739 matches
-
sexuală, dialog fragmentar, laconic, sugerând stări și pulsiuni ale inconștientului, mai mult decât structuri epice. Se simte tehnica lui Ernest Hemingway, modelul unor tineri prozatori ai momentului. Narațiunile decupează momente crepusculare din legăturile, de regulă incidentale, ale unor cupluri. Există propensiunea spre parabolă, tributară existențialismului, după cum intervin elemente precum absurdul, acceptarea întâmplării, sexul ca blestem și vocație fatală. Stăpânirea stilului este remarcabilă. De altfel, ediția definitivă a romanului Portul pustiu (1997) pare să adune toate trăsăturile și temele tinereții lui P.
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
bolnav incurabil atins de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
se numește chiar Luminița Petru), reconstituie plauzibil și edificator atmosfera din mediul medical al anilor ’80. Dăruirea și abnegația, ca și, la celălalt pol, demisia morală sunt proiectate pe trama unui scenariu axat pe aspirația spre realizare umană și pe propensiunea structurală a autoarei către intransigență morală. SCRIERI: Totul și încă ceva, București, 1972; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Ștefan Popescu), București, 1978; Garda de noapte, București, 1982; Ultimul Mușatin, București, 1984; Permis de conducere, București, 1997. Traduceri: Charles Lamb
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
autorul Fântânii somnambule are cele mai substanțiale afinități și chiar metafora titulară e o replică la Corabia beată. În Rimbaud își are una din rădăcini expresionismul și, încă din primele trei cărți de versuri, romantismul funciar al lui P. învederează propensiuni expresioniste. Potrivit propriei declarații, insidios autopersiflantă (din Iubiți-vă pe tunuri, 1981), stilul efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Apa iubirii (1978), Malicondra (1983), Drumurile din noi (1985), și culegerea de „alegorii și întâmplări diurne” Vânzătorul de sunete (1985) sunt însoțite de numeroase traduceri din poeți, prozatori și dramaturgi maghiari. Lirica lui O. din Apa iubirii și Malicondra, cu propensiune spre versul calofil, e dominată de eros și tanatos. Cel mai îndelungat și consecvent demers al lui O. a fost însă cel de traducător din literatura maghiară clasică și contemporană. S-a ilustrat ca un prezentator activ al literaturii maghiare
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
apare în 1962, iar prima culegere de poeme, Omul, cu iubirile, în 1985. În 1993 tipărește Versuri alese, urmat de Poeme marine (1995), De dragoste (1997), Zborul cărăbușului (1997), Inedite (I-II, 1998-1999), Cântece ameline (2001) ș.a., culegeri ce evidențiază propensiunea poetică a unui romantic incurabil, dar de o eleganță clasică. Poezia lui O. s-a bucurat de aprecierea lui G. Călinescu, care în 1947 îl considera „un poet format, stăpân pe cuvânt și imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
poate intensifica și răspândi rapid. În analiza sociologică, această distincție poate fi foarte utilă. Să reluăm cazul delincvenței. Mecanismele de control social sunt un factor explicativ important. Ele par însă mai mult o condiție decât o cauză a delincvenței. În lipsa propensiunii spre delincvență, simplul fapt al unui control social mai scăzut nu este de natură să producă delincvență. Interesant este că arareori în analizele sociologice putem găsi preocuparea pentru distingerea diferitelor tipuri de cauze. Sunt și excepții (Achim, 1973). De regulă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sau cum zice Selim (din Săgetătorul): „Fiecare ne jucăm aici. Unul cu altul. Moartea cu toți.” Îngemănare de teroare și fascinație, moartea e o prezență insidioasă. O iminență, dând unora un tremur, iscând la alții o nefirească ațâțare, de morbide propensiuni. O subită nervozitate pune câteodată stăpânire pe duhul înfierbântat al unor personaje, împingându-le la manifestări ca și inexplicabile, amestec de cruzime brută și rafinament nesănătos. Situațiile excesive răscolesc potențialul malign al unui psihic predispus la aberante distorsiuni. De aici
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
