604 matches
-
Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui S. sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea” peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
toate domeniile de activitate, inclusiv din literatură. Textele literare respectă cu fidelitate programul ziarului și ilustrează fenomenul de politizare a culturii, impus de ideologia comunistă. În deceniile al cincilea și al șaselea ale secolului trecut există o evidentă orientare prosovietică, proletcultistă, antitetică în raport cu așa-zisa literatură „burgheză”, „decadentă”, „cosmopolită”, dar în consens cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
pe care, de altfel, mulți au știut să le exploateze oportunist în beneficiul propriei cariere, ceea ce se vede clar din versurile apărute în S. Aparținând, adesea, unor poeți autentici, dar dispuși la compromis, textele au, în prima fază, o turnură proletcultistă vădită, pentru ca mai târziu, în a doua etapă, să tindă spre un militantism prosocialist și patriotard, iar în cea de-a treia să cadă cu totul în mrejele cultului personalității. E vorba de poeți din toate generațiile, de la cei afirmați
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt convocate inspirat. În studiul monografic Enescu, redus ca dimensiuni, T. comentează convingător viața și opera compozitorului, utilizând o variată gamă de mijloace analitice și de contextualizare. Deși accentele proletcultiste ale vremii nu lipsesc, cercetarea e riguroasă, echilibrată și nu alunecă în encomiastic. O bine aleasă iconografie însoțește textul, prefigurând cealaltă lucrare despre Enescu, editată postum, care vine să rotunjească o tentativă sub anumite aspecte temerară în raport cu linia generală din
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
țării cu „tovarășii sovietici” și cu simplii soldați. Până dincolo de pădurea vieneză este un scurt roman compus tot pe o pânză autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare să se fi schimbat. U. scrie despre cei care se războiesc cu legionari transfugi sau cu ofițeri naziști, despre femei care luptă neînfricate alături de bărbați. Autorul nu își schimbă prea mult registrul nici în perioada de dezgheț
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
adaugă multe rememorări, paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmul ating cote înalte, obiectul lor fiind figuri universitare compromise, scriitori, gazetari, editori care după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în „comunitari”, o faună pe care U. o înșiruie cu migală de entomolog, în acest bestiar intrând și securiștii renovați: ecologiști-securiști, liberali-securiști, puriști-securiști, socialiști-securiști, liber schimbiști-securiști, moldoveni-securiști. SCRIERI: A patra dimensiune, Iași, 1973; Universitatea
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
Literar”, „Dacia”, „Dacia rediviva”, „Ardealul” și de la alte reviste ardelene de după 1940. Poezia refugiului, cafeneaua literară (se reține un portret amplu și deliberat „sentimental” al lui D. Stelaru), „risipirea generației” după 1944 și „pierderea iluziilor”, instaurarea dogmatismului stalinist și „contribuțiile proletcultiste ale generației”, în fine, cauzele care au făcut ca generația să se destrame, dar și cele care au dus la supraviețuirea spiritului ei ca „stare de suflet” - toate acestea completează portretul generației cu cel mai dramatic destin. Lucrarea se bazează
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite, improvizația, impostura, inconștiența unor „cercetători” care falsifică imaginea autorilor discutați ș.a. Spirit polemic prin excelență, el combate prejudecata modelelor, precum proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care îl consideră unul inconștient, avant la date, sau clișeele proletcultiste, de felul celor privindu-l pe „trădătorul” Ion Heliade-Rădulescu. Caracterizările sunt întotdeauna sugestive, comparațiile savante, apropierile insolite, bunăoară acelea dintre Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale, cu trimitere la două personaje: Lai Cantacuzin și Pașadia. Având fibră de prozator, Z
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
în bună parte confiscat de Siguranță. În 1933, împreună cu Miron Radu Paraschivescu și Ion Vlasiu, expune colaje și desene suprarealiste în localul librăriei Hasefer din București. După al doilea război mondial are o funestă contribuție la nașterea și dominația pseudoculturii proletcultiste. Semnează în revista „Orizont” - una dintre primele care subscriu la noua orientare culturală, favorabilă apariției literaturii socialiste - articole despre Karl Marx și despre „umanismul sovietic și Stalin”, dar și despre sămănătorism și literatura țărănească; îl vede pe Mihai Eminescu ca
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Susținător al realismului socialist, el este unul dintre cei care politizează în grad maxim literatura și - cum s-a spus - „literaturizează politicul” (M. Nițescu) prin apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast exponent al dogmatismului proletcultist, îl consideră pe Eminescu un tip de intelectual reacționar și nu va ezita să îl declare superior pe D. Th. Neculuță sau să îl elogieze pe Sorin Toma când acesta îl va denigra pe Tudor Arghezi, nici să îl considere
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
trei „studii” traduse din limba rusă, strânse în volumul Pentru o înaltă principialitate în literatură și artă (1951). Ulterior, în Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești (1880-1900) (1966) istoricul literar renunță, într-o perioadă de oarecare relaxare ideologică, la vehemența proletcultistă, ba chiar începe să vehiculeze prețiozități stilistice, care îi vor și marca ultimele cărți. Dar lectura și grila de interpretare sunt deturnante: folosește citate false din junimistul George Panu pentru a-l transforma într-un polemist contradictoriu, nu totdeauna sigur
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
evocă o apartenență și un stil. Ca poet în limba română, P. putea să urmeze în anii ’50 două căi. Prima ar fi fost a poeziei similifolclorice pe care o practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
timp sarcinilor trasate literaturii de V.I. Lenin, I.V. Stalin și, mai târziu, de A.A. Jdanov. Cel dintâi a fost proliferarea poematizărilor diluviale, simplist grandilocvente, cu oralitate ostentativ accesibilă; în vers liber, patetic, cadențat, după modelul lui Vladimir Maiakovski (familiar proletcultiștilor sovietici), erau hiperbolizați proletarii cu salopetă, șapcă și pumnul ridicat dârz, se celebra mașinismul și noul decor citadin, saturat de drapele și lozinci; în anii ‘45-’46 a fost lansat și un concept care e „varianta românească a proletcultismului” (Ana
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
zestrea culturală valabilă a trecutului, de felul celor de la Proletkult și RAPP, din anii formării culturii URSS, în practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care trădeză mentalitatea proletcultistă. Asemenea poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii în dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci.” Printre cei acuzați de asemenea erori se numărau Dan Deșliu, Ion
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
canon tematic și discursiv care ieșise din prioritățile propagandei partidului cu noua ficțiune referitoare la „realitățile vieții noi”, fizionomia de clasă a oamenilor, sentimentele îngăduite a se exprima, imaginea asupra trecutului. Astfel, alt articol de răsunet în epocă, Împotriva manifestărilor proletcultiste în literatură, semnat de Mihai Gafița în „Viața românească” din 1951, având drept scop să „denunțe” „manifestările” p. în poezie, dar și în „valorificarea” trecutului cultural și istoric pornea de la exigențele legate de „chipul omului nou”: „Plenara a constatat că
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
introd. Eugen Negrici, București, 1995; M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, îngr. M. Ciurdariu, București, 1995; Marian Papahagi, Literatura în criză: din epoca cenzurii până la revoluție, ECH, 1998, 1-3; Marin Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor, București, 1998; Liviu Teghiu, Fenomenul proletcultist în literatura română, Timișoara, 2000; Alexandru Ștefan, Politici culturale în câmpul literar românesc între 1944-1948, „Sfera politicii”, 2001, 89; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001; Vasile Pistolea, Generația ’60 și redescoperirea modernității
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
articole împotriva „ideologiei burgheze retrograde” a junimismului, nu și împotriva poziției estetice a Junimii, poate și pentru a nu încălca principiile criticului și istoricului literar profesionist care este directorul. În același timp cariera didactică a lui Călinescu este compromisă, iar proletcultiștii îl acuză brutal pentru „inconsecvențele” ce țin de formația sa intelectuală, aparținând regimului trecut. În articolul-program Lupta prin rațiune, din primul număr, se afirmă necesitatea angajării militante a scriitorilor în „slujba națiunii” și hotărârea de a înlătura forțele retrograde antidemocratice
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
câte două romane pe an, neabătându-se nici un moment de la „linia partidului”, au contribuit la rescrierea falsificată a unor perioade din istoria interbelică și postbelică. Se găsesc în cărțile sale mai toate poncifele ideologice ale anilor ’50, întreaga recuzită tematică proletcultistă, propagate și dincolo de limita cronologică a „obsedantului deceniu”. Fie că au în centrul lor personaje provenite din rândul dăscălimii rurale „progresiste”, ca în romanul Învățătorii (I-II, 1961-1964), sau ingineri agronomi, ca în Moara Săracă (1967), muncitori ori țărani, scrierile
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
Vianu. Cea de-a doua, reunind pe B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții culturale globalizante care au părut că trădează spiritul propriu-zis critic. După ce, în perioada proletcultistă, orientarea speculativă s-a dovedit vulnerabilă față de dogmatismul sociologizant, tehnicismul filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
I-IV, 1949-1950) și Lanțuri (I-IV, 1950-1954) -, cu o structură de frescă socială, sunt cronici ale unor evenimente din România sfârșitului de veac XIX și a începutului de secol XX, perspectiva fiind tributara întru totul ideologiei și rețetelor literare proletcultiste. Deși nu sunt scutite nici ele de interpretări teziste, un anume interes documentar prezintă cărțile de memorialistica și de călătorii: Carte despre oameni, locuri, întâmplări (1961), Carte despre vremuri multe (1963) și Carte despre drumuri lungi (1965). SCRIERI: Din lumea
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Studiul Tudor Arghezi, poetul (1961) își propune să identifice și să urmărească „axa dramei argheziene”, creionată, în opinia criticului, de opoziția dintre „tendințele faustice” ale temperamentului scriitorului și „forțele negative ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se întâmplă în paginile despre Flori de mucigai sau despre lirica erotică argheziană. Culegerea Studii literare (1966) coagulează
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
imperative etice primordiale”, ca mărturii ale unui timp dramatic, ca un act de responsabilitate civică, dar și ca o formă de împotrivire la ceea ce Mircea Eliade a numit „teroarea istoriei”. Este vorba de prima generație postbelică, ce depășește atât dogmatismul proletcultist, cât și paradigma realismului socialist și instituie o adevărată renaștere spirituală în peisajul cultural autohton. Ideile expuse inițial își găsesc aplicarea în secțiunea Generația ’60 între etic și estetic, iar cel mai amplu capitol este Obsesia eticului sau Cruciada pentru
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
epoca analizată (1944-1964) subsumându-se categoriei „realismul socialist” -, aici se află una din primele sinteze documentate asupra fenomenului, spulberându-se totodată orice iluzie de a „recupera” această formulă literară. Atitudinea autorului, formulată dintru început, nu lasă loc pentru ambiguități, perioada proletcultistă însemnând „cea mai dramatică și mai nefirească pagină din istoria literaturii noastre”, în care „nu a existat o literatură reală în sensul consacrat al termenului, ca fenomen de cultură, ci doar un simulacru de literatură și viață literară, echivalent cu
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
veni în cele din urmă definitiv. Autor de cărți pentru copii și tineret, N. abordează o tematică îngustă, caracteristică literaturii teziste postbelice: viața celor „umiliți și obidiți”, tratată într-o manieră schematică, apăsat ideologizată. Va trece totuși lent de la vehemența proletcultistă din Focosul (1958) spre o proză de observație mai obiectivă, în care comentariul auctorial, cu intenții explicativ-orientative, se află în plan secund, ca în Flori de pădure (1982). Focosul conține și o mărturisire privind începuturile literare ale autorului. Afectat de
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
1985; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Sistematica poeziei (1988). În 1995 criticul își face energic simțită prezența în actualitate cu o lucrare de amplu răsunet transliterar, intitulată Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă, o antologie a poeziei proletcultiste românești. Semnificația aparte a cărții depășește condiția sa de premieră culturală, aflându-și punctul de sprijin în studiul de escortă al editorului, Scurt istoric al propagandei prin poezie. Și ca antologator N. își pune în valoare detenta speculativă, izbutind să
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]