1,085 matches
-
umbrelă era cald în acea oră târzie consumam vise (simțeam fiecare parte din mine) îmi lipeam obrazul de lumina lămpii și-l vedeam pe tata tolănit pe fericire între mine și el doar o tăcere și câteva respirații dizolvau întunericul proptit de geam curiozitatea mi se plimba prin vene ca un marfar greu și cu jumătate de ochi încercam să țin timpul în loc la urma urmei orice suferință e o clipă dintr-un infinit ori o iluzie în care oamenii se
CÂNDVA ŞI TATA A IUBIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370317_a_371646]
-
îl avea drag pe Emiluț, era lumina ochilor lui. Ar fi vândut bucuros și casa, dacă ar fi fost convins că așa îi putea lua măcar o garsonieră în oraș. Își zări de departe muierea-n poartă, cu ambele mânuri proptite-n șold. Știa ce îl așteaptă, doară erau luați de peste treizeci de ani. Își trase pălăria de pai pe frunte, acoperindu-și ochii. - Unde-i porcu’, Sandule? Când boala se făcuse vocea muierii așa de ascuțită? Pe vremuri, știa să
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
mici și foarte rotunzi. - Acum cinci ani eram asistentă pe o mașină SMURD. La una dintre intervenții un bolid de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri pe loc, un asistent și medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi și cu câte o luxație la picioare, iar eu care mă aflam în față lângă șofer am rezistat până la spital într-
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
șansă iară tristei mele vieți. Nu te-am întâlnit, erai prea departe, într-o altă parte, într-un timp mâhnit. Și cât aș fi vrut să îmi iasă-n cale farmecele tale ce-s acum trecut. Totuși stau și-aștept proptit în dorință dulcea ta ființă să-mi tresară-n piept, Să îmi spui povești ca-ntr-un altă dată și îmbujorată iarăși să-mi zâmbești. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369562_a_370891]
-
Veștedul anilor, care se apropie de termen. Culoarea coacerii. Anotimpul coacerii. Vârsta coaptă. Emoția și încântarea deplinului. Și vreme de acatist. Timp de stat drept. „Bucură-te! // Iată Lumina / întru care mă clintesc / și pentru care / în liturghia singurătății / mă proptesc!” Al câtelea icos? GHEORGHE ANTOHI. Vers clar. Expresie francă și precisă, gândită în acceptul propriu al cuvântului. Stil eterogen, derivat când din folclor („Vara m-a strigat afară, / Să colind prin luncă iară, / Să-mi pun flori la pălărie, / Adunate
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
nu am reușit să întreb nimic pentru că Tania oricum abia aștepta să îmi dea vestea. - Criști.... Criști e în fața bisericii, chiar lângă gard... Stă cu mâna întinsă și... Nu am mai așteptat finalul, am deschis larg ușa și mi-am proptit privirea fix în poarta bisericii de vis-a-vis. Îmbrăcat la patru ace, cu noul costum, fratele meu stătea printre cerșetorii zdrențuiți, cu mâna întinsă. Nu părea să fi strâns mare lucru. Privea ușor într-o parte, de parcă i-ar fi fost
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
mici și foarte rotunzi. - Acum cinci ani eram asistentă pe o mașină SMURD. La una dintre intervenții un bolid de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri pe loc, un asistent și medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi și cu câte o luxație la picioare, iar eu care mă aflam în față lângă șofer am rezistat până la spital într-
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
mâncă! Pentru o clipă, Bunu rămase încremenit, fără să spună ceva sau să facă vreun gest. O auzea pe nepoată din ce în ce mai slab, pe măsură ce se îndepărta pe cărarea care ducea spre curtea păsărilor. Se întoarse spre toiagul rezemat de perete, se propti în el și se avântă în sus. Picioarele tremurară o clipă nesigure, apoi trupul uscățiv își regăsi echilibrul. Un pas urmă altuia, târșâit, dar din ce în ce mai îndârjit, pe măsură ce se apropia de cireșul falnic. - Bunu! Năsucul pistruiat al strănepotului, răsări dintre frunze
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
Tipic băsesciană. Ne întâlnim săptămâna viitoare pe alt viscol, când tembelviziunile vor urla, iară, că nu-s organele la deszăpezire! Atenție ! Aveți o șansă uriașă să apăreți la televizor! Nu o ratați! Varianta a. Vă urcați în mașină și o proptiți în primul troian! Eventual de-a curmezișul drumului. Apoi, vă plângeți din toate pozițiile! Varianta b. O scoateți pe mama soacră la marginea șoselei naționale. Sloi! Efect garantat! Vă erijați în salvatorul bătrânei! Cu o pâine și o apă minerală
TABLETA DE WEEKEND (54): NINGE IARĂ, PESTE ŢARĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353826_a_355155]
-
expresie a vitalității, a hărniciei, a legăturii omului cu natura și cu frumosul artistic revărsat în glasul fluierului, al valorificării unui teritoriu binecuvântat de Dumnezeu: “Atunci îmi vin în minte bucolice scene/ Cu ciobănași șezând în culcușul ierbii,/ Cu spatele proptit de o tulpină rugoasă,/Mușcând din de brânză,/Privind la odihna fluierului...” (Până adorm, p. 45) Căsuța natală, cuibul copilăriei, impresionează prin frumusețe vegetală, cromatică vie și relaxantă: “Căsuța albastră, cu ochi de mușcate,/ Cu iederi suite pe poartă.” (Din
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
mici și foarte rotunzi. - Acum cinci ani eram asistentă pe o mașină SMURD. La una dintre intervenții un bolid de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri pe loc, un asistent și medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi și cu câte o luxație la picioare, iar eu care mă aflam în față lângă șofer am rezistat până la spital într-
