840 matches
-
reprezentată în primul rând de Eminescu (Artiștii proletari culți, 1894). Tentativa de a grupa pe mai toți scriitorii (chiar și Maiorescu e socotit proletar intelectual prin origine) sub semnul unor trăsături comune este neconvingătoare, prin exces de generalizare, iar termenul „proletar intelectual” e mai mult o metaforă, care nu acoperă o realitate socială. D.-G. a fost un critic al literaturii contemporane lui. Scriitorii pașoptiști sunt elogiați pentru militantismul lor, dar niciodată analizați. Din tradiția literară românească a reținut cu adevărat
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
sociale implicate în acest tip de economie - boieri, țărani, arendași, administrația din mediul rural. În al doilea rând, exista sistemul de distribuție organizat după regulile pieței în zonele urbane, care reunea celelalte grupuri sociale din structura fundamentală a societății - meșteșugari, proletari, capitaliști, administrația urbană și serviciile sociale etc. - la fel de importante pentru structura fundamentală a societății, în ciuda faptului că, numeric, erau minoritare. Întreaga viață a societății se desfășura în raport cu aceste grupuri sociale participante la structura fundamentală a societății, totul (de la politică și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
susținerea lui politică. Tranziția comunistă a înlocuit cele două sisteme de distribuție anterioare - cel bazat pe proprietatea asupra pământului și cel bazat pe piață - prin distribuția politico-administrativă a resurselor în societate. Normalitatea socială comunistă era fundamentată pe instituția fundamentală a proletarului industrial din mediul urban, căruia îi erau asociate și subordonate instituțiile anexe ale salariaților prestatori de servicii pentru proletarul industrial - de la medici și profesori până la vânzători, polițiști și funcționari în administrația de stat. Un sistem paralel de distribuție funcționa pentru
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și cel bazat pe piață - prin distribuția politico-administrativă a resurselor în societate. Normalitatea socială comunistă era fundamentată pe instituția fundamentală a proletarului industrial din mediul urban, căruia îi erau asociate și subordonate instituțiile anexe ale salariaților prestatori de servicii pentru proletarul industrial - de la medici și profesori până la vânzători, polițiști și funcționari în administrația de stat. Un sistem paralel de distribuție funcționa pentru „revoluționarii de profesie” ai Partidului Comunist, de asemenea salariați, dar într-o economie paralelă cu cea dominantă. Or, pentru
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cea mai mare parte a neînțelegerilor referitoare la comportamentul cotidian al populației care domină constructele intelectualității postcomuniste. Deoarece populația refuză să adopte comportamentele specifice „modelului ideal” construit pe cale intelectuală, pornind de la definițiile ideologice ale tipurilor de societate - de exemplu, modelul „proletarului conștient” care se dedică bunăstării generale ca urmare a triplei sale calități de proprietar, producător și beneficiar în ideologia comunistă, sau modelul „cetățeanului întreprinzător”, ca urmare a calității sale de proprietar, producător și membru activ al comunității, în ideologia postcomunistă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și represiv împotriva unei populații care, precum culacii deportați în Siberia, are mentalitatea înapoiată de a-și susține propriile interese (pensionarii, salariații, micii agricultori) chiar împotriva interesului politic prioritar, cel al tranziției către capitalism. Și așa cum Lenin considera că înșiși proletarii se pot opune comunismului, intelectualii români sunt și ei gata să argumenteze că înșiși capitaliștii se pot opune capitalismului, și de la această teză a excepționalității provine agresivitatea lor în raport cu noua clasă a capitaliștilor români. Probabil că cel mai puternic test
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
continuă să ilustreze mai vechea teoremă a lui Pareto. O comparație a structurii veniturilor gospodăriei medii din România și Marea Britanie evidențiază tocmai această diferență esențială - căci, în vreme ce în gospodăria medie din Marea Britanie 74% din venituri provin din asumarea statutului de proletar (salarii + pensii), în societatea românească a tranziției, la un deceniu de la revoluția din decembrie 1989, mai puțin de jumătate provin din aceeași sursă (Pasti, 2002, p.29). Tocmai pentru că privatizarea din România nu a fost, din capul locului, un proces
