1,628 matches
-
Literare Române (Academia Română), are calitatea de președinte al secției istorice, cu câteva luni înainte de moarte fiind ales președinte al forului academic român. Întemeietor al presei românești din Transilvania, ziarist fecund, îndrumător în domeniul culturii, istoric și om politic cu vederi progresiste, B. este un deschizător de drumuri care se integrează mișcării de regenerare națională, alături de Gh. Asachi, I. Heliade-Rădulescu și M. Kogălniceanu. Cele două mari publicații pe care le conduce, „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, fac
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
literare se publică opinii, controverse și dispute relative la fenomenul literar contemporan. Se discută, astfel, modernismul arghezian, cu un răspuns tăios dat lui N. Iorga, adversar recunoscut al noilor tendințe în poezia românească. Partea de cultură se concentrează asupra tradițiilor progresiste, datorate activității unor personalități și asociații culturale. Un domeniu bine reprezentat în revistă este acela al istoriei naționale și în special transilvănene; se publică documente ce evidențiază lupta seculară a românilor transilvăneni pentru drepturi sociale și politice, întru apărarea ființei
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
60 și ’70 ai secolului al XIX-lea, cultura rusă, mai ales literatura, era dominată de ideologie și propagandă, care, de nevoie, neavînd la dispoziție altă „tribună“, se exprima la megafonul criticii literare. Vladimir Nabokov denunță „dezmățul“ acestei critici literare „progresiste“, care „îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii“1. Astăzi pare ciudat, dar în epocă numele lui Cernîșevski, Dobroliubov sau Pisarev erau mult mai sonore decît
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gîndirii cu rezonanțe triste sau reactive; Marcuse și școala de la Frankfurt, cu denunțarea tehnicii ca vicleșug al dominației capitaliste și, mai general, cu noțiunea depreciativă de "Rațiune instrumentală", i-au furnizat în preajma lui '68, de partea stîngă a baricadelor, acreditările progresiste; iar Jacques Ellul a venit cu reala profunzime escatologică. În Franța, au excelat pe această temă moraliști și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos, Duhamel, Guénon "libertatea spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mentalitate. Limbajul, scrisul sînt în același timp memorie involuntară și idee preconcepută, uneori inconștient, asupra viitorului. Atatürk a înțeles bine acest lucru atunci cînd a adoptat caracterele latine pentru scrierea limbii turce. Araba este limba Coranului. Și algerianul laic și progresist care voia să arabizeze întreaga Republică Alger nu și-a înlăturat numai componenta berberă (așa cum franceza lui Descartes și Diderot, impusă de monarhie, a înlăturat influența bretonă, provensală și germană): el a deschis porțile islamizării integriste a republicii sale, fără
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
culoare Maicii Indii. Dar asta este o unificare prin sentiment religios, hinduist, și Republica Indiană este, în mod oficial, laică. Esperanto-ul "satului global" folosește istoria tehnică a mijloacelor de comunicație ca pe o dilatare continuă și ritmată, o eliminare progresistă a compartimentării prin cercuri concentrice tot mai vaste care vor îndepărta, pe măsură ce înaintează, particularitățile și care vor ajunge la cetățeanul lumii create de mondoviziune: astfel, cuvîntul însuflețit avea un răsunet citadin de tip agora sau forum; tipăritura, unul național; radioul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bantu o consideră fără îndoială ciudată, cum ar fi considerat-o de altfel și un contemporan al lui Pitagora sau Epictet. Dacă am putut să ne însușim atît de ușor, atît de natural, începînd cu secolul al XVIII-lea, postulatul progresist, este pentru că ne împărtășiserăm toți la Niceea, de-a lungul secolelor precedente. Revelația noastră nu este o iluminare, Împărăția lui Dumnezeu nu este imediată, mîntuirea noastră presupune o întreagă strădanie între iertare și fapte. "Timpul este aproape" și, în așteptare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spunea Augustin Cochin, care mai adăuga ceva, cu valabilitate de maximă: Nimic nu face mai rău progresului rațiunii decît cultul său; nu ne putem servi de ceea ce adorăm."34 Trei autori ai secolului al XIX-lea, eliberați de postulatele idealismului progresist, s-au familiarizat cu problemele care ne preocupă, întrebîndu-se despre "energia de expansiune a ideilor revoluționare": Tocqueville, Taine și Cochin. Trei reacționari ai progresului (cunoașterii), trei iluminați mediologic. Cine vrea să explice un fenomen oarecare are tot interesul să nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atît produs al instrumentelor sale, cît și al genomului său. Dar ceea ce el produce, culturile sale succesive, nu se adaptează la orice variație a mediului tehnic. În ordinea culturală, contrar evoluției biologice, nu există transmisie garantată a modificărilor dobîndite, chiar "progresiste". Evoluția culturală este mult mai rapidă, dar și mult mai fragilă, tocmai fiindcă nu este înregistrată în genomul speciei. Nici invarianță, nici replică: aici nimic nu este înnăscut, totul este reversibil. De unde și importanța crucială a factorilor de mediu. O
