595 matches
-
Veșnicia, cu Dumnezeu. Ați fost făcuți pentru pământ. Beți, mâncați, desfătați-vă, că doar cu atât rămâneți. Murind, nu veți avea nici satisfacții, nici plăceri”. Dar nu! El a spus clar, sintetizând totul în cuvintele cu care Și-a început propovăduirea: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!” și: „Mă duc să vă pregătesc lăcaș pentru ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi împreună cu Mine”. Nu suntem din lumea aceasta. Suntem ființe ale lumii „pe care ochiul pământesc nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a liniei de coastă, de înzestrarea marinei militare, de fortificații, achiziționarea de armament, de instalarea sistemului de telegraf, vamă, pregătirea traducătorilor în cadrul primului institut de limbi străine din China și de elaborarea traducerilor; acest oficiu a devenit un organ de propovăduire a noilor cunoștințe aduse de străini veniți de peste mări și a avut un rol însemnat în prima etapă a Mișcării pentru Însușirea Treburilor Străine. În conștiința Curții imperiale și a marilor demnitari chemați să elaboreze noua orientare în politica externă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
istoriei moderne a României este cea a rezistenței și trăirii duhovnicești în temnițele comuniste. Am avut șansa de a întâlni mai mulți foști deținuți politic, iar pentru mine simpla lor existență și manifestare a însemnat, poate, mai mult decât orice propovăduire a Evangheliei sau a credinței de către orice misionar cleric sau mirean. Pot spune că petrecerea unor momente alături de acești oameni a avut o influență însemnată în apropierea mea de Dumnezeu și de biserică. De fiecare dată, în preajma acestor oameni, simțeam
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
culmile desăvârșirii, bineînțeles, nu fără ajutorul Lui, ajutor pe care nu au pregetat a-l cere necontenit. Inima Părinților ardea de dorul ca adevărul revelat și numai acest adevăr să stăpânească inimile tuturor. Părinții sfinți, dascăli desăvârșiți, au văzut în propovăduirea Evangheliei lui Hristos o acțiune de primă însemnătate, de aceea a constituit chiar principala lor misiune. Toți au fost cuceriți de măreția și de însemnătatea misiunii învățătorești în Biserică. Dorința fierbinte a acestor adevărați doctori ai științei creștine era de
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
exprima autoritatea supremă în materie de ortodoxie a credinței. Sfinții Părinți, „mari dascăli și învățători”, sunt considerați ca reprezentanții normativi ai tradiției doctrinare a Bisericii, ca martori special autorizați ai credinței. Pe lângă viața sfântă, ei s-au distins și prin propovăduirea învățăturilor primite de la Mântuitorul și de la Sfinții Apostoli. Ei sunt nu numai reprezentanții tradiției doctrinare a Bisericii, ci și martorii și criteriile adevăratei credințe, judecătorii Ortodoxiei atribut cu o valoare și pondere nu numai istorică, ci atemporală și general-spirituală. Sfinții
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
secta lui Carpocrat, au fost trimiși de Satan să calomnieze în fața păgânilor numele cinstit al Bisericii, ca oamenii să audă vorbindu‑se despre ei în multe feluri și să‑și închipuie că toți suntem asemenea lor, întorcând urechile lor de la propovăduirea adevărului și, văzând deopotrivă purtarea lor, să ne acopere pe toți cu aceeași defăimare. Noi însă nu avem nimic în comun cu aceștia, nici în învățătură, nici în moravuri, nici în viața de zi cu zi; dar acești oameni, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aproapelui? Oare nu se întâmplă adesea ca buzele să mărturisească iubirea, chipul să surâdă, ochii să strălucească de bucurie, în timp ce în inimă se lucrează vicleșug, iar în spatele cuvintelor de pace se pregătește lovirea necinstită?”. Penultimul semn premergător apariției Anticristului este propovăduirea Evangheliei la toate neamurile, despre care se vorbește la Mt. 24,14. Chiril menționează acest semn, fără însă a se opri asupra lui, încercând o oarecare jenă în a duce mai departe analiza hermeneutică a problemei, așa cum face Augustin, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și simplu „împrejurările” acestuia. Răspunsul lui Isus, vizează deopotrivă și deliberat „momentul” (6∀4ΔΗ) și „circumstanțele” (ΠΔ<≅4). Potrivit unui alt verset, de data aceasta din „mica Apocalipsă” de la Matei 24,14, „împrejurările” nu vor fi descoperite decât ulterior propovăduirii universale a Evangheliei. Prin urmare, ecuația se reduce la acești doi termeni - extrem de greu de evaluat: tempora, descoperite de încheierea propovăduirii Evangheliei, și sfârșitul propriu‑zis al lumii. Desigur, se