1,840 matches
-
de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le recuperase de la cauciucurile vechi. Oriunde priveai, cineva alerga printre copaci, implicat parcă într-un exercițiu arhaic de mânuire a armelor, lansând proiectile. Numai că, în momentul acela, maimuțele doar se scuturau, constatând că, de fapt, nu erau dureroase, în timp ce adepții sufereau mai multe leziuni, dat fiind că pietrele zburau înapoi și-i loveau în față în loc să zboare spre maimuțe. Când nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
paternității lui Devon. Mama și fiul tocmai se Îndreptau În direcția creșei, când ușa sălii se deschise și apăru Derek, cu o geantă de antrenament aruncată pe un umăr. — Tati! Devon lăsă mâna lui Janice și se aruncă precum un proiectil uman către Derek, care-l ridică și-l legănă de colo, colo. — Ei! zise el, punându-și fiul la loc pe picioarele lui. Ce ești tu, ghiulea? Devon Își Înfășură strâns brațele În jurul lui Derek și refuză să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vedeam pe combatanții Împrăștiați sub noi și pe dealuri, simțeam mirosul bătĂliei, Îi gustam praful, iar zgomotul era ca o peliculă continuă de focuri de carabină și automate care creșteau și scădeau În intensitate și care erau amestecate cu bubuitul proiectilelor trase de bateriile din spatele nostru și apoi de bubuiturile exploziilor care ridicau nori gălbui, vălĂtuciți, de praf. Eram Însă prea departe ca să putem filma ca lumea. Încercaserăm să ne apropiem, dar tot luau camera la țintă, făcÎndu-ne astfel munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
perdele rupte - dar, așa cum v-am zis, eram prea departe. Nu eram Însă prea departe ca s-avem imagini cu dealurile Împînzite de pini, cu lacul, cu șirul de ferme care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă m-aș hotărî la timp și-aș apăsa pe tasta de recuperare. Ce ușurare. Numai că la gândul că, voind, aș putea să-mi amintesc, uit imediat. N-o să mă mai duc prin bărulețe să dezintegrez mici nave cu proiectile trasoare atât timp cât monstrul nu te dezintegrează pe tine. Aici e mai frumos, dezintegrezi gânduri. E o galaxie de mii și mii de asteroizi, toți În șir, albi sau verzi, și-i creezi tu. Fiat Lux, Big Bang, șapte zile, șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de turnuri, iar locuitorii se pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea fortărețe Înlăuntrul fortăreței. Templierii, cred eu, care erau atât de grozavi, ar fi trebuit să știe lucrurile astea. Dar nici vorbă, toți se agită, Își construiesc berbeci și turnuri de asalt din lemn, cunoașteți Înjghebările alea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suporta o rușine ca asta!” La Mansurah, sarazinii se Întăresc pe malul opus al unui râu, În timp ce francezii Încearcă să construiască un dig pentru a crea un vad pe care Îl apară cu turnurile lor mobile. Sarazinii cunosc Însă secretul proiectilelor incendiare de la bizantini. Proiectilul de foc grecesc avea un capăt gros cât un butoi, iar coada era ca o lance mare; sosea ca un fulger și părea un dragon ce zboară prin văzduh. Răspândea o lumină atât de intensă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta!” La Mansurah, sarazinii se Întăresc pe malul opus al unui râu, În timp ce francezii Încearcă să construiască un dig pentru a crea un vad pe care Îl apară cu turnurile lor mobile. Sarazinii cunosc Însă secretul proiectilelor incendiare de la bizantini. Proiectilul de foc grecesc avea un capăt gros cât un butoi, iar coada era ca o lance mare; sosea ca un fulger și părea un dragon ce zboară prin văzduh. Răspândea o lumină atât de intensă, că Întregul câmp se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe câmp În jurul meu: ciac ciac ciac. Erau tiruri scurte, care cădeau Înainte de a ajunge la calea ferată. Înțeleg că, dacă trag dinspre munte, foarte de sus, departe, spre