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
măcelarii- Lor huzurul, untul, șuncă, Șampania... Paștele și grijania!... Așa! Cu gura plină de ură Înjură!” Poezia „Partidului” îi încoronează opera, aducând un omagiu solemn partidului comunist: „Când stavili până-n cer ne cresc în cale, Noi, comuniștii, nu cunoaștem jale : Proptim largi umeri, toți- rostim PARTID- Cad munți de fier, căi dalbe se deschid.// Azi când ne creștia fi a tot stăpâni, Bem crezul tău că flacără-n plămâni. Turnând nădejde, dragoste, mândrie, În munca dezrobita pe vecie Căci omul nou
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
de intensitatea și efectele „vâltorilor”, ceea ce este înrădăcinat în suflet, acolo rămâne! Când „Ceva n-a mers”, trecem la „Tristețe fără suflet”, „Numai prin chin” „Și doar la greu/ coboară Dumnezeu/ să îți sărute fruntea asudată”... Cugetând la „Durerea apostolului”, „Proptit în gânduri”, conștient de faptul că „Nici o tăcere” nu e absolută și luptând din răsputeri pentru a-și lăsa focul viu din suflet să fie atins de dumnezeire prin credință, rostește poetul cu toată inima: „Am învins!”. Cu genunchii plecați
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
m‑ai adus aici?” și a leșinat. Când șoferul a revenit, mai întâi s‑a uitat atent la ea. Convins că nu s‑a dezmeticit, a pornit motorul și a urcat pe acel drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier‑beton ce traversau drumul și se avântau rotindu‑se adesea‑n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii și ambala motorul. A condus cu greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept din față așa de tare că a trepidat pământul sub tălpile copilului, apoi și-a proptit botul ei catifelat în pieptul lui, fără să-l împingă. - Dacă aș ști să călăresc..., aș merge, dar încă nu am învățat și... - Urcă-te! a rostit vocea poruncitor, până să termine băiatul ce a dorit să spună. Tudorel s-
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
și eu, dac-aș avea ... - Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
Ba nu! Bunicu’ o să-mi facă undiță și o să mă învețe cum se prinde peștele. Ce? Eu nu am grijă de Bătrâna lui?” își schimbă el hotărârea privind supărat în adâncul albiei pârâului. Mulțumit de ideea ce-i venise, se propti cu o mână de bârnele podului și se ridică în picioare. Privi cerul senin, se uită în direcția soarelui și apoi la umbra proiectată pe pod de trupul său firav. „Este trecut de ora la care a zis bunicu’ să
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
de valoare sa reală, nu prea... Eu am telefon mobil cu antenă de ceapă laminată. Pe același telefon am numere pe trei sisteme... L-am instalat pe acoperișul grajdului unde m-am lungit pe o rogojină în care mă pot propti cu unghiile de la picioare. Ca să evit a o lua de vale și să ajung, în acest fel, victimă a unui accident de muncă! Cine naiba ar suporta spitalizarea și toate cele legate de un tratament medical? În loc să fac turism ecumenic
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
puntea din scânduri late care făcea legătura între corabie și țărm. Nu reuși să facă doi pași pe aceasta că se și poticni de un om micuț de statură, adus de spate și cărunt. Era Eber, negustorul fenician. Acesta se propti, țanțoș, în fața prințesei. -Bine ai venit, prințesă Talestri, pe umila mea Cartină, zise Eber, făcând o plecăciune ușoară din cap. -Bine te-am regăsit, dragul meu Eber! răspunse Talestri. Umila ta Cartină mă lasă mută cu frumusețea sa. Culoarea velei
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
care mă strigi. Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
care mă strigi. * Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. * Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
care mă strigi. Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. Citește mai mult Aud frumusețea taîn pivnițele gândului.Un sfert din mine o cântă,restul e un nimic obosit și leneșprevăzut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ar fi fost viu acum și frate-miu Vasâli ... Că pi tata nu războiu' mi l-o răpus ... Și Ion abia încheie vorba, că și-ncepu să-i tremure barba ... Ca să nu-și scape plânsul, băitanul ieși repede pe ușa proptită în lături. Afară îl întâmpinară însoțitorii lui la șotiile tinereții, cu care venise în partea asta a satului. Aceștia nu îndrăzniseră să intre-n crâșmă, ca să nu fie sictiriți de cei cu tiuleiele-năsprite. Dar adesea le țineau acestora hangul la
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
era veselă, trecuse un an de cînd Vascodagama dărîmase gardul dintre ei, unise cotețele de găini și reparase grajdul, o mînă de bărbat se cunoaște la casa unei vădane, ușile, în fine, se închideau ușor, nu mai trebuia să se proptească cu genunchiul în ele, ferestrele foșneau ca unse cînd le deschidea, greierii cîntau fericiți prin casă și Afrodita, cînd se culca în pat lîngă bărbatul ei puternic, care o cucerise ca un pirat, de parcă ea ar fi fost o corabie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
de legături oculte cu străinătatea. Nu te superi că ți-o zic, adăugase, bătându-mă cu prietenie pe umăr. De aceea nu-l arestaseră, își tot dădeau ăștia cu presupusul, îmi dezvăluia în continuare interlocutorul meu ocazional, că era bine proptit dinafară!... Și amintise numele lui Rennhoff, a cărui scrisoare el însuși i-o adusese tatei, și al încă unui individ, Cezar, de care tata însă nu-mi pomenise niciodată. Dar de ce ți-a adus-o tocmai Magda? țin minte că
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]