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cunoscut (nțelesul adevăratului progres. Conservatorii exclusivi n-au cunoscut (nțelesul adevăratei conservațiuni. Căci de le-ar fi cunoscut, un c(mp ar forma, subt același stindard s-ar supune. Progresistul adevărat e totdeodată ș( conservator. Conservatorul adevărat e totdeodată ș( progresist." (apud. Călinescu, 1966, p.53) Societatea rom(nească se afla la mijlocul veacului al XIX-lea (ntr-un moment de prefaceri majore, căut(ndu-și propria cale (ntr-un scenariu (n care cei mari căutau la r(ndul lor să-și maximizeze profitul (ntr-o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
izolate, nu pot să cauzeze decât o dezechilibrare generală a sistemului de educație școlară. Aflându-se sub control social, Întregul proces instructiv-educativ școlar rămâne deschis aplicării unor metode mai eficiente de instruire. Și, În măsura În care Învățământul va reuși să valorifice moștenirea progresistă a trecutului pedagogic, să sintetizeze elementele pozitive ale practicii școlare actuale, să se sprijine pe studiile comparative În domeniul metodologiilor de comunicare și Învățare sau să Încorporeze cele mai noi achiziții ale cercetării științifice cu evidentă semnificație sub aceste raporturi
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mers chiar mai departe. Simțind sensul Înnoitor al educației unei societăți aflate În pragul prefacerilor au Întreprins propriile lor experiențe, ceea ce a permis să se dea contururi mai precise unor noi orientări metodologice. Nu se poate tăgădui, de exemplu, rolul progresist pe care l-au avut și În acest domeniu Școala din Antichitatea greacă, Școala Renașterii, gândirea pedagogică de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau cea actuală. Trebuie să amintim, de asemenea, că, de fiecare dată, evoluția metodelor a stat sub
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
curentele amintite au dominat Învățământul european În prima jumătate a secolului XX, contribuind În mare măsură lastimularea preocupărilor pentru mai buna cunoaștere a psihologiei copilului și laapropierea școlii de practica vieții. Cu tot aportul lor incontestabil la dezvoltarea unei metodologii progresiste, evoluția metodelor active a rămas relativ limitată, nu a răspuns speranțelor promotorilor lor (E. Claparède, M. Montessori, J. Dewey, G. Kerschensteiner, W.A. Lay, H. Gaudig, A. Ferrière, O. Decroly, Ed. Demolins, C. Freinet, Bouchet, iar la noi I. Găvănescul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pot schimba În timp, că unele pot deveni anacronice pentru un moment dat, uitate sau abandonate, dar că tot atât de bine ele pot să fie reabilitate după trecerea timpului. De altfel, istoria Învățământului ne oferă suficiente exemple de valorificare a moștenirii progresiste a trecutului pedagogic În aspectele sale metodologice. Iată, bunăoară: - studiul de caz - folosit cu mai bine de două mii de ani În urmă, „cel puțin de când În Grecia, Solon prelucra astfel de cazuri În scopuri instructive”(Kidd, 1981, p. 295), asemenea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
vreunui curent psihopedagogic ce traversează toate curentele pedagogice și psihopedagogice, de la Dewey și Thorndike la Piaget, de la psihologia formei și pedagogia transmiterii la psihopedagogiile cognitive constructiviste de astăzi (Raynal, Riunier, 1997). Este interesant „a se face observația că dintotdeauna pedagogia progresistă a fost preocupată de asocierea studiilor teoretice cu activitățile practice, de Îmbinarea formației culturale cu utilitatea practică, de integrarea educației și a experienței de muncă productivă Într-un proces unitar (J. Dewey). Această idee a corelat strâns cu necesitatea punerii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
occidental care a jalonat evoluția politicilor educaționale a fost marcat de o perioadă de creștere calmă și de consolidare a statului bunăstării între 1945 și sfârșitul anilor ’60. În această perioadă, sociologia educației s-a dezvoltat ca o disciplină academică progresistă, dedicată susținerii funcției educației de creare de resurse umane pentru societăți din ce în ce mai diversificate și de reducere a inegalităților sociale și sporire a dreptății sociale. Turbulențele deceniului următor, anunțate deja de revoltele din 1968, au culminat cu criza petrolului din 1974
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și de reducere a inegalităților sociale și sporire a dreptății sociale. Turbulențele deceniului următor, anunțate deja de revoltele din 1968, au culminat cu criza petrolului din 1974 și s-au finalizat cu recesiunea economică consecutivă. Încrederea în capacitatea eliberatoare sau progresistă a școlii s-a disipat laolaltă cu fondurile, din ce în ce mai restrânse ca urmare a politicilor de austeritate bugetară ale guvernelor neoconservatoare care au controlat politica în SUA și Marea Britanie de-a lungul întregului deceniu opt. La finalul acestei perioade, statul bunăstării
