604 matches
-
se substituie celui dintâi, ci se întemeiază alături, la concurență. Primul sistem, adică primul canon, deja bine configurat, nu poate fi anulat, în ciuda contestărilor, care nu fac decât să-l consolideze. La fel s-a întâmplat în raportul (peste hiatusul proletcultist) dintre neomodernism și modernismul interbelic. La fel se întâmplă în conflictul dintre postmodernism și neomodernism. Postmodernismul are tendința (prin unele puseuri de contestări) să anuleze neomodernismul sau să i se substituie. Rezultatul nu poate fi decât unul singur: canonul neomodernist
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
în timp ca realități estetice obiective, stânci nedislocabile și neerodabile, înălțate într-o mare de incertitudini și de instabilități. Câțiva ani postdecembriști am asistat la contestarea radicală a întregii literaturi din perioada comunistă ? fenomen echivalabil, după părerea mea, cu negativismul proletcultist, îndreptat împotriva ?literaturii burgheze? a interbelicilor. Vina burgheză (inventată și acuzată ca un păcat fără mântuire) a fost substituită de noii contestatari de vina comunistă (de asemenea inventată, dacă este pusă în seama unei valori realizate fără compromis politic). În
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
într-o primă instanță, nu doar o schimbare a canonului, în sensul de a opera remanieri în interiorul lui, ci o negare radicală, o substituire integrală a lui cu alte valori sau chiar în sensul de reducere la zero. ?i contestatarii proletcultiști, și contestatarii postdecembriști considerau, cu o la fel de vinovată obtuzitate și cu o la fel de înverșunată politizare a atitudinii, că totul este compromis, putred, în epoca anterioară și nici o valoare nu a scăpat neiradiată și neinfestată ? prin urmare, nimic nu ar mai
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
pentru el, deloc lipsiți de încercări. Pe unele, credem, se aștepta să le întâmpine, pe altele nu. Dedicat din adolescență gazetăriei, ca redactor la „Revista elevilor”, la „Tânărul muncitor”, la „Scânteia Tineretului”, Cosașu se va încadra liniei unice din epoca proletcultistă, compunând cu fervoare reportaje și articole de uz propagandistic. Spun cu fervoare pentru că nu o făcea formal, rece, ca destui alții. Credea în „revoluție” și în efectele ei benefice, în comunismul realizabil și benefic, credea în pofida rădăcinilor mic-burgheze de care
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
Pomponescu la Hagienuș și ceilalți) sunt executate cu un umor fin. Observația lumii sociale este filtrată printr-o lentilă îmbibată de cultură. Ochiul realist al naratorului exprimă rafinamentul unui stagiu îndelungat în muzee, mitologie și biblioteci. Livrescul, cap de acuzare proletcultistă, constituie specificul unei viziuni ce se îndepărtează de litera balzacianismului. Romanul Bietul Ioanide rămâne balzacian în tema parvenirii (mutată în mediul universitar), în portretistică, în nota de senzațional a unor rezolvări a conflictelor, în relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
cele mai bune traduceri lirice din literatura universală. Într-o Postfață, destul de amplă, pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum perspectiva interpretării operei orientându-se mai mult spre analiza poeticității. În ziua de 20 august anul acesta, la sediul Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, a avut loc, într-o atmosferă sărbătorească, ceremonia lansării cărții
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
-s nu știu cît de fericiți cu edițiile). Azi-mîine singurele cercetări încurajate în domeniul literaturii române vor fi cele despre „instalațiile sanitare în romanul românesc din secolul XIX, XX etc.”, ca să vorbesc și eu ca David Lodge (sau alte teme proletcultiste laicizate). De altminteri, pe cît văd, „granturile” sînt cîștigate numai de astfel de teme; o să ajungem cît de curînd caraghioșii cei mai emfatici ai Europei. - Ați publicat două cărți în titlul cărora se regăsește cuvântul „top” (Top Ten și Al
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
mai bine fugeam iute în trecutul condamnat de Maiorescu; bine măcar că a făcut puține, pentru literatură, în secolul XX). Călinescu, oricît de „antilovinescian”, a consolidat proiectul lovinescian și a stabilizat - critic - modernismul nostru literar. După război, dacă sărim peste anii proletcultiști, rolul lui Călinescu (dar, parțial, și al lui Lovinescu) a fost ținut de Manolescu; partea „lovinesciană” a acțiunii lui ține de etapa de emancipare a literaturii (acum nu de sămănătorism-poporanism, ci de realism socialist), partea „călinesciană” - de stabilizarea canonului contemporan
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