vale, trebuie să fugi la deal: cu cât urci, cu atât proiectilele Îți trec mai sus pe deasupra capului. Bunică-mea, În timpul unui schimb de focuri Între fasciști și partizani, care se Înfruntau din cele două părți ale unui lan de porumb, a avut o idee sublimă: fiindcă În orice parte ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era să adune tuburi goale de cartușe și felurite resturi, care după 8 septembrie nu lipseau: caschete vechi, cartușiere, ranițe, uneori cartușe Încă neatinse. Pentru a utiliza un cartuș Încă bun, se proceda așa:. ținând tubul În mână, se introducea proiectilul În gaura unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția specială. Tubul era golit de pulbere (uneori era vorba de niște șuvițe subțiri de exploziv fără fum), ce era apoi aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu boltă, cu o dibăcie haiducească, pe care i-o dă lui Vierme numai frica morții, moment în care aerul irespirabil, îmbâcsit de miasmele acumulate de hidrocarburi, din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor, cu napalm! Îngerul bate puternic din aripi, absorbind în întregime deflagrația. Încă o bătaie profundă și răcoroasă și scena luminată de flăcări ca ziua se întunecă și se îndepărtează rapid, prin transfocare, apoi, iată! cu toții se regăsesc acum în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cotele și când m-am prezentat cu lucrarea, maistrul măsurând dimensiunile la ciocan, a constatat că am greșit cotele. Atunci s-a enervat și atât mi-a spus. „Ai rebutat materialul! ” și de la catedră a trimis ciocanul ca pe un proiectil spre capul meu. Noroc că m-am ferit la timp și ciocanul mi-a atins puțin urechea dreaptă. Ce s-ar fi întâmplat dacă îmi venea în frunte sau în ochi? Aș fi rămas nenorocit pentru toată viața, căci și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
meu, același Mihai Ardeleanu, lângă mine. Mi-a spus că s-a întâlnit cu mama la Huși, iar ea spunându-i unde mă aflu. Omul acesta care avea să mă nenorocească, atunci când mi-a trimis ciocanul rebutat ca pe un proiectil spre capul meu, s-a dovedit a fi un om extraordinar de bun și sufletist, făcându-mă să înțeleg că viitorul meu poate fi și altfel. Mi-a spus că nu am fost exmatriculat și că elevii, colegii mei de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
conversație periculoasă ? M-a tras apoi afară : „Savez-vous ce qu’on m’a raconté ? Quelqu’un très haut placé...“. Și a început a-mi spune că cea mai mare parte a răniților din aceste zile ar fi victimele propriilor noastre proiectile. Obuzele cu care am tras în aeroplanele nemțești fiind proaste, cum toată lumea o știe, ar fi explodat doar în clipa când au căzut la pământ, rănindu-i tot pe oamenii noștri ! Ce neplăcere mi-a provocat această știre, ce mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a spart și grosul armatei s-a salvat, cu inerentele pierderi de oameni, armament și aprovizionare. De la răniți am auzit cât de îndârjită a fost rezistența ; în rest, aceleași plângeri că n avem armament, față cu teribilele mitraliere, aeroplane, proiectile etțetera ale nemților. Că, în lipsa telefoanelor, noi folosim călăreți, lungind trimiterea ordinelor. Adău gându-se obișnuita noastră dezordine, nimic mai firesc decât ca rezultatul recunoașterilor să nu apuce să fie transmis, la fel ajutoarele. În rest, aceleași comentarii de uimire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
după care muncește cu conștiinciozitate să-și pescuiască un muc - am senzația că vîrful degetului, dacă nu cumva e bont, a ajuns undeva aproape de ochi și o să-l Împingă afară. Chiar și așa, lipsite de praful de pușcă, lăzile cu proiectile ale acestor tunuri enorme cîntăresc În jur de 60 de kilograme. Cristian Îmi dă un ghiont din spate și cînd mă Întorc să-i pasez următoarea ladă Îmi aruncă o privire comică, cu ochii Încrucișați. Îmi spune că Porcescu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cu alte cuvinte, soldatul servant 3 mișcă țeava tunului În sus și În jos. În acest scop, stă așezat pe un fel de șa de tablă groasă, În flancul tunului (pe afet, mai precis), chiar În dreptul magaziei unde se Încarcă proiectilul de 40 de kilograme și urmează să fie detonat, cu o roată cu diametrul de aproximativ 30 de centimetri Între picioare, roată care are două mînere plasate de-o parte și de alta, diametral opuse, pentru o manevrare mai lesnicioasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici distracția. Și mai fă repede o țintă. O țară nouă - o viață nouă Înseamnă de fapt o lună și ceva de instrucție la tunuri. Șase săptămîni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a transformat Într-un ticălos, era să mă omoare, iar acum m-a surzit. Probabil că asta se cheamă să ajungi bărbat, un individ cu un destin potrivnic. N-am avut nici o șansă să văd măcar unul din cele trei proiectile explodînd, undeva la 3.000 de metri deasupra mării, pentru că singurul lucru care nu stătea la un loc pe acel tun era indicatorul de pe scală, pe care eu trebuia apoi să-l urmăresc, sincronizîndu-l cu indicatorul de pe scala mea, cu ajutorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu a avut cum să-și acopere urechile cu mîinile. Toată zgîlțîiala scoate la suprafață o amintire limpede: Stancu În persoană m-a numit servant 3. SÎnt convins că a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avut cum să-și acopere urechile cu mîinile. Toată zgîlțîiala scoate la suprafață o amintire limpede: Stancu În persoană m-a numit servant 3. SÎnt convins că a făcut-o intenționat. Bun, cam asta a fost. Ungem tuburile golite de proiectile cu vaselină, le punem Înapoi În cutii și ne regrupăm În formație undeva În spatele tunului. Dacă mi se pare că e foarte liniște, e pentru că sînt complet surd. Mă rog, aud, dar ce aud seamănă mai degrabă cu muzica sferelor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
machete de placaj montate pe un sistem de cabluri. Se mișcă Încet pe buza mării la vreo cîteva sute de metri de linia tunurilor. Pentru că deplasarea se produce orizontal și sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vremea liceului, era În gașca celor din Bălcescu, coleg cu Horace și Liviu și așa mai departe. S-a transferat de la o unitate de lîngă Orăștie de vreo două luni. Comentăm o vreme În fața dormitorului fazele de la trageri (unul din proiectilele tragerii aeriene aproape că a spulberat făclia-țintă, ceea ce i-a umplut de mîndrie pe ofițeri). Se fac bancuri despre auzul meu avariat (bă tăticule, ce era la gura ta, te-a scuturat rău de tot, am crezut că iar te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
omului marfa. Așa că, după ce am transferat conținutul căruței agricultorului direct În stomacurile noastre, am folosit ce a rămas Într-o bătălie eroică, sub privirea fără expresie a locotenentului Soare - care a fost cît pe-aci să fure și el un proiectil zemos peste față. Și dacă pînă la un punct părea mai mult o probă olimpică, după o vreme sportivitatea a dispărut și am Început să aud În creieri crescînd o simfonie a violenței, o nevoie acută de a sparge un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
copilarie. În anii ce au urmat a redefinit nevrozele, susținând că esențiale în determinismul lor sunt conflictele psihice legate de sexualitate și mai puțin traumele timpurii. Tot în această perioadă medicul britanic Charles Myers întroduce termenul de "shell shock" (șocul proiectilelor) caracterizat prin simptome de pierdere sau tulburare a memoriei, a văzului, mirosului, și gustului ce apar la soldați în urma exploziei de proiectile. Numărul mare de persoane prezentând simptomatologii comparabile a determinat un interes crescut pentru formularea de metode de tratament
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]