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dominante, a societății românești postcomuniste drept o societate de proprietari. Evident, nu există o concepție mai profund anticapitalistă decât cea pe care o construiește o societate de proprietari. Într-un fel, chiar și comunismul, care promovează ideologia unei societăți de proletari, lipsiți de orice proprietate în favoarea unui capitalism „de stat”, este mai aproape de capitalism decât o societate de mici proprietari, devenită, prin efortul ideologic al intelectualilor români, societatea „bună” spre care trebuia să se îndrepte România către sfârșitul mileniului al doilea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de producție agricolă prin intermediul colectivizării agriculturii, o făcuseră doar pe jumătate. În mod formal, țăranii rămâneau proprietarii pământului și a întregului capital al CAP-urilor, și, nu doar formal, ci și real, nu apăreau în relația cu aceștia ca simpli proletari - căci nu primeau salarii -, ci ca proprietari, căci primeau echivalentul în produse agricole a ceea ce într-o economie capitalistă s-ar numi „dividente”. Și cel puțin o parte dintre acestea luau o formă bănească. În plus, țăranii dispuneau de mici
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ia apărarea mitropolitului Ghenadie, caterisit de Sfântul Sinod la presiunea guvernului. Al. Macedonski dezlănțuie în L. o. o violentă campanie antidinastică, regele fiind acuzat de „trădarea românismului” și de surparea Bisericii Ortodoxe. În foiletonul literar el publică poezii contestatare (Pământ, Proletarii) și nuvela naturalistă Între cotețe. Se traduce din Zola Le Ventre de Paris. Suplimentul literar a încercat să suplinească „Literatorul” într-o perioadă în care revista nu a apărut. L. o. a continuat pledoaria pentru simbolism începută de „Literatorul”. Poezia
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
tatei din război, îngr. și pref. Ileana Manole, București, 1974; Scrieri, îngr. și pref. Valentina Marin Curticeanu, București, 1978; Scrieri alese, îngr. și pref. Valentina Marin Curticeanu, Craiova, 1988. Repere bibliografice: Alexandru Sahia, „Ultima oră”, 1929, 26; Silviu Cernea, Literații proletari, „Calendarul”, 1932, 92; Romulus Demetrescu, Ne întoarcem la nuvelă?, PLI, 1935, 4-5; Virgil Carianopol, „URSS azi”, „Gazeta femeii”, 1935, 33-34; Erasm [Petru Manoliu], „URSS azi”, „Credința”, 1935, 567; Octav Șuluțiu, [Al. Sahia], F, 1937, 8; Arghezi, Scrieri, XXVII, 326-327; Gherasim
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
dreptul proprietății private. El a Întrebat, retoric: Oare de ce În America, țara democrației prin excelență, nimeni nu se plânge Împotriva proprietății În general, așa cum auzim adeseori În Europa? Mai e nevoie să explicăm? Aceasta se datorează faptului că nu există proletari În America. Având o anumită proprietate, pe care să o apere, fiecare recunoaște În principiu dreptul la proprietate 1. Odată În plus, americanii au devenit cei mai puri avocați ai unei idei europene, pe care aceștia, mai târziu, au abandonat
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Partidului Social Democrat. Într-un succint program se precizează că L. n. dorește să contribuie la „luminarea maselor și în special a proletariatului orășenesc și sătesc prin știință și artă”. Versuri semnează Al. Vlahuță, D. Th. Neculuță, Ada Negri (poemul Proletarii, tradus de Vlahuță), iar proză I.L. Caragiale și I.C. Vissarion. Sunt reproduse fragmente din articolul Decepționismul în literatura română al lui C. Dobrogeanu-Gherea. Se publică traduceri din Heine, Ibsen, Petőfi. Ultimul număr conține un fragment din Împărat și proletar de
LUMEA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287888_a_289217]
-
poemul Proletarii, tradus de Vlahuță), iar proză I.L. Caragiale și I.C. Vissarion. Sunt reproduse fragmente din articolul Decepționismul în literatura română al lui C. Dobrogeanu-Gherea. Se publică traduceri din Heine, Ibsen, Petőfi. Ultimul număr conține un fragment din Împărat și proletar de Mihai Eminescu. Toate aceste scrieri sunt alese cu tendința vizibilă de a veni în sprijinul ideilor socialiste, însă fără agresivitatea de mai târziu, în numele unei mișcări menite să apere interesele muncitorilor și în scopul culturalizării acestora. I.H.