P. să aibă și o producție lirică abundentă, ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente din doina sau din balada populară, vădind o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor sunt teme dominante în
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
P. a figurat în „documentele secrete de partid” ca „revizionist al marxismului”, fiind considerat un disident. Atitudinea lui rebelă a determinat exmatricularea înainte de examenul de stat și i-a creat dificultăți în calea unei inserții sociale decente și meritate. O propensiune structurală către formule de viață libertare, incapacitatea de a accepta constrângerile instituțional-profesionale au dus la marginalizare socială. P. a avut o existență boemă, punctată de „avânturi bahice” (Gheorghe Grigurcu) și trăiri fervente, copleșită de dificultăți materiale extreme (multă vreme nu
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
devine cercetător științific principal și între 1963 și 1965 este și șef de sector. Ia parte la lucrările inițiate de Institut, prezintă comunicări la manifestări științifice interne și internaționale, își consumă energia și sănătatea - cum a făcut toată viața - pentru propensiunea cercetărilor de istorie românească, își publică lucrările (semnându-le, din 1956, cu propriul nume). Se stinge lăsând pe masa de lucru manuscrisul cărții Introducere la istoria culturii românești, apărută postum, în 1969. În P., cercetător modern, înclinat să acorde prioritate
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
în romanul Sufletul nostru dintâi (1984), un fel de poem în proză cu alură memorialistică și presărat cu elemente fantastice de coloratură neoromantică, figurând un peisaj état d’âme antropomorfizat. Intenția regăsirii de sine, nutrită și de nevoia confesiunii, trădează propensiunea spre interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
dorința de a căuta simbolicul, generalul, arhetipalul, construcția poemului liric-narativ- reflexiv în volute largi, precum la Mircea Ivănescu, dar cu tăieturi precise, bruște, punctate de zvâcniri expresioniste, de imagini tăioase, crude, îl disting pe P. în contextul poeziei anilor ’90. Propensiunea către filosofie, către cunoașterea adevărului propriu și a adevărului celorlalți - adevărul, în opinia lui, se definește nu prin continuitate, cum se exprimă Mircea Ivănescu, adesea invocat, ci prin contradicții, prin afirmarea contrariului său - l-a condus către un Manual de
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Sable nocturne. Alte două cărți, de astă dată de proza, Leș Esprits animaux (1947) și La Conspiration du silence (1947), venerează cuvântul văzut că o alchimie. Singurul volum publicat în Israel este La Roșe parallèle (1975), unde poetul își păstrează propensiunea spre suprarealism, dar îi asociază, într-un mod personal, concepte cabalistice. Opera artistului plastic P. își extrage esență și respiră în același spațiu genuin suprarealist pe care nu l-a părăsit niciodată. SCRIERI: Plămânul sălbatic, cu guașe de Jules Perahim
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
dar își demonstrează utilitatea prin claritatea expunerii, prin bogăția informației, prin efortul constant de a elucida chestiunile abordate. Ceea ce le dezavantajează e o anume rigiditate, ideologică mai cu seamă, un ton cumva strepezit, cu toată oralitatea, pe alocuri, a stilului. Propensiunea didactică e învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și nu să incite intelectual, ci
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
moravuri, datini etc. Multe din scrierile caracteristice pentru p. asociază romantismului germeni de realism și dau observației realiste, adesea preponderentă, funcție satirică. Unele caractere și preocupări ale literaturii pașoptiste - interesul pentru istorie, dragostea de natură, oglindirea critică a climatului social, propensiunea satirică - vor trece în literatura deceniului următor Unirii (A. I. Odobescu, B. P.Hasdeu, N. Filimon, G. Baronzi, G. Crețeanu) și se vor perpetua până în secolul al XX-lea. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, passim; G. Ibrăileanu, Spiritul critic
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
