unei legi de protecțiune a monumentelor istorice votată de Camerele legiuitoare. Așadar, iată-ne în locașul care a adăpostit odinioară atâtea suflete de viteji. Calcam cu piciorul pe pământul udat de sângele lor și vedeam împrejur aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poalele rochiilor - un stigmat sonor, asemănător cârâitoarelor pe care le foloseau leproșii. Fiind considerați leproși spirituali, evreii trebuiau să fie Însemnați și astfel izolați, pentru a se preveni contaminarea creștinilor. Acuzați de provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor, de omorârea rituală a copiilor creștini, evreii erau obligați să poarte Însemnele infamiei pentru a putea fi ocoliți, alun gați sau torturați În flăcările rugurilor, nu numai În cele ale Infernului. În Transilvania și Bucovina În mod firesc, situația
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că arde Târgu Frumos, i-a strâns pe birjarii evrei din oraș și a transportat de sabat pâine și alte produse sinistraților. Și a făcut-o - comentează Wilhelm Schwarzfeld În 1888 - „fără a se teme că va fi Învinovățit de profanarea sâmbetei” <endnote id=" (778, p. 289)"/>. Începută În spațiul german (la Hamburg, În special) În deceniul al doilea al secolului al XIX-lea, reforma mozaismului a mai anulat unele interdicții, pe altele le-a mai Îndulcit. Permisiunea de a călători
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
3, p. 62)"/>. În Europa Occidentală, de-a lungul Evului Mediu, perfidi Iudaei au fost expulzați de suverani, prigoniți de oamenii de rând și arși pe rug de inchizitori, fiind mereu acuzați de omor ritual, de practicarea liturghiilor negre, de profanarea crucii și a ostiei, de otrăvirea fântânilor și de provocarea ciumei, de participarea la sabat („Sinagoga lui Satan”), de folosirea amuletelor și talismanelor, de practicarea științelor oculte (astrologie, alchimie, cabală, necromanție) etc. <endnote id="(41, 85, 134, 238)"/>. Trecând de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a oprit În fața sinagogii, șef-rabinul dr. Mark a rostit solemn În ebraică : „În fața acestui sfânt Templu, Împodobit și luminat În cinstea ta, În fața sulurilor pe care, În timpul războiului, le-ai luat sub scutul tău atunci când au fost amenințate cu profanarea, Îți transmit salutul evreimii din Cernăuți, care te-a respectat și te-a iubit” <endnote id="(338)"/>. De asemenea, nici imaginea simetric răsturnată nu era exclusă În spațiul românesc. De pildă, imaginea unui „călugăr [creștin-] ortodox, făcând elogiul funebru la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Teodorescu În a doua jumătate a secolului al XIX-lea -, unde cei care o chinuie pe Sfânta Vineri (singură, de data aceasta) sunt evreii din „Cetatea Irodului”, care „nu s-a dat botezului” <endnote id="(20, pp. 255-256)"/>. 3. Iconocid Profanarea ostiei, a crucii și a bisericii Una dintre metodele sigure de reactualizare a deicidului era inculparea evreilor pentru „uciderea” unui substitut simbolic al lui Isus : fie profanarea ostiei (Învinuire tipică adusă evreilor din Occidentul medieval), fie profanarea reprezentării iconografice a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care „nu s-a dat botezului” <endnote id="(20, pp. 255-256)"/>. 3. Iconocid Profanarea ostiei, a crucii și a bisericii Una dintre metodele sigure de reactualizare a deicidului era inculparea evreilor pentru „uciderea” unui substitut simbolic al lui Isus : fie profanarea ostiei (Învinuire tipică adusă evreilor din Occidentul medieval), fie profanarea reprezentării iconografice a lui Isus. În ambele cazuri se considera că este vorba de ipostaze ale deicidului, pentru că - din punctul de vedere al dogmei creștine - ostia și icoana nu simbolizează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