antiestetizant. Istoria retează brutal, pentru un deceniu, evoluția firească a poeziei și o transformă în anexă a propagandei de partid. Revolta nu întârzie să apară, primele semne venind dinspre poeții „Stelei”, revista condusă de A.E. Baconsky, „el însuși un proletcultist în primii ani ai publicației”. Repunerea în circulație a marilor interbelici și traducerile masive din literatura universală fac posibilă irumperea generației ’60. Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
decât deplasarea domnului Băsescu, decât Codul Munciii, decât ședința PDL, a fost cu o domnișoară de la PSD care a pozat în Playboy. Anunț că mă declar învins de domnișoara respectivă. Nu am spus nimica și am văzut că toate energiile proletcultiste s-au mobilizat. Fiecare poate să pozeze unde vrea, poate să fie în ce partid vrea. Mă declar învins“, a spus Ponta. Întrebat dacă o va da afară din partid pe roxana Golban, Ponta a negat că s-ar fi
Ponta: Mă declar învins de Roxana Golban. Nu sunt apostolul noii moralităţi () [Corola-journal/Journalistic/48982_a_50307]
-
s-a bătut atâta monedă, a fost, în epoca de care vorbim, mai degrabă un critic al noului regim, în articolele din "Jurnalul de dimineață" sau din"Adevărul". Această poziție a făcut din el principala țintă, dintre scriitori, a demascărilor proletcultiste, până la eliminarea din viața publică pentru aproape un deceniu.Dar este greu azi să pricepi după ce criterii erau alese victimele campaniilor pedepsitoare, din moment ce nici G. Călinescu, aflat, s-ar fi zis, în grațiile regimului, nu a fost ocolit. Cu atât
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
Ștefan Cazimir In anii studenției, Cazimir abandonează versificările proletcultiste și se dedică intermitent unui soi de lirism parodic, pe care îl va cultiva și mai tîrziu. Iată, de pildă, un peisaj hibernal, schițat în februarie '52: Crochiu Mai ieri prin preajmă vînturi mari Parfum de ghiocei suflară Și te
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
reiese mai vechea pasiune și îndelunga cercetare în domeniu. Eseul debutează cu un capitol "biografic", intitulat Telefonul lui Stalin, în care sunt reconstituite momentele dramatice din existența lui Bulgakov. Supus încă de la începutul anilor '20 ai secolului trecut unor critici proletcultiste acerbe (pentru Ouăle fatale sau Diavoliada), după seria de anulări ale pieselor Zilele Turbinilor, Fuga și Insula purpurie, Mihail Bulgakov atinge în 1929 cel mai negru an al vieții sale, anul "catastrofei" personale, intrând din acel moment într-un con
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
Șerban Foarță Singurul vers citabil (pe de-a-ntregul) dintr-un poem proletcultist, Cântarea României (sic!), al lui M. R. Paraschivescu, este acela-n care autorul, amintindu-și că, în tinerețe, cochetase cu surrealismul, închipuie o scenă insolită, demnă de penelul lui Dalí: „Un cal care nechează într-o sufragerie”. Prin nu știu ce coincidență
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
veritabile agresiuni, în 1947-1948, apărute în Scânteia, contra încolțitului Tudor Arghezi - nu-l scuză nici măcar faptul că, personal, el îl detesta pe acesta încă din tinerețe...). El servise regimul chiar și în creația sa poetică, cu o tentativă de epopee proletcultistă Cântarea României (1951). Mai târziu, prin 1953, situația sa de "eretic" abia tolerat de regimul comunist e limpede pusă în lumină de "toboșarul timpurilor noi", Mihai Beniuc, care nu se jenează să-i spună: "Tu ești printre cei care au
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
se implicau (în politica P.C.R.). Un capitol, intitulat iarăși inspirat, este Asediul "turnului de fildeș", sintagmă desemnând "neparticiparea poetică la problemele majore ale timpului". Tendința izolării în creația artistică pentru inițiați era echivalentă cu modernismul, atât de anatemizat de fanaticii proletcultiști. Refuzul angajării însemna un refuz de orientare ideologică. Modelul cultural era firește cel sovietic. Politrucii simțeau din ce în ce mai mult nevoia unei critici marxist-leniniste, adică, prin excelență, ideologică. Acum, se afirmă zgomotos și amenințător, notează Ana Selejan, destructiv în privința literaturii române clasice
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
este Dincolo de pădure, 1943 comparabil cu volumul Cântece de pierzanie al colegului său de generație, Mihai Beniuc. Se observă că de la acest volum și până la următorul, Poemele verii, este un interval de peste două decenii. Trebuie să înțelegem că în perioada proletcultistă poetul fie că n-a putut publica, fie n-a vrut să-și înstruneze lira pentru false note triumfalist-socialiste. O mențiune aparte merită volumul Cele mai frumoase poezii, 1968; Nu este un volum, ci o antologie de autor, așadar un
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
ci de Radu Voiculescu. Radu Voiculescu fusese condus la Mihai Beniuc de fostul său coleg de facultate și prieten din tinerețe, Ion Wittner. în 1941, în timpul rebeliunii legionare, Wittner fusese adăpostit în casa lui Voiculescu. în 1958, devenit critic literar proletcultist, Ion Vitner a fost singura persoană care nu i-a întors spatele lui Radu Voiculescu, atunci cînd acesta, disperat, a apelat la vechi prieteni și admiratori ai tatălui său: Ion Marin Sadoveanu, Zaharia Stancu, A. Margul Sperber, Geo Bogza. Faptele
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
mai mult, spre a răsuci butada celebră a lui E. Lovinescu. Încă student, așadar, aveam unele relații cu lumea literară a epocii, cu emisari ai acesteia, mai exact spus, cum erau foștii cursanți ai Școlii de literatură "Mihai Eminescu", instituția proletcultistă faimoasă. În general, acești foști cursanți ai Școlii de literatură fuseseră plasați, după absolvire, prin redacții, prin edituri sau prin alte instituții culturale, dar erau și unii care hotărâseră să-și continue studiile la Filologie, devenindu-ne astfel colegi ceva
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
de un grotesc fabulos. Plăsmuitorul versurilor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era Nicolae Ceaușescu. Înaintea votării în Marea Adunare Națională, textul a fost prezentat de către Dumitru Popescu-Dumnezeu cîtorva imnografi de profesie, poeți proletcultiști cu vechi state de serviciu. Imnografii au formulat unele observații prozodice, după care Mitică Dumnezeu le-a mulțumit și le-a dat drumul acasă. Textul a rămas intact în splendoarea lui inițială, inclusiv totalitatea scrîntelilor ritmice ("În luptă triumfător", "Străbunii
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
nu ignora un deceniu pe care cei mai mulți critici literari îl eludează din jenă : În primul deceniu de după confiscarea puterii de către comuniștii impuși de Stalin, poezia demnă de acest nume e pusă sub obroc. Foarte anevoie... poeții vor putea înlocui improvizațiile proletcultiste, apoi melopeea realist-socialistă cu un cânt tot mai individualizat. Iar mai târziu, obligați să aplice în creația lor metoda realismului socialist, poeții trebuiau, în plan filosofic, să se adâncească în studiul materialismului dialectic. Ilie Constantin subliniază acele părți bune ale
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
acest rol nu poate să ne apară decât cu preponderenta negativ. A fost astfel? N. Manolescu, de pildă, este de altă părere și a vorbit de curand despre ărolul excepțional" jucat de marele critic în ărelansarea literaturii române după colapsul proletcultist". (România literară, nr. 24/1999). La fel și în privința celorlalți importanți scriitori amintiți la început. Tot reprosându-li-se repetat, obsesiv, colaboraționismul din anii postbelici, nu li se creează o imagine disproporționat negativă, contravenind adevărului? Călinescu, Ralea, Vianu, Camil Petrescu riscă să
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
veche (sintagma "medievistică literară" nu e prea pretențioasă? Avut-am noi o literatură "antică"?). Era într-adevăr epoca "valorificării moștenirii literare" de care au profitat intelectuali bine intenționați pentru a readuce în învățămîntul românesc nume și valori eliminate de ideologia proletcultistă. I.D. Lăudat, Dan Simonescu: I.C. Chițimia, Alexandru Piru - printre aceștia și Iorgu Iordan - au încercat, într-o serie de articole (în cazul lui Iorgu Iordan, un elogiu academic) să redea culturii românești, fie și sub semnul "reconsiderării critice" - nume și
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
începuse să se dezică, de altfel." Și generațiile ulterioare de la Filologia bucureșteană, pînă la dispariția lui Savin Bratu în cutremurul din 1977, îi datorează mult admirabilului profesor și ar fi nedrept ca numele lui să fie legat doar de scrierile proletcultiste ce se păstrează în biblioteci, fiindcă din anii '60 el începuse să gîndească altfel și să-și formeze studenții cu o deschidere intelectuală pe care nu mulți o aveau atunci. * Coleg cu Toma Pavel, Valeriu Cristea, Mihai Zamfir, Nicolae Manolescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
deși am scris despre el în 1994 în volumul meu Incursiuni în literatura actuală), ce merită consemnat când reconstituim istoria disidenței literare românești, privește cazul avangardistului Victor Valeriu Martinescu. Există un document artistic al protestului clamat de VVM în epoca proletcultistă: în 1956, numărul 10 al revistei "Caiete de dor", care apărea la Paris, este în întregime un fel de memoriu poetic virulent, patetic și tulburător, publicat sub pseudonimul "Haiduc" și prefațat de Virgil Ierunca. Acel document, cu texte scrise în
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]