LUMEA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287888_a_289217]
-
cu inițiale ori cu pseudonimele Barsol, Falstaf, Solo, S. Barbu. Percepția asupra versurilor lui S. este diferită de la un critic la altul. G. Călinescu le crede încadrabile într-o poezie a „profesiunilor” și îl vede pe autor „înduioșat de soarta proletarului”. Alteori sunt apropiate de lirica lui St. O. Iosif, de a lui Ion Pillat, pe care l-ar precede în realizarea unei sinteze de sensibilitate modernă în forma clasică (Șerban Cioculescu), și chiar de poezia lui G. Bacovia. Versul lui
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
1973-1982) din Ministerul Afacerilor Externe. Debutează în 1942, la „Vremea”, iar editorial în 1945, cu volumul de versuri Cartea cu sânge, pâine și cocs, premiat de Editura Forum. Poezia de început a lui T. proiectează peisaje halucinante, imagini ale pauperității proletarilor și expresii vehemente ale demitizării lui Dumnezeu („copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural”). Tonul este bacovian, cu imagerie expresionistă, dar și cu multe inserturi avangardiste, sugerând efectul războiului asupra subconștientului și mizând pe imagini puternice, ca niște „radioscopii”, care
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
ale cărei periodice va scrie. Poziția sa e marxizantă, dar sub o influență venită dinspre pariziana „la rive gauche”. În acest sens, criticul contrapune romancierilor „descompunerii contemporane” (L. F. Céline, Erich Kästner, Alfred Döblin, Mircea Eliade în Huliganii) pe cei „proletari” (Louis Guilloux, Pierre Nizan) și pe „realiștii” sovietici (Feodor Gladkov, Vsevolod Ivanov). Apreciați în chip maxim sunt André Malraux (considerat totuși „un moment literar de tranziție”) și Mihail Șolohov. De altfel, din aceștia T. traduce (o porțiune apreciabilă din L
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
și, deprimat, se sinucide, aruncându-se sub roțile unui tren pe linia Paris-Lyon. Fire evazionistă și temperament hipersensibil, cititor pasionat de literatură senzațională, dar și admirator fanatic al lui Mihai Eminescu, V. nu a reușit să depășească nici condiția de „proletar intelectual”, nici să-și cristalizeze talentul în creația literară. S-a risipit în articole pătimașe, fără idei originale, cum sunt Pornografie și naturalism, Artiștii cetățeni sau Teatrul modern. A lăsat versuri epigonice, de evident timbru eminescian, strânse postum în volumul
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
Zarys dziejów literatury rumunskiej, lucrarea din 1935 a lui Emil Biedrzycki. Traduceri: Panteon wielkich twórców [Panteonul marilor creatori], îngr. St. Lam, Varșovia, f.a. (în colaborare); Tematy rumunskie [Teme românești], pref. trad., Poznan, 1931; Mihai Eminescu, Cesarz i proletariusz [Împărat și proletar], Poznan, 1932, Wybór poezji i poematów [Culegere de poezii și poeme], pref. Nicolae Iorga, cu un eseu biografic (În Nirvana) de I. L. Caragiale, Varșovia, 1933; [Versuri], în Emil Biedrzycki, Zarys dziejów literatury rumunskiej z antologja poezji [Schiță a istoriei literaturii
ZEGADŁOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290726_a_292055]
-
