1,482 matches
-
viziune modernistă asupra agriculturii ca pe un fragment ideologic izolat. Ea a fost Întotdeauna percepută ca o negare a lumii rurale existente. Colhozul era menit să Înlocuiască mir-ul sau satul, mașinile - plugurile trase de cai și munca manuală, muncitorii proletari - țăranii, agricultura științifică - tradiția și superstițiile populare, educația - ignoranța și malokulturnîi, iar abundența să ia locul simplei subzistențe. Colectivizarea era menită să pună capăt existenței și modului de viață al țărănimii. Introducerea economiei socialiste a fost urmată și de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și În perioada de apogeu a colectivizării. Diferențele sistematice Între aceste două categorii de producții ne pot ajuta să explicăm de ce cadrul instituțional de obținere a lor poate varia. Să luăm grâul drept exemplu de ceea ce voi numi aici „cultură proletară” și să Îl comparăm cu zmeura, pe care o consider „cultură mic-burgheză” prin excelență. Grâul se pretează la cultivarea mecanizată la scară largă, reprezentând pentru agricultura colectivizată cam ce era molidul pentru silvicultura științifică centralizată. O dată Însămânțat, el nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
alt cuvânt esențial În acest context. El evocă imaginea apelor liniștite, care se mișcă doar atunci când sunt „stârnite” de un agent exterior. În 1921, la cel de-al zecelea Congres al Partidului, În timp ce trupele lui Troțki Înăbușeau o adevărată revoltă proletară Împotriva autocrației bolșevice, Buharin și alții condamnau „infecția mic-burgheză” ce se transmisese de la țărănime la unele segmente ale clasei muncitoare. Vezi Paul Averich, Kronstadt, 1921, Princeton, Princeton University Press, 1970, capitolul 3, mai ales pp. 129-130. În ceea ce privește prevenirea bolii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
sfârșitul primului război mondial, nu În 1930. Așadar, era o perioadă potrivită pentru experimente Îndrăznețe, iar prețul cu care se cumpăra sau se Închiria pământul era mic. Grâul și inul sunt, conform terminologiei folosite mai târziu În acest capitol, culturi „proletare”, diferite de culturile „mic-burgheze”. Fitzgerald, Yeomen No More, capitolul 2, pp. 15-17. Vezi mai sus, notele 14 și 18. O altă astfel de fermă care are legătură directă cu experimentul New Deal din anii '30 a fost Fairways Farms Corporation
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) și Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda descinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu" într-o formulare sintetică: direcția națională (nu naționalistă!), amenințată mereu ba de hoardele cotropitoare, ba de internaționalismul proletar, ba de europenismul transnațional: "Anemierea conștiinței arheale (singură în stare să ne salveze), regizată remarcabil de supraviețuitorii Kominternului, a împins o parte apreciabilă a elitelor într-o mare derută, la limita hibridului cultural, încât forțe antinaționale au profitat din plin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respectarea demnității acesteia. În opoziție cu domnia sa avem, din păcate, destui năimiți, cozi de topor care din interes sau din prostie încearcă să dărâme tocmai coloanele de susținere ale specificului național, sub pretextul unui internaționalism dubios moștenit probabil de la internaționalismul proletar și convertit în falsele idealuri ale unei noi ordini, impuse și nedorite de nimeni, în fond un instrument de dominare a marilor capitaluri în dauna individualității unor popoare care nu pot să se apere. Pentru moment, parcurgem ultima lucrare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creația acestuia. Maiorescu era un om de mare cultură, dar nu era un poet el însuși. Ni se pare a fi o practică barbară aceea de a te substitui adevăratului creator, tu neavând reflexele lirice necesare. Și în vremea dictaturii proletare, aproape toate scrierile noastre au fost denaturate de cenzură sau de oportunismul unor redactori semianalfabeți și pusilanimi (vorba ăluia). Nu ne mai dați decrete și anateme, domnilor profesori! De la voi așteptăm sfaturi și motivații care să vină pe fluxul firesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
invidie și ură". Poate tocmai de aceea, punctează caustic, la manifestații se striga "Uraaa!" Și nu Iubirea. E bine să reținem și nota 1890 unde găsim: "Mă bucur de orice izbândă românească în lume. Trebuie redescoperit patriotismul după ravagiile internaționalismului proletar." Din motive de europenizare / mondializare, ideea rămâne foarte actuală. Un spațiu generos, nu mai puțin dramatic, se acordă devenirii / maturizării sale sentimentale. Convins că "viața fără iubire e un calvar", ajunge să vadă în iubire "un lung și frământat proces
