KorAP: Find »[drukola/base=propozițional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...25 >

615 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

reprezentative a enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia. (v) În lumina acestor rezultate, diviziunea procliză/encliză a auxiliarelor și/sau a cliticelor rezultă din activarea de opțiuni diferite în deplasarea verbului în nucleul propozițional al românei vechi: întrucât cliticele și auxiliarele marchează limita superioară a domeniului flexionar, procliza diagnostichează deplasare V-la-I, iar encliza diagnostichează deplasare V-la-C. (vi) Neatestarea deplasării Aux-la-C, efectele de blocare induse de adverbul de negație nu și existența structurilor VOS derivate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru propozițiile principale, care surprinde ideea că propozițiile principale se divid în două părți, o periferie stângă în domeniul căreia se deplasează verbul și opțional alți constituenți focalizați sau tematizați (v. și Salvi 2001): (60) [Periferie stângăTOP / FOC V [Nucleu propozițional S tV O ADV] O altă deosebire între gramatica V2 germanică și gramatica V2 romanică este legată de disponibilitatea ridicării verbului la C în propozițiile subordonate: în gramatica V2 a neerlandezei, a germanei sau a limbilor scandinave continentale 19 (dar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
principală / propoziție subordonată (v. §3.1.2 infra). Structura generală a propoziției subordonate în limbile romanice vechi propusă de Ledgeway (2012: 65; 2015e: §46.3.3.1) este cea din (61), în care verbul este constrâns să rămână în nucleul propozițional de lexicalizarea elementului de relație (v. și Salvi 2001). Asimetriile propoziție principală / propoziție subodonată se explică prin aceea că propozițiile subordonate funcționează uneori după structura propozițiilor principale (cea din (60) supra). (61) [Periferie stângăC [Nucleu propozițional S V O ADV

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să rămână în nucleul propozițional de lexicalizarea elementului de relație (v. și Salvi 2001). Asimetriile propoziție principală / propoziție subodonată se explică prin aceea că propozițiile subordonate funcționează uneori după structura propozițiilor principale (cea din (60) supra). (61) [Periferie stângăC [Nucleu propozițional S V O ADV] O chestiune controversată privește proiecția la care se ridică verbul în limbile romanice vechi. Există două puncte de vedere privitoare la această chestiune. După unii autori (Roberts 1993; Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2015b: 185-186). Ledgeway (2012: 68; 2015e: §46.3.3.1) arată că, drept efect al topicalizării frecvente a subiectului, structura (60) conținând un subiect periferic topic este reanalizată ca o structură în care subiectul ocupă o poziție nonderivată în nucleul propozițional, adică [Spec, IP], iar verbul ocupă o poziție în domeniul flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P. stângăØ [N. propozițional S V X] În analiza românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
60) conținând un subiect periferic topic este reanalizată ca o structură în care subiectul ocupă o poziție nonderivată în nucleul propozițional, adică [Spec, IP], iar verbul ocupă o poziție în domeniul flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P. stângăØ [N. propozițional S V X] În analiza românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reanalizată ca o structură în care subiectul ocupă o poziție nonderivată în nucleul propozițional, adică [Spec, IP], iar verbul ocupă o poziție în domeniul flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P. stângăØ [N. propozițional S V X] În analiza românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
discutate mai sus cu subiectul în [Spec, IP/TP] (76a), fie o analiză cu dislocarea nucleului verbal, în care auxilarul rămâne în flexiune și verbul în vP, iar subiectul apare în [Spec,vP] sau într-o poziție din periferia joasă propozițională (76b) (v. §4 infra). Următorul exemplu ilustrează această situație: (76) quant a aus est li rois venus când la ei fi.PREZ.3SG DEF rege venit 'când a venit regele la ei' (franceza veche; Mensching 2012) a. [CP quant a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
e. Mai făcut-au ș-al doilea episcop (ULM.~ 1725: M.f.17v) f. Mai socotit-au și din letopisățul lui Evstratie logofătul și a lui Simion dascalului și a lui Misail călugărului nește cuvinte câteva (NL.~1750−66: 4) Negația propozițională blochează în general inversiunea din motive care țin de specificul deplasării verbului în româna veche și modernă (v. §2.1.3 supra). Structurile cu inversiune verb-clitic la dreapta negației (nu - verb - clitic (mai ales reflexiv)) sunt atestate în traduceri (v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
adevărat cade i-să În concluzie, disocierea verificării trăsăturii de focus de deplasarea sintactică explică în mod satisfăcător datele din româna veche, surprizând și relația dintre focalizare și inversiune, dar explicând și coocurența inversiunii cu constituenți focalizați în periferia stângă propozițională. 3.2.2.1.5 Concluzii (i) Deplasarea verbului la FIN explică întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche. Modelul propus surprinde și efectele de focalizare asociate adesea cu inversiunea verbului. (ii) În ultimă esență, deplasarea verbului la C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
specializată pentru poziția subiectului; astfel, pe lângă subiect (117), verbul inversat poate fi precedat de obiecte (118) (v. și Zafiu 2014), adjuncți (119) sau predicate ((116b), (117f)); nespecializarea poziției preverbale este caracteristică și propozițiilor subordonate. Poziționarea constituenților preverbali în periferia stângă propozițională îi asociază cu diverse interpretări pragmatice (diverse tipuri de topic sau focus) (v. și §3.2.2.1 supra; v. și Zafiu 2014). A se observa și faptul că obiectele directe periferice sunt opțional dublate clitic ((118a-c) vs (118d-e)) (observație