poate risca un calcul estimativ al perioadei scurse între momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alt verset, de data aceasta din „mica Apocalipsă” de la Matei 24,14, „împrejurările” nu vor fi descoperite decât ulterior propovăduirii universale a Evangheliei. Prin urmare, ecuația se reduce la acești doi termeni - extrem de greu de evaluat: tempora, descoperite de încheierea propovăduirii Evangheliei, și sfârșitul propriu‑zis al lumii. Desigur, se poate risca un calcul estimativ al perioadei scurse între momentul prezent și cel al încheierii evanghelizării. Rămâne totuși celălalt segment, și mai neclar, care se întinde între sfârșitul evanghelizării și cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului”. Potrivit acestei interpretări, nu Anticristul este cel „oprit” de katechon, ci omul însuși. Și de cine este el oprit? De „puterea superstiției”, adică de idolatria încă neînlăturată de pe fața
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului. „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7). Unii au afirmat că cel numit „taina fărădelegii” este Nero, ca unul care a fost un artizan al fărădelegii. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de amăgire, ca ei să creadă în minciună, ca să fie osândiți toți cei ce n‑au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑12). Așadar, părintele și stăpânul răului va veni pentru toți cei care s‑au împotrivit propovăduirii adevărului. Și pentru că iudeii, luptând pentru cauza lui Dumnezeu, după cum spun ei, l‑au pironit pe Domnul pe cruce, ca pe un „dușman al lui Dumnezeu”, venirea Anticristului va fi dovada cea mai clară a nelegiuirii lor. Cristos Domnul, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
kaq' ¹mšran tÕn ™pour£nion numf...on, m» pote di¦ t¾n makrohmer...an ¢mel»santej tîn Øp' aÙtoà prostetagmšnwn, cron...zontoς aÙtoà, ¢ponust£xantej oƒ ¥nqrwpoi ™kpšswsin tÁj ™pouran...ou zwÁj. . Condiția pozitivă, de această dată, pentru apropierea sfârșitului, este propovăduirea Evangheliei în toată lumea (IV, 17; cf. Mt. 24,14). Acest lucru va deveni un topos al eshatologiei creștine (cf., de exemplu, capitolele despre Augustin și Theodoret ale prezentei lucrări). Potrivit lui Hipolit, semnele de care vorbesc textele scripturistice și care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care apar în „mica Apocalipsă” (Mt. 24): războaie și zvonuri de războaie (24,6); foamete și cutremure de pământ (24,7); persecuții din pricina numelui lui Cristos (24,9); apariția profeților mincinoși (24,11); înmulțirea fărădelegii și răcirea iubirii (24,12); propovăduirea universală a Împărăției cerești (24,14); urâciunea pustiirii care va sta în locul cel sfânt (24,15); mari tulburări (24,16‑22); falșii Mesia și falsele minuni (24,24); întunecarea soarelui; stelele care vor cădea din cer (24,29). . Chiril citează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propoziții dogmatice, ci un mod de a fi. Tradiția funcționează ca membrană a cunoașterii teologice, ca sit invizibil al articulării conștiinței ecleziale, ca principiu de configurare a autorității Bisericii. Înțeleasă ca mediu al distilării învățăturii apostolice, tradiția liturgică face ca propovăduirea Bisericii să nu fie mioapă. Predania nu se reproduce de la sine, fără un răspuns din partea oamenilor față de îndatoririle trecutului și provocările viitorului. Responsabilitatea noastră față de Tradiție este deci nominală, căci fiecare se mântuiește după numele său. Critica din interiortc " Critica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
identității ecleziale. Edificiu teandric în care memoria sfântă a comunității era păstrată intactă, tradiția ține de un consens tacit în marginea urmelor Revelației. Pentru Sf. Vasile cel Mare (330-379), tradiția are un versant public și vizibil, care ține de continuitatea propovăduirii (kerygma) apostolice. Un aspect „dogmatic” al tradiției ține de subteranele cunoașterii duhovnicești și le rămâne necunoscut credincioșilor botezați ai Bisericii. Tradiția are, în acest caz, o anumită dimensiune „ezoterică”, ținând ferite de vederea profanilor anumite taine ale credinței și practicii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1-13), Numeri (24, 2-3, 5-9, 17-18), Miheia (4, 6-7; 5, 2-3), Isaia (7, 10-16; 8, 1-4, 9-10; 9, 6-7; 11, 1-10), Ieremia (3, 35-4, 4) și Daniel (2, 31-36, 44-45). Sunt așa-zisele texte mesianice care ne oferă cheia înțelegerii propovăduirii lui Hristos „după Scripturi”. Relația specială între „tipurile” (prefigurările) din Vechiul Testament și realizările (sau împlinirile) din Noul Testament este proprie aproape fiecărei lecturi. Cititorii sunt familiarizați cu relația de consecuție și complementaritate între „apostolul zilei” (extras îndeobște din epistolele pauline, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alexandrină din secolele II-IV (începând de la Atenagoras și până la Didim cel Orb). Nu există nici un impediment canonic pentru angajarea laicilor cu pregătire teologică și viață duhovnicească (în rândurile cărora Sf. Dionisie Areopagitul îi număra și pe călugări) în munca de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. De ce oare să fie predica sau cateheza rezervate doar membrilor clerului? Pe scurt, separația între Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