Eforturile cercetătorilor de a concepe curricula eficientiste și curricula progresiviste contrastau flagrant cu rezultatele pe care școlile primare și secundare americane le obțineau. Aproape fără nici o deosebire, ele produceau cohorte de middle men: fie mediocrități inculte progresiviste, fie meseriași și proletari semianalfabeți. Fiecare dintre aceștia era „adaptat la viață”, capabil să supraviețuiască în societatea industrială americană, prestând câte un job remunerat mulțumitor. Dar acești life-adjusted people nu erau apți pentru performanțe științifice excepționale, precum aceea de a trimite în spațiul extraterestru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Struggle for life și spaima de șomaj aproape că au dispărut. Roadele progresului științific și tehnic au fost resimțite direct și în proporție de masă. Au avansat spectaculos mai ales informatica, cibernetica, genetica și computer science. Cruda societate industrială a proletarilor antebelici și interbelici a murit. În locul ei a apărut comoda societate tehnologică a „gulerelor albe”, „managerilor”, „experților” și „operatorilor”. „Exploatarea omului de către om” s-a diluat în „societatea de consum”. La mijlocul deceniului, o mulțumire leneșă părea că se așază paradiziac
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antilumii” pe Pământ. Discursurile apologetice propuneau imagini total diferite. Daniel Bell, de exemplu, anticipa dispariția „luptei de clasă” și a „exploatării omului de către om”, profetizate de Marx; în societatea postindustrială va avea loc o restructurare radicală; vechile clase, capitaliștii și proletarii vor dispărea. Vor apărea, în schimb, trei clase noi, bazate pe producerea, organizarea și folosirea științei. Prima clasă va fi alcătuită dintr-o elită creatoare: savanți, cercetători, creatori; a doua, cea „mijlocie”, va fi alcătuită din experți, ingineri și profesori
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
remarcabile realizări curriculare. O inovație a pedagogiei politice din anii ’80 a părut a fi introducerea conceptului de resistance. El a fost folosit pentru prima oară de Paul Willis în Learning to Labor (1981)53. El susținea că fiii de proletari opun „rezistență” pe parcursul școlarizării atât curriculumului oficial, cât și curriculumului ascuns. Bowles și Gintis (1976)54 au dedus de aici că teoria reproducerii sociale este contestabilă și că se bazează pe preluarea necritică a ideilor marxiste. Teoria rezistenței a dat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eminențele cenușii ale mineriadelor). Din studiul lui Rus reiese că minerul este proiectat și se autoproiectează prin intermediul unei masculinități puternice și orgolioase, care a fost speculată de diferite regimuri ideologice. Comunismul, în prima sa fază, a construit din miner un „proletar arhetipal”, un „vârf de lance al proletariatului”, un om nou. Minerii au acceptat această mitizare, care le conferea o aură simbolică. Lecția sovieticului Alexei Stahanov - care a extras într-o singură noapte 102tone de cărbune - a fost, de aceea, învățată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu iubește adevărul”) și una de I. Al. Brătescu-Voinești („Dacă te-ai hotărât să spui adevărul, pregătește-te de suferință”). Revista publică o singură poezie originală (Prometeu), aparținând lui I. Șarvari. În rest, se reproduc fragmente lirice din Împărat și proletar de Mihai Eminescu și din Triumful așteptării de Al. Vlahuță. În numărul din 1926 intră un text al lui Traian Demetrescu intitulat Evreul. Lui Upton Sinclair, scriitor american cu puternice simpatii de stânga, îi sunt consacrate două articole. Se republică
PROMETEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289038_a_290367]