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
inversiunea se corelează cu focalizarea, însă nu în mod obligatoriu, deci nu poate fi considerată o strategie exclusivă de codare a focusului; în această secțiune, am argumentat că deplasarea verbului la C nu influențează modul de structurare a periferiei stângi propoziționale. Aceste considerente întăresc ipoteza formulată în §3.2.2.1.5 supra, și anume că deplasarea la C / gramatica V2 este un mecanism mai general de codare a forței asertive. A doua observație privește interpretarea propozițiilor în care verbul este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fraze cantemiriene ca (122) - a se observa, de exemplu, ordinea verbelor, inversă structurii canonice a predicatului complex, în propoziția nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzniputea, ca și plasarea verbului în poziție finală în fiecare conjunct propozițional al frazei. (122) Acesta toate lucrurile în monarhiia pasirilor a face sau a desface în voia sa avea, nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzni putea (că în vremile vechi poftele stăpânilor pravile de lége suppușilor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
rezultă dintr-o setare parametrică centru-final care, prin deplasare de tip roll-up (Comp-la-Spec) (v. §II.2.3), plasează în mod sistematic complementul la stânga centrului său. Analiza textelor vechi însă nu prezintă diagnosticele unui gramatici autentice cu centru final în domeniul propozițional / verbal (complementizatori la sfârșit de propoziție nu sunt atestați, v. Cinque 2013: 54; elipsa de tip gapping cu omiterea verbului în primul conjunct este extrem de rară, nu sistematică 42, v. Ross 1967 etc.). În plus, analiza prin roll-up movement presupune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
formă de gramatică V2 romanică. Un alt rezultat, mai general, privește structurile cu topică verb-final; analiza pe care am propus-o (în spiritul discuției precedente) este că plasarea finală a verbului rezultă din deplasarea masivă dependenților săi la periferia stângă propozițională, nu dintr-o setare centru final a Parametrului centrului. 3.2.2.4 Natura reziduală a gramaticii V2. O perspectivă statistică În această secțiune, ne propunem să ilustrăm, printr-o analiză cantitativă, ponderea gramaticii V-la-C (interpretată aici ca manifestare a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbali (cu specificarea categorială [+V]), după cum arată fenomene precum încorporarea adverbelor clitice, efectele de blocare induse de negație etc. Cu alte cuvinte, modul de deplasare a verbului sub inversiune este constrâns de specificarea categorială a diferitelor centre/proiecții din nucleul propozițional, fapt care trebuie încorporat în mod direct în analiza sintactică. Deplasarea la FINP rezolvă această problemă, întrucât FIN0 este un centru [+V], și suprinde foarte bine efectele de adiacență a verbului lexical la clitic / auxiliar / clitic + auxiliar sub inversiune, respectându

