661 matches
-
a face urbanism. Ea nu se mai mulțumea să aducă la zi răspunsurile la situații de criză, la penuria de locuințe, la problemele dotărilor colective: căi de circulație, spații verzi etc. Ea trebuia mai curând să se înscrie într-o prospectivă veritabilă, care să permită determinarea viitoarelor trăsături posibile ale societății urbane și să se decidă în funcție de ele. Nu poate exista urbanism voluntar fără prospectivă urbană. Disociat de viziunea pe termen