395 matches
-
luate în seamă.“ Din nefericire însă, din studiile critice ale Vioricăi Răduță lipsește spiritul critic. Autoarea nu îi ierarhizează pe scriitori, nu îi caracterizează astfel încât să se distingă unul de altul. Toți sunt tratați cu aceeași gravitate, ca și cum ar fi profeți pierduți în negura timpurilor. În loc să reacționeze față de texte, să le evalueze, să constate în ce măsură sunt active din punct de vedere estetic, ea le descifrează ca pe niște inscripții sacre sau filozofează pe marginea lor. Drept urmare, discursul critic se transformă într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
anunța venirea unui nou mesia, televiziunea, despre care se spunea că are să ne schimbe viața și are să ne transforme pe toți În ființe ale viitorului, ca americanii. Fermín Romero de Torres, care era mereu la curent cu toate invențiile, Îmi profețise ceea ce urma să se Întîmple. — Televiziunea, prietene Daniel, este Anticristul, și Îți spun eu că vor fi de-ajuns trei sau patru generații pentru ca oamenii să nu mai știe nici să tragă o bășină pe cont propriu și pentru ca ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hard, chiar dacă mai strâmbă niște ruginiți din nas. La anul, dacă e nevoie, schimb calimera. Mă gândesc la o chestie trăsnet despre credință, să vezi cum o să sară-n sus popii și am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani, un Mesia idiot, muieri dezbrăcate, vreun viol în grup... Ce zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reprezintă Ierusalimul, Intrarea în Ierusalim a lui Iisus pe mânzul asinei, încadrat de mulți oameni din popor, Cina cea de Taină, care se desfășoară la o masă ovală, cu Ioan aplecat pe pieptul lui Iisus; se remarcă mișcarea personajelor, Iisus profețind dărâmarea Ierusalimului, pictura este ștearsă. După trei medalioane cu sfinți, în vârful bolții, urmează scena cu Rugăciunea lui Iisus din grădina Ghetsimani, cu momentele ei succesive: venirea Mântuitorului cu apostolii, apostolii dormind, îngerul întinde paharul Mântuitorului care se roagă în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott ist tot", Nietzsche nu decreta un deces real, ci constata cu oroare moartea lui Dumnezeu în conștiința oamenilor, și profețea dezastrele morale, crimele inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un simbol, ci este viață, devenire, muzică. * Zarathustra este profetul depășirii umanului, profetul Supraomului. Acesta ne conduce către marea Amiază a cunoașterii sau la marele Miez de Noapte al revelației mistice și al absorbției în bucuria universală. Triada predicată și profețită de Nietzsche Supraumanitatea, Eterna Întoarcere, Voința de putere sunt liniile de forță care se intercondiționează, se interpotențează, constituind mesajul care cheamă omul la afirmarea nobilă de sine, la înălțare și puritate. Iată Morala nietzscheană: "Predestinat căilor astrale,/ Astrule, ce importă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate că în văi de haos ne-am pierdut de mult... de mult", din moment ce astăzi trăim apusul zeilor și a marilor idei filozofice, profețite de Eminescu. Povestea magului călător în stele este un spațiu infinit al intensei neliniști provocată de răscoala, seismele naturii care însoțesc trezirea geniului la conștiința de sine: un străin într-o lume străină, străin și lui Dumnezeu însuși, astfel încât, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reflectă și condamnă decăderea, așa cum o făcuseră Hyeronimus Bosch, Peeter Brueghel cel Bătrân, Francisco Goya, ci în mare parte, poezia, arta plastică, muzica, filozofia sunt decăzute, sunt subvalorice. Frenezie și dezgust, dezgust și frenezie, iată schimbările perpetui din sufletul modern", profețea același Eminescu. Actualmente, când, așa cum s-a afirmat, personajul cel mai important al societății, intelectualul, "a murit", imposibilul nu mai este temă a artei, a culturii, ci arta, cultura au devenit o demonstrație a neputinței valorice. Prin urmare, iată pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
el, de îndată ce mulțimea a început să nu mai creadă în el, iar el însuși n-a știut în ce fel să impună fermitate acelora care îl crezuseră, și nici să-i facă să creadă pe cei ce nu credeau. Așadar, profeții sau înnoitorii de acest fel întâmpină multe greutăți în acțiunea lor, și toate primejdiile care li se ivesc de-a lungul drumului, ei trebuie să le înfrângă prin însușirile și priceperea lor; dar, o dată ce le-au înfrânt și încep să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți optimiști, căci astfel vă veți aduce obolul spiritului lui Sebei. Din ce în ce mai mult, cerul profețește că o mare victorie ne va aparține. Katsuie stătea închis în castelul său de la munte, departe de lume și neputându-și găsi calea. Acum, a părăsit fortăreața care-i era ca o temniță și și-a întins, cu aroganță, formația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
liceu, croită dintr-un material de necrezut de prost, care avea genunchi și coate din fabricație) și, de dincolo de gardul de fier forjat, mi-a spus: „Închide ochii și întinde pal ma!“ Am închis ochii, extrem de fericit, de parcă aș fi profețit vreodată acea întâlnire, și după o clipă am simțit în palmă greutatea și răceala unui obiect - cel pe care-l privesc și acum, când scriu la computer aceste rân duri - peste care am strâns degetele. „Noro cosule!“ mi-a mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care poartă pe cap secera lunii și strivește cu piciorul un șarpe. Pe când caii urcau lent spre templu, le povesti că, în noaptea în care s-a născut Alexandros, un nebun a dat foc templului, iar marele preot, Megabyzus, a profețit că vor avea loc mari schimbări. — De aceea Alexandros a venit aici cu armata lui și a dăruit mult aur pentru refacerea templului. Zeița i s-a arătat, i-a făgăduit că va face cuceriri atât de mari, încât va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei, în templu se afla un mic grup de preoți și - închis într-o încăpere din fund, pe care nimeni n-o putea viola - profețea un oraculum, un faimos sortilegius. — Călătorii vin în fața lui cu teamă, spuse Zaleucos, pentru că, de secole, n-a greșit niciodată. Germanicus se hotărî să facă la Miletus ceea ce furtuna îl împiedicase să facă în Samothracia: să întrebe destinul. Gajus îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alături de el și și-a descoperit gâtul. „Îți va fi ușor să lovești“, i-a spus ofițerului, „oasele se văd bine“. Și a tăcut. — Eu știam asta, zise Gajus, am auzit pe cineva povestind în castrum. Dar Cremutius Cordo, istoricul, profeți neliniștit: — Fiul lui Gracchus a fost imprudent întorcându-se la Roma. Lui Tiberius nu-i va plăcea ca lumea să-l vadă. Atunci vina e a victimei, nu a ucigașului? izbucni Drusus. Cremutius, care era modest și blând, nu îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Augustus și consolidat de severitatea vigilentă a lui Tiberius - spuseră că el a încercat să afle, repede, cât mai multe despre eficientul mecanism care ținea imperiul laolaltă; a ascultat, a întrebat, a citit, a reflectat - și a surâs. Cu toții profețiră, de comun acord, că guvernarea lui avea să fie liniștită și maleabilă. Arșița apăsa colinele Romei, iar vântul venit de pe mare n-o potolea în ziua când el coborî de pe Palatinus și se îndreptă spre Curie pentru cel dintâi act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când el, așezat în bibliotecă, nu avea habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urma urmelor, Ennia dăduse dovadă de curaj și demnitate; fusese mai puternică decât soțiile senatorilor. Aceștia erau primii morți din timpul domniei lui, primii oameni pe care el îi dorise morți. Pietre căzute pe drumul său. „Thrasyllus nu mai poate profeți nimic. Iată puterea - e un tigru.“ Drusilla Într-o jumătate de oră, întreaga Romă află despre căderea lui Sertorius Macro și despre moartea lui. Callistus povesti că oamenii ieșiseră speriați pe străzi. Dar pentru că Macro inspirase numai teamă, fiind legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său dur și lipsit de teamă pătrunse ca un cuțit în mințile celorlalți. Îi privi cum mănâncă și le spuse: — Să nu ne facem iluzii; nu vom avea timp să sărbătorim. Își ridicară capetele din farfurii, înghițind în grabă. El profeți: — În primele ore, populares vor fi zguduiți de lovitură. Nici o putere nu se va afla deasupra noastră, nimeni nu ne va putea împiedica. Ne vom întâlni și imediat vom rosti sentința de damnatio când trupul lui va fi cald încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imperiale. Annius Vinicianus șopti cu o ironie plină de cruzime: — Caii pot să alerge, corăbiile pot să aibă parte de vânt bun, însă distanța e mare; zeii ne-au dat destul timp pentru a ne duce la capăt acțiunea. Asiaticus profeți, cu faimosul său zâmbet: — Cel mai fericit de moartea „băiatului“ va fi chiar Cassius, când va debarca la Roma în lanțuri. Nimeni nu păru să-și aducă aminte că în cercul restrâns al celor care frecventau palatele imperiale se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de profund, de durată scurtă și agitat. Prin urmare, mă trezesc foarte obosit, ceea ce nu mi se întâmpla înainte, gata să doresc să adorm din nou. Ei spun că oamenii se vindecă la atingerea mea, că le răspund la întrebări profețindu-le viitorul. Eu nu cred că lucrurile stau întocmai așa, dar ideea că oamenii cred că le pot veni în ajutor este foarte reconfortantă pentru mine. Totuși, n-aș vrea să-i dezamăgesc, mi-e groază că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmăritorii erau mai tineri decât el, se gândi cu disperare. Și totuși, cu orice preț, trebuia să scape, pentru a nu trăda speranțele Florenței. Cu siguranță, acea răzvrătire era doar primul act al unei revolte generale Împotriva facțiunii Albilor, așa cum profețise Giannetto, cobea aceea blestemată. Cerșetorul avea să fie făcut bucățele, În temnița de la Stinche. La naiba cu făptura aceea netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta Laban și-a ignorat fiica, în mare parte, și n-a mai vorbit niciodată despre defectul ei. Femeile credeau că bătrânul de fapt nu prea putea deosebi culorile. Ochii Leei nu și-au pierdut din intensitatea culorilor - așa cum au profețit și au sperat unele dintre femei - ci, dimpotrivă, diferența dintre ei a devenit și mai puternică și cu atât mai vizibilă cu cât nu i-au crescut gene. Deși clipea ca orice om, reflexul era aproape imperceptibil, așa încât părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în pădurea de terebinți de la Mamre și i-a dăruit un fiu sănătos când ea trecuse de mult de vârsta copiilor. Acel fiu era bunicul nostru Isaac, soțul Rebecăi, care era nepoata Sarei preoteasa. Bunica mea Rebeca era cea care profețea acum în pădurea sacră de la Mamre. După ce au evocat cum trebuia istoria familiei, tata și unchiul au trecut la povești despre propria copilărie, dându-și ghionturi în timp ce-și aminteau cum fugeau din grădina mamei lor ca să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]