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
între elementele funcționale - auxiliar (144a), auxiliar + auxiliar (144b), clitic + auxiliar (144c), clitic (144d), complementizator în mod tip adiacent la verb (generat ca FIN0, să, sau ca FORCE-FIN0, a de la infinitiv 45) (144e) - și verbul lexical, alterând caracterul contiguu al nucleului propozițional. (143) a. ce va hi mai scris și de la Aron vodă încoace (CLM.1700−50: 159r) b. Și iar a<m>mai vândut lui Arbanaș (DÎ.1595−6: XIII) (144) a. aueilăsat cu al lor cuvânt (DÎ.1599: XXX) b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. Un pou après eure de prime fu Madorvenuz puțin după oră de primă fi.AUX.PS.3SG Mador venit ' La scurt timp după prima oră Mador ajunsese' (franceza veche; Salvi 2001) Poletto (2014: 46) semnalează și posibilitatea ca nucleul propozițional să fie dislocat de constituenți multipli (150), observație făcută de Dragomirescu (2014b) și pentru româna veche. (150) e quando m' ebbe di Religione e delle sue parti cosìmostrato și când mă=avea.AUX.3SG despre religie și de sale părți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile cu dislocare, toți cu funcție sintactică de subiect apare la dreapta auxiliarului/auxiliarelor, deci nu poate reflecta o poziție de tip [Spec, IP], ci reflectă fie poziția de generare a subiectului, fie o poziție A-bar din periferia internă propozițională (periferia vP); prezența semiadverbului de focalizare și în exemplele din BB.1688 (158c-d) arată că toți este focalizat, deci ocupă o poziție de focus din periferia vP: (158) a. așa fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r) b. și cându

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
FT.1571-5: 3v) - poziția elementelor de focus (160) (=(151ș)); grupul prepozițional cu adevăr este un tip de focus de veridicitate (v. §3.2.2.1.2 supra) și este găzduit în exemplul (160) de către proiecția de focus din periferia internă propozițională; (160) și cetiți și nu judecareți necetind mainte, că veți cu adevăr afla mare vistiiariu sufletesc (PO.1582: 10) - dislocarea structurilor cu dublu auxiliar; dacă examinăm structurile din toate exemple de mai sus (151)-(155), observăm că există o partiționare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
având păcate (CT.1560-1: 207r) c. candu va fi unchiul mainteluoat nepoata (Prav.1581: 233r) d. De va neștine fi avându vro fată cu altă muiare mai de ainte (Prav.1581: 229r) În concluzie, distribuția elementelor reprezentative din interiorul nucleului propozițional conduce către ideea că structurile cu dislocare apar ca efect al rămânerii verbului în domeniul vP; verbul satisface trăsăturile centrelor funcționale din domeniul flexionar IP prin ACORD la distanță, proces posibil în limba veche, dar eliminat diacronic (v. secțiunea următoare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vP/VoiceP 48 (Nicolae 2015d). Întrucât domeniul vP/VoiceP este un domeniu fazal (Chomsky 2001, 2008; v. §II.2.2 pentru prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
conchis că structurile cu verbul la finalul propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179), complementul infinitival al verbului putea este deplasat în periferia stângă a regentului său. (179) Mai cu de-adins [CP1 [CP2pre Dumnădzău de bine făcătoriul de pre ale sale minunate fapte a-l

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-l cunoaște][IPvii putea tCP2]](CD.1698: 51v) Fenomenul de topicalizare a CP-ului este atestat și în alte texte din româna veche (180) și este prezent ca strategie și în româna modernă (cu majoritatea verbelor care pot avea complement propozițional) (181) (fiind prezent și în alte limbi, v. Holmberg 1997). (180) a. Iar tătarâi și cu o samă de turci călărime le-au ieșit înainte și-i tot ceheiea prenpregiur, de le lua oamenii di pre la iarbă, iar să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]