in Hept. 2, 73). Scriptura nu se dezleagă printr-o pidosnică ispitire a tâlcuitorului, ci în urma unei prealabile invocări. „Strălucește în inimile noastre, Hristoase Dumnezeule, lumina cea neînserată a cunoștinței Dumnezeirii Tale, și deschide ochii noștri spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri...” Prezența Cuvântului veșnic în cuvintele Scripturii revelează adâncimi imemoriale. Actul împărtășirii constă în această consumație a Cuvântului întrupat. În Euharistie, Cuvântul este prezent în chip substanțial și de aceea cuminecarea se însoțește cu tăcerea. Cuvântul din Scripturi are o prezență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
narative a Evangheliilor. Deși patru la număr, ele formează o singură veste bună, redactată în egală măsură ca istorie și crez. Învierea formează prisma de lumină prin care evangheliștii au văzut, retrospectiv, viața și lucrarea lui Hristos în lume. Nașterea, propovăduirea și Patima Sa n-ar fi pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De atunci încoace, pentru creștini, unicul mod de a concepe o biografie este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și destinul au făcut ca, în ciuda talentului, C. să nu lase o operă poetică rotunjită. Dar talentul poetic nu a rămas nevalorificat; împreună cu alte aptitudini, legate de temperamentul combativ și de enorma energie comprimată, avea să fie bine utilizat în propovăduirea „formulei de dezvoltare a culturii românești”. Modalitatea adoptată nu a fost studiul critic, „științific”, ci articolul de ziar, ancorat în stricta actualitate, precum și eseul. Impulsul inițial e îndeobște polemic, C. procedând la demontarea și respingerea aserțiunilor enunțate de adversari, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
vouă!”<footnote † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Făclii de Înviere - Înțelesuri ale Sfintelor Paști, Editura „Basilica”, București, 2008, p. 46. footnote>,vom înțelege că Dumnezeu este Domnul Păcii, că Dumnezeu esteIubire.Într adevăr, „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră”<footnote I Corinteni 15, 12-14. footnote>, afirmă SfântulApostol Pavel. „Vedem, așadar, că taina Învierii lui Hristos și a omenirii în-tregi este inima Evangheliei propovăduită de Apostoli și temelia credinței (s.n.) mărturisită de Biserică”<footnote † Daniel
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
determinat, nici un teolog obiectivnu va putea să afirme că prin aceasta s-ar fi atins cât de puțin puritatea vestirii evanghelice, lăsând să se strecoare vreo influență elină.Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan nu face decât să pună în slujba propovăduirii această importantă numire, păstrând cu sfințenie în-treagă și fără nici o știrbire originalitatea Revelației.Abia mai târziu, prin erezii, s-a încercat ca odată cu noțiunea de logos, sau și cu alte categorii filozofice, să se introducă în creștinism și ceva din
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a fost sfințit ca adevăr în El Însuși, în profunzimea acestui Cuvânt prin Întrupare, mai puternic decât orice„moralism” al Legii, când cei necredincioși se plângeau: „Pe cinevrea acesta să învețe cu vedenia? Și pe cine vrea să îndreptățeascăel cu propovăduirea? Poate pe cei înțărcați sau pe cei îndepărtațide curând de la sânul mamei lor? Căci: poruncă peste poruncă, re gulă peste regulă, când pe ici, când pe colo!... Pentru aceasta, așa ziceDumnezeu: Am pus în Sion o piatră, o piatră de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mântui. Căcicu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spremântuire” (Romani 10, 6-10). Învierea este, deci, temelia credinței:„Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Credința în Înviereeste respinsă numai de către „cei ce slujesc idolilor deșerți” (Iona 2, 9):„Dacă Evanghelia noastră mai este acoperită, este pentru cei pierduți, în care Dumnezeul veacului acestuia a orbit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]