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de masă a fost promovat de diferitele elite locale care au aderat la un program de construcție instituțională sau chiar socială de factură translocală. Proiectul respectiv este cel al statului națiune, care încorporează toți indivizii într-o colectivitate unificată și progresistă, națiunea, organizată de statul corespunzător. În cadrul acestui proiect, școala joacă rolul fundamental al constituirii legăturii simbolice dintre indivizi și statele națiune, fie ele centralizate sau nu. Difuzia globală a modelului de organizare națională a colectivităților statale explică și difuzia educației
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mereu în toate dialogurile sale ceea ce Deleuze numea „substratul reactiv al limbajului”. Zugrăvind, prin intermediul mito-imaginii, discursul platonician își păstrează prospețimea pentru că este imun la ceea ce Roland Barthes numește fascismul limbajului. În opinia lui Barthes, limbajul nu este nici reacționar, nici progresist, ci este pur și simplu fascist: el nu înseamnă interdicția, ci obligația de a spune...) Caracterul fascist al limbajului se vădește în lumea noastră mai agresiv ca oricând prin proliferarea scăpată de sub control a publicității. Plecând de la aceste premise, poate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau doar despre un establishment cu proeminență, putere și resurse, care construiește universalul după chipul și asemănarea sa. Mulți cercetători Își pun Întrebări foarte asemănătoare legate de ratări sistematice ale modernizărilor În România. Și constată faptul că, de câte ori câteva forțe progresiste atașate democrației liberale au Încercat să orânduiască lumea noastră potrivit normelor și instituțiilor specifice unor astfel de democrații, adesea contra curentului principal, s-au găsit destui intelectuali publici care să submineze acest demers, fie din atașament față de o metafizică ortodoxistă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și Cluj și o serie de laboratoare și centre de cercetare, mai ales În Transilvania 55. Dimensiunea și profunzimea implicării Fundației Rockefeller În România au fost strâns legate de relația sa cu Iuliu Moldovan. Considerându-l pe Moldovan cel mai progresist susținător al sănătății publice, atât printre medicii, cât și printre politicienii români, fundația a menținut o relație apropiată cu el și cu Institutul de Igienă Socială din Cluj, până În anul 1947. De exemplu, abonamentele institutului la reviste de specialitate din
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Astfel, ceea ce Îi poate părea cititorului contemporan ca fiind o alăturare paradoxală și neconcordantă Între teoriile eugeniste și ideile democratice liberale, limitată la cazul sociologului Andrei, era percepută de acest gânditor și de alți contemporani ai săi ca o perspectivă progresistă consistentă. Eugenie și secularizaretc "Eugenie și secularizare" Limbajul și argumentele științifice folosite de eugeniști pentru a critica problemele României au acționat ca o forță importantă În accelerarea secularizării societății românești dincolo de granițele comunității academice, În special În Transilvania, unde mișcarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și a pluralismului parlamentar și potențialele sale interpretări extremiste. Chiar dacă aceste analize, care reliefau aspectele negative ale democrației, contribuiau la legitimarea soluțiilor violente, extremiste pentru problemele României, mulți membri ai elitelor universitare Își mai căutau Încă refugiul intelectual În potențialul progresist al argumentelor științifice, raționale ce fundamentau ideile eugeniste, fără să interogheze implicațiile lor dincolo de intențiile lor imediate și explicite. Alți susținători ai eugeniei nu vedeau o problemă În creșterea numărului de intelectuali. Sabin Manuilă, de exemplu, se referea la disparitatea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
anilor ’20, Fundația decisese deja ca centrul medical din Cluj să devină principalul beneficiar al activităților sale filantropice În România, În defavoarea celui din București, pentru că, În opinia reprezentanților Fundației, instituțiile și programele dezvoltate În Cluj erau mai moderne și mai progresiste decât cele similare din București 21. Cu toate acestea, asistența financiară oferită de Fundația Rockefeller a rămas destul de limitată până În 1928, când PNȚ a preluat guvernarea, oferind Întregul său sprijin programelor eugeniste propuse de Moldovan. În 1929, Fundația Rockefeller a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a mai multora dintre ele” (Mannheim, 1940, pp. 89-90). Mannheim adaugă că, oricare ar fi aprecierea făcută din perspectiva justiției sociale, trebuie să recunoaștem că aceste trei principii oferă combinații destul de fericite de criterii restrictive, conservatoare și de criterii dinamice, progresiste, elementul dinamic fiind selecția pe baza performanței sau a meritului. Dacă selecția ar avea la bază exclusiv performanța, succesiunea elitelor ar deveni prea rapidă și ar avea loc în detrimentul continuității sociale, care pretinde „o lărgire lentă și treptată a influenței
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]