422 matches
-
pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe care puneau piciorul în viața lor. Samuraiul și Tanaka Tarozaemon aveau fețele crispate de emoție, ochii lui Nishi sclipeau, iar chipul lui Matsuki care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi se înșirau case pipernicite cu acoperișuri de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o îndoială: aceasta era Japonia, era o priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o clipă numită amintirea / celor ce încă ascultă în adâncuri / cântecul aspru, clădind promontorii!“ Acum - ar putea spune un cititor - știm cine i a chemat pe mineri la București: Maria Dincă. Și mai știm ce au făcut ei în fața Teatrului Național: n-au plantat flori, au „clădit promontorii“! Lăsând gluma la o parte, trebuie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ascultă în adâncuri / cântecul aspru, clădind promontorii!“ Acum - ar putea spune un cititor - știm cine i a chemat pe mineri la București: Maria Dincă. Și mai știm ce au făcut ei în fața Teatrului Național: n-au plantat flori, au „clădit promontorii“! Lăsând gluma la o parte, trebuie să recunoaștem că minerii au o muncă grea și riscantă. Dacă tot ne propunem să scriem un reportaj, fie și în versuri, despre ei trebuie să o facem cu toată seriozitatea și nu să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile. Dar nici la această "manieră" pitorească și orientală, plină de sevă folcloristică, poetul nu s-a oprit mult, ci a ancorat în formula ermetică a Jocului secund, al doilea promontoriu al modernismului liric românesc, cel dintâi fiind poezia lui Tudor Arghezi, ce nu-și răspund numai prin valoare și putere de contagiune literară, ci și prin tendințele lor contrare. Pe când originalitatea poeziei argheziene stă într-o viziune esențial plastică, poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
într-alta, și în fiecare dintre ele ajungeam puțin după ce sfârșitul lumii avusese loc. Am trecut prin dreptul terasei după o jumătate de oră. De pe un scaun, văzut din spate, flutura o panglică liliachie. Am coborât pe cărarea abruptă a promontoriului până la o terasă de unde se schimba unghiul de vedere: cum mă așteptam, așezată în coș, complet ascunsă de apărătoarea de plastic, se afla domnișoara Zwida, cu pălăria de paie albă și caietul de desen pe genunchi; tocmai desena o scoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea, Dumnezeu mi-a trimis cea mai jalnică dintre ființele omenești, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fac în Vamă. Îmi tot spune să nu mă las obsedat de „problema banilor“, fără să bănuie că altceva nu mă lăsa pe mine să dorm, exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Munții aceștia erau foarte bogați în marmură. Regele le-a dat lucrători și în scurt timp au ridicat un castel înconjurat de ziduri înalte, o fortăreață, aproape cu neputință de cucerit. Clădit din piatră albă și situat în fruntea unui promontoriu de marmură, castelul strălucea ca o stea, iar Ricardo îi dădu numele de Montalban. Își aduna aici prietenii, dintre care mulți erau ca și el izgoniți de la curtea împaratului, și țăranii le aduceau plocoane în schimbul protectței pe care castelul le-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Blășenii n-au iubit și cultivat națiunea română ca atare, cum este ea, ei au iubit o, abstracțiune, un paingăniș creat de ei, o națiune română cum ea nu esistă și, cum, ni place a spera, ea nici va esista. ["PROMONTORII ALE ARDEALULUI"] 2257 Moldova și Țara Românească nu sunt decât promontorii ale Ardealului. ["GENS ȘI CONSTITUȚIE GENTILĂ... "] 2261 Gens și constituție gentilă. Vrancea, Soroca, Tegheciul, Câmpulung. Analogie în Ardeal: moți, mocani, țutueni, mureșeni, câmpeni, pădureni. [CRONOLOGIE] 2263 Suta XII și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este ea, ei au iubit o, abstracțiune, un paingăniș creat de ei, o națiune română cum ea nu esistă și, cum, ni place a spera, ea nici va esista. ["PROMONTORII ALE ARDEALULUI"] 2257 Moldova și Țara Românească nu sunt decât promontorii ale Ardealului. ["GENS ȘI CONSTITUȚIE GENTILĂ... "] 2261 Gens și constituție gentilă. Vrancea, Soroca, Tegheciul, Câmpulung. Analogie în Ardeal: moți, mocani, țutueni, mureșeni, câmpeni, pădureni. [CRONOLOGIE] 2263 Suta XII și XIII Epoca de naștere și formațiune. Suta XIV și XV Epoca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu ape liniștite. Un marinar îi spuse lui Gajus că golful acela care se ivea din ceață se numea Actium: acolo, cu cincizeci de ani în urmă, se dăduse lupta fratricidă dintre Augustus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mic port. Îmi plăcea. Gajus își pierdea răbdarea, simțea că îi scapă controlul asupra acelei discuții. Abia după mulți ani avea să înțeleagă că mama lui încerca să-l ferească de suferință. Ea continua: — Vila se află chiar în vârful promontoriului, are o scară mare. Are forma a două aripi, îndreptate una spre răsărit, iar cealaltă spre apus; în mijloc, tata a construit un nymphaeum. Astfel, colțișorul acela e ferit iarna de vânt și e plin de flori. În partea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că nu era o informație, ci un pact explicit, o rebeliune militară. Îmi aduc aminte, răspunse, și știu și cât le datorează imperiul acestor oameni. În vila de pe promontoriu - care în urmă cu o sută de ani fusese a lui Lucullus, bogatul învingător al lui Mithridates - medicii întrerupseră călătoria împăratului, iar acesta trecu repede de la boală la o agonie fără speranță. — Nu se mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că se putea admira cea mai frumoasă panoramă creată de zei pe pământ și pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ample, asemenea unor rame, încadrau patru perspective diferite, superbe. Gajus se îndreptă spre terasă. Orizontul se pierdea în negură; avu impresia că zărește insula Capri, închisoarea înaltă și stâncoasă din care tocmai evadase. Apoi văzu că pe mare, în dreapta, dincolo de promontoriul Misenum, se întindea insula Prochita, lungă și verde, iar mai departe - vârful muntelui Epomeus, pe insula Aenaria, care peste secole avea să se numească Ischia. Muntele era acoperit de copaci; privind coastele lui domoale și fertile, nimeni nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-un lac întunecat și nemișcat, care scuipa vălătuci de ceață. Deși nu-l văzuse niciodată, Gajus recunoscu înspăimântătoarele descrieri ale poeților: „Lacus Averni, pădurea Hecatei, Acherusius de sub pământ“. Acolo, potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția morților. — Privește acolo, pe promontoriu, îi zise ofițerul cu glas sigur, ca și cum i-ar fi arătat o țintă, vila care i-a aparținut lui Calpurnius Piso. Bogata vilă a Pisonilor, familia celui care îl otrăvise în Syria pe Germanicus, se ridica la o extremitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus, nepot - declamă - al miticului Marcus Agrippa, cel mai mare marinar aflat vreodată în slujba Republicii, omul pe ale cărui tâmple, potrivit latinei somptuoase a lui Vergilius, strălucea cununa rostrelor smulse dușmanului. „Cui tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la Misenum. Sări direct în spinarea lui, fără vreun sprijin; neliniștea îl sufoca. Se duse la terasa unde se ridica vila pe care n-o văzuse niciodată; ceilalți, cu excepția comandanților escortei, mergeau pe jos. Ajungând la scările ce duceau spre promontoriu, recunoscu intrarea vilei, așa cum o descrisese mama sa, și descălecă imediat. Continuă să urce pe jos. Pe toată durata exilului Agrippinei, reevocase, cuprins de mânie fiindcă uitase multe, descrierea ei. Asta îl ajutase să aline durerea despărțirii, să-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să moară repede. Împăratul porunci să se ridice ancora. Hotărî în sinea lui să construiască, pe malul care se îndepărta treptat, un monument închinat prizonieratului mamei sale. Ordonă să se îndrepte prova spre Pontia, unde amiralul Agrippa, care iubea insulele, promontoriile și grotele din mare, construise o altă reședință, mică, luxoasă. El n-o văzuse niciodată, nu avea despre ea nici măcar imagini mentale. Știa doar că acolo fusese exilat și-și luase viața Nero, fratele său mai mare. Și în vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
romancierilor populari tip N.D. Popescu se asociază cu apărarea libertății nealiniate, pe un ton polemic ce va fi intens cultivat și de avangardiștii noștri interbelici: „Bucureștii și-au amintit că nu demult au fost împrejmuiți de codri înțesați, ca un promontoriu impudic, de păduri pubiene. (...) Pe Iancu Jianu, pe Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Moartea lui era regretabilă, dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui vor dispărea și totul va fi ca mai Înainte. Yves deschise fereastra largă ce dădea spre terasă și Își admiră, În depărtare, vila agățată de un promontoriu stîncos. Linii pure, fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un imn Înălțat mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață. Aruncă o privire spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dat la apă indiferent de maree și de starea valurilor. Rezemat În bastonul cu măciulie, Arthus de Kersaint privea neîncetata mișcare a mării care se retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să vadă o mare parte a acelei insule care odinioară aparținuse familiei sale, și se rugă Celui-de-Sus să-i dea răgazul să Împlinească lucrul la care visase atîta. Era mult prea aproape de țintă... Valurile făceau cale-ntoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]