un «mare poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul său obscur, lucrat cu o îndârjire ce i-a eliminat în bună parte confuzia și, mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen Jebeleanu) și credea că „mișcarea favorită este cea esopică”. Lecturi critice comprehensive și
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
prin elaborarea unui Plan Urbanistic General care să stimuleze antreprenoriatul în zonă. În plus, Zerindul caută să exploateze și statutul său de localitate de graniță. Acțiuni colective informale Unele activități informale, dar instituționalizate, reprezintă manifestări ale unui spirit comunitar puternic. Propensiunea către acțiune colectivă își poate găsi expresia în activități precum alegerea ciobanului satului, sprijinul unei echipe de fotbal, organizarea unor sărbători precum „Fiii Satului”, participarea în ONG-uri locale etc. Toate acestea reprezintă ancore pentru producerea bunului public în interiorul comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
altele sunt obsedate de „integrare” și „universalitate”. Cu rădăcini în lumea „de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Biserica sfinților? Cum să risipim „puterea schismei” pentru a ne exersa în „arta speranței”? Cum vom găsi pacea care „covârșește toată mintea”, lăsând sufletul să adaste într-o „margine de tăcere” (Vladimir Lossky)? Acolo, „exigente și vertiginos atemporale, teologia și propensiunea mistică” se vor dovedi drumuri către adevărata și singura noastră cetate: Ierusalimul ceresc. Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departetc "Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departe" Poate că, în afara conversației libere, nu există pentru confesiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imaginarul social n-o mai poate conține 7. Pentru partizanii săi, liberalismul este unica excepție de la regulă, fiindcă, așa cum spuneam mai sus despre sistemul lui Nozick, ar fi antiutopic. Marii doctrinari liberali de toate nuanțele s-au delimitat mereu de „propensiunea utopică”, divulgând-o și acolo unde nu se vedea cu ochiul liber, evitând orice aducea cât de cât a sistem normativ (am numit în acest text cazul paradigmatic: Popper). Numai Hayek, cel care inițial avea în vedere și mecanisme care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru ea”). Deși la antipodul femeii fatale - de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deformări de caracter” (Freud, 1915/1981), întrucât „pulsiunea refulată stă mereu trează pentru a-și conserva contrariul” (Freud, 1926/1995). În această situație putem vorbi într-adevăr de formațiune reacțională. Apoi, putem remarca în mod paradoxal, alături de această rigiditate, o propensiune a instinctelor inhibate spre reapariție, deoarece ele sunt „întotdeauna gata să profite de cea mai mică ocazie pentru a-și asigura satisfacerea” (Freud, 1915/1981). Să ne reamintim de imaginea noului lăcaș de cult construit peste cel vechi. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intelectualilor În partidul comunist de-a lungul perioadei cercetate, pe baza unor documente interne de partid. Aceste documente includ statistici despre compoziția socială a membrilor partidului și dezvăluie preocupările și politicile de recrutare ale regimului comunist. 2.1. Anii ’50: propensiune către clasa muncitoare Multă vreme, Gheorghe Gheorghiu-Dej a rămas credincios ortodoxiei marxiste, favorizând recrutarea „celui mai de Încredere grup social, muncitorii”. Pentru el, dar și pentru cei din jurul lui, proveniți aproape În totalitate din același mediu al clasei muncitoare (și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
momentul de față nu se știe mai nimic! Vladimir Tismăneanu: Recomand În acest sens, cu mare căldură, lectura cărții de convorbiri dintre Rodica Chelaru și Cornel Burtică. E o carte ce conține foarte multe lucruri sincere, inclusiv naivitățile și anumite propensiuni accentuat patriotice, nu vreau să le numesc naționaliste, ale domnului Burtică. Nu am nici o problemă cu patriotismul, dar linia de demarcație Între acesta și naționalism trece prin punctul patriotismului accentuat. Patriotismul este o chestiune care trebuie exprimată de obicei În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]