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creștine transmoderne pentru apărarea adevărului (ce nu poate fi nici multiplicat, nici falsificat), pentru apărarea valorilor tradiționale și naționalismului în fața agresivității nocive a minorităților (de orice fel) pe fondul ascensiunii markismului cultural emancipat în corectitudine politică. Paralela (propusă) între internaționalismul proletar și globalismul actual se justifică mai ales prin faptul că atât internaționaliștii, cât și globaliștii manifestă aceeași obsedantă grijă de a șterge din memoria popoarelor tot ce se referă la trecut/ tradiție și conștiință națională, considerate a fi Răul suprem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capitalismul cu ajutorul forței armate”, Ungaria urmând a fi transformată „întro colonie americană dată în arendă lui Tito și condusă de spionii acestuia - alde Rajk, Rob, Palffy”. Peste hotare era răspândit zvonul că disidenta reprezenta linia națională și intelectualista împotriva aripii proletare a Partidului Comunist, liderul fiind prezentat că un „luptător național”. Principala concluzie ce ar trebui trasă după procesul de la Budapesta ar fi cea legată de necesitatea sporirii „vigilentei revoluționare”. Inițial se credea că acțiunile comuniștilor iugoslavi nu sunt decât niște
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
a burgheziei, care a căutat în permanență să abată partidul de pe drumul just”, să provoace repetate crize în rândurile lui, conducându-l în cele din urmă „la o înfrângere rușinoasă”. Prin compoziția socială, formațiunea n-a fost niciodată un partid proletar, muncitorii fiind reprezentați în procent mai mic de 10%. Că o ciudățenie, unul din membrii săi ar fi fost prințul Mihailo Petrovici, nepotul regelui Nicola, al Muntenegrului, „cunoscut spion și aventurier internațional”. De asemenea, Marian Bretselj, liderul Partidului Creștin, „agentura
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Prietenul Sava”, încredințată tiparului de scriitorul Petre Dimitriu, gorjean prin adopție, ce avea ca subiect o întâmplare derulată la granița cu Iugoslavia. Personajul principal, Sava, era un luptător comunist iugoslav, ce nu vrea să trădeze cu nici un chip „cauza internaționalismului proletar.” Partizan în anii războiului „lupta cu aceeași dăruire împotriva noilor fasciști, călâii titoiști”. Un locotenent român, devenit prietenul său pe un șantier din Șerbia, îl regăsește împușcat de „mercenarii lui Tito”, în timp ce încerca să treacă frontieră în România. Ultimele cuvinte
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
trai îndemînatic pe pământul strămoșesc, maghiarul preferă, în nemărginitul său șovinism, de-a fi neputinciosul mediu prin care fabricatele occidentale îi omoară meseriaș după meseriaș, clasă pozitivă după clasă pozitivă, până ce regatul Sf. Ștefan va rămânea o adunătură de țărani proletari și de scribi și mai proletari, puși la discreția, ba la îndurarea crâșmarilor evrei, deveniți pîn-atuncea bancheri vienezi. Și ceea ce e mai ciudat e că tocmai populația curat maghiară scade la număr, încît rusul Danilevski ar putea face ungurilor o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
preferă, în nemărginitul său șovinism, de-a fi neputinciosul mediu prin care fabricatele occidentale îi omoară meseriaș după meseriaș, clasă pozitivă după clasă pozitivă, până ce regatul Sf. Ștefan va rămânea o adunătură de țărani proletari și de scribi și mai proletari, puși la discreția, ba la îndurarea crâșmarilor evrei, deveniți pîn-atuncea bancheri vienezi. Și ceea ce e mai ciudat e că tocmai populația curat maghiară scade la număr, încît rusul Danilevski ar putea face ungurilor o diagnoză asemănătoare cu cea care o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
alungat pe boierii vechi din locul lor, tot astfel evreii, având numai dreptul de a cumpăra bunuri imobile la țară, ar lua în mâni proprietatea de mijloc, ai cărei arendași sunt deja astăzi, iar neamul românesc ar ajunge cu desăvârșire proletar. Pericolul nu este în împrejurarea că evreii ar acapara toată proprietatea, ci într-aceea că ei nu sunt - nu pot fi români, precum în genere nu sunt nici pot fi germani, englezi, franțuji, italiani. De ce să ne înșelăm de bună
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
clase pe spinare și nu voia să împrumute din sentimentele morale ale lui Sylvester așa cum nu voia să-și cumpere un costum care să nu i se potrivească. Dar ședea în prăvălia lui Zechman, calm, fumând țigări poroase sub afișele proletare reacționare, ascultând conversații cu accente latine sau nemțești, exotice, iar capul lui cu obraji tineri îi cădea pe gulerul cămășii în fumul gălbui al aerului rece în timp ce în minte îi desființa pe toți. Faptul că mai dădea pe la sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară și asexuată, o mînă de mamă eroină, de spectru proletar. — Ai grijă să ajungi acasă, băiete, Îmi zice ea pe sub umbra unei mustăți și iese. Aventura ia un alt Înțeles În Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă Întreb care sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
efect al captivității eului în celula totalitară. Căci semnele reificării traversează acest ciclu, începând cu „mecanismele cu chip uman” (Hohotul manechinelor) și sfârșind cu „scălămbăiala în spatele oglinzilor putrede” (Atelierele), în timp ce, renunțând la pavăza alegorică, discursul capătă o mare limpiditate: „Împărați proletari din toate țările,/ în sfârșit uniți-vă!/ Și veți da atunci lumii/ cea mai solidă dictatură dinastică/ pentru minte, inimă și literatură!” (Dictatură pentru minte, inimă și literatură). Această fervoare a compoziției se lasă mai greu ghicită în Mutilarea artistului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
susținea dezvoltarea meșteșugurilor și a micii industrii și, în același timp, se pronunța pentru naționalizarea marilor întreprinderi, precum erau cele din ramura petrolului. Împotriva marxiștilor, care exprimau opinia că o bună societate românească putea să se dezvolte abia după ce revoluția proletară ar fi avut succes în vestul Europei, Constantin Stere venea cu argumentul că țărănimea avea capacitatea de a produce lideri politici și de a transforma România într-un fel de Danemarcă balcanică 17. Partidul Național-Țărănesc a venit la guvernare la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Poziția revizioniștilor mai este șubrezită de diminuarea autorității istoricilor marxiști în Franța înclinați să vadă Revoluția din 1789 „ca o luptă de clasă între burghezia în ascensiune și aristocrația în declin“. Tot marxiștii francezi vedeau în Octombrie 1917 „victoria maselor proletare asupra burgheziei“. Deschiderea arhivelor rusești va forța pe „revizioniști“ să-și... nuanțeze părerile; vor fi validate cele înscrise într-o serie care se deschide cu Roza Luxemburg și Karl Kautsky și vine, în timp, până la Richard Pipes: o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Revoluției*, revoluția mondială devine ea însăși un mit. Corelativ acestui mit, mai funcționează unul: cel care privește un Occident burghez, unit într-o manieră similară prin ideologie, organizat și înregimentat într-un înalt comandament capitalist 37. Pe această bază, internaționalismul proletar devine el însuși un mit. Toate aceste structuri decurg din maniera preluării puterii; a puterii folosite cu înverșunare pentru realizarea unui proiect utopic pentru care, pe lângă propagandă, folosirea forței, a terorii, este implicită. Michel Heller și Aleksandr Nekrich 38 vor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Lévi-Strauss, Eliade, Presses Universitaires de Lille, 1993, p. 180. total, atotcuprinzător, cosmologic apelează la o idee care îi este parte constitutivă, dar care e prezentată, cu premeditare, ca fiindu-i „exterioară“, justificând cu „obiectivitate“ pertinența enunțurilor postulate 37. Astfel, revoluția proletară, marea idee a lui Marx, era acea „rațiune pură“ care mima realitatea, prin intermediul ei doctrina urmând să își valideze ipotezele propuse chiar de ea însăși 38. Aderarea la imaginația constituantă a marxismului e o modalitate de credință care, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o coincidență 60. În cele ce urmează ne vom opri asupra unei construcții mitice, a unui domeniu de semnificație care, prin aspirația lui totalizantă și prin derivațiile pe care le-a cultivat, afecta întreaga cultură, tot trecutul nostru: mitul revoluției proletare. Aflându-ne acum în postura mitologului, avem mari îndoieli că adevărurile de astăzi sunt reversul exact al minciunilor de ieri61. Nu există decât programe de adevăr eterogene 62 și teamă ne este că am putea riposta unui • Roland Barthes, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
89. Se trăia mai intens în imaginație decât în ciclul preocupărilor zilnice 90. Accentul fiind deplasat de la rolul jucat de autor pe rolul pretins cititorului, lectura romantică a unui text reclama implicarea celui din urmă, identificarea lui cu personajele invocate, proletari și revoluționari în cazul nostru. Dar să nu anticipăm. • Ibidem, p. 7. • Ibidem, p. 11. • Ibidem. • Ibidem, p. 9. • Ibidem, p. 10. • Ibidem, p. 25. • Ibidem, p. 11. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • Robert Darnton, Marele masacru al pisicii și alte episoade
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]