255-256)"/>. 3. Iconocid Profanarea ostiei, a crucii și a bisericii Una dintre metodele sigure de reactualizare a deicidului era inculparea evreilor pentru „uciderea” unui substitut simbolic al lui Isus : fie profanarea ostiei (Învinuire tipică adusă evreilor din Occidentul medieval), fie profanarea reprezentării iconografice a lui Isus. În ambele cazuri se considera că este vorba de ipostaze ale deicidului, pentru că - din punctul de vedere al dogmei creștine - ostia și icoana nu simbolizează, ci chiar sunt Corpus Domini. În toate cazurile, din ostia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cam dezechilibrat al-Hakim a distrus biserica Sfântului Mormânt (numită În arabă Kanisat al-Kiyama, „Biserica Învierii”). Participarea evreilor nu este atestată. Această acțiune a stat, Într-un fel, la originea ideii de cruciadă <endnote id="(800, I, p. 116)"/>. Acuzațiile de profanare a ostiei au apărut mai ales după 1215, când la al patrulea Conciliu de la Lateran s-a admis doctrina transsubstanțierii, conform căreia vinul și pâinea sacramentale deveneau chiar sângele și trupul lui Isus. Cu puține variații, scenariul inculpărilor era mereu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
192)"/>. Conform legendelor creștine, ostia sângera sau se transforma În Isus (uneori copil), iar evreii - În fața acestor miracole - se botezau. Vezi, În acest sens, pictura lui Paolo Uccello Miracolo dell’ostia profanata (1465-1468). Evreii suspectați de astfel de acte de profanare erau arși pe rug, iar toată comunitatea locală era masacrată sau expulzată <endnote id="(63, pp. 146 și 160 ; 70, p. 152 ; 123, p. 483 ; 135, p. 158)"/>. Din perspectiva istoriei mentalităților, Jean Delumeau a făcut o pre zentare sintetică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comunitatea locală era masacrată sau expulzată <endnote id="(63, pp. 146 și 160 ; 70, p. 152 ; 123, p. 483 ; 135, p. 158)"/>. Din perspectiva istoriei mentalităților, Jean Delumeau a făcut o pre zentare sintetică a modului În care acuzațiile de „profanare a ostiei” aduse evreilor au influențat literatura, teatrul religios și iconografia Europei medievale <endnote id="(41, II, pp. 162-167)"/>. În partea creștin-ortodoxă a continentului nu prea sunt atestate Învinuiri privind profanarea anafurei. În spațiul românesc, astfel de acuzații au supraviețuit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pre zentare sintetică a modului În care acuzațiile de „profanare a ostiei” aduse evreilor au influențat literatura, teatrul religios și iconografia Europei medievale <endnote id="(41, II, pp. 162-167)"/>. În partea creștin-ortodoxă a continentului nu prea sunt atestate Învinuiri privind profanarea anafurei. În spațiul românesc, astfel de acuzații au supraviețuit, bineînțeles, În Transilvania, unde existau puternice comunități catolice și protestante. Elie Wiesel, de exemplu, Își aduce aminte că, În anii ’30, evreii din Sighet (Maramureș) erau blestemați de creștini pentru că „au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e mare păcat. Mă rog : Împușcă trupul lui Domnul Hristos ! Un huțan [= huțul] tânăr a pus [a]nafora Într-un copac ș-a Împușcat și din [a]naforă a curs sânge” <endnote id="(259, p. 287)"/>. Chiar și acuzația de profanare a crucifixului sau a bisericii era specifică Europei Occidentale și Centrale, nu și celei Răsăritene. Sunt atestate totuși unele excepții, târzii și nerelevante. Pe la 1813, de pildă, un evreu din Strășeni (Moldova) a fost acuzat de profanarea unui lăcaș sfânt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și acuzația de profanare a crucifixului sau a bisericii era specifică Europei Occidentale și Centrale, nu și celei Răsăritene. Sunt atestate totuși unele excepții, târzii și nerelevante. Pe la 1813, de pildă, un evreu din Strășeni (Moldova) a fost acuzat de profanarea unui lăcaș sfânt, astfel că numai „sărdăria” (oastea călare) locală l-a scăpat din mâinile sătenilor. El a fost Învinuit că ar fi făcut anumite vrăji, punând „scârnăvii la ușa bisericii” : „niști petici de pămătuh”, „alte petici de pânză de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a crucii sau a icoanei era, În estul Europei, gestul de dezicere de Dumnezeu și de inițiere În tainele vrăjitoriei <endnote id="(579, p. 178)"/>. Icoana Înjunghiată În partea ortodoxă a continentului a luat naștere și s-a răspândit legenda profanării de către evrei a icoanei Înfățișându-l pe Isus sau a celei Înfățișând-o pe Maica Domnului cu pruncul În brațe. Curios este faptul că acest motiv legendar, atât de provocator, nu a devenit și un motiv iconografic În spațiul bizantin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu a devenit și un motiv iconografic În spațiul bizantin. „Chiar și importanța acordată [În Bizanț] icoanei și sacralizarea ei - susține cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109)"/>. De regulă, În spațiul creștin-ortodox, profanarea icoanei a fost pusă pe seama „evreului imaginar”, și nu - ca profanarea ostiei În Europa catolică și protestantă - pe seama unor evrei reali. Reactualizarea deicidului s-a făcut prin intermediul legendei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
importanța acordată [În Bizanț] icoanei și sacralizarea ei - susține cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109)"/>. De regulă, În spațiul creștin-ortodox, profanarea icoanei a fost pusă pe seama „evreului imaginar”, și nu - ca profanarea ostiei În Europa catolică și protestantă - pe seama unor evrei reali. Reactualizarea deicidului s-a făcut prin intermediul legendei : o legendă nouă (de iconocid) a reîncărcat-o pe cea veche (de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109)"/>. De regulă, În spațiul creștin-ortodox, profanarea icoanei a fost pusă pe seama „evreului imaginar”, și nu - ca profanarea ostiei În Europa catolică și protestantă - pe seama unor evrei reali. Reactualizarea deicidului s-a făcut prin intermediul legendei : o legendă nouă (de iconocid) a reîncărcat-o pe cea veche (de deicid). Evreii nu mai erau reprezentați ca ucigându-l pe Isus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
icoană făcătoare de minuni, reprezentându-l pe Sfântul Nicolae. Nu se spune nimic despre originea etnică a cârciumarului, dar În limbaj popular „cârciumar” Însemna adesea „evreu” <endnote id="(30, pp. 159-170)"/>. Cred că succesul pe care l-a cunoscut legenda profanării icoanei În spațiul românesc se datorează și unor superstiții populare foarte Înrădăcinate În această zonă. În primul rând, este strict interzis să se distrugă o icoană sau să se pună pe foc, oricât ar fi ea de veche sau de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Moldova pentru că privea pe evrei ca pe niște necredincioși, ce profanează prin prezența lor pe sfinți și icoane” <endnote id=" (172, p. 194)"/>. Și În Evul Mediu evreii erau bătuți, alungați și chiar omorâți pentru motive similare : acuzații de profanare a unor obiecte sacre și de declanșare a unor epidemii sau a unor fenomene meteorologice nefaste. În prima jumătate a secolului al XI-lea, de exemplu, la Roma, s-a motivat „un ciclon teribil” prin faptul că, de Paști, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreiască și îndepărtarea cu forța a negustorilor evrei de cumpărătorii români, pentru a-i împiedica să facă comerț. Impactul acestor măsuri au fost mai ales în orașele de provincie, acțiunile violente ale legionarilor împotriva evreilor prin boicot economic, bătăi, jafuri, profanarea sinagogilor. În orașe din Moldova au fost lipite afișe pe geamurile prăvăliilor cu avertizarea „magazin evreiesc”. În provincie s-au întreprins măsuri împotriva evreilor arestări, acuzații de activitate comunistă, pătrundere cu forța în sinagogi, intimidări, torturi aplicate conducătorilor de comunități
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
În secolul al VII-lea, scrie profesorul David Landes de la Harvard, ei „au g)sit stâncă din vârful Muntelui Moriah, vechiul loc pe care s-a aflat Templul, acoperit) cu tone de gunoaie, aruncate acolo că o jignire și o profanare. Arabii au cur)țâț stâncă și au construit frumoasă moschee pe care o cunoaștem sub numele Domul Stâncii sau Moscheea lui Omar. Dar abatorul a fost menținut, o permanent) surs) de infecție pentru evreii din Ierusalim”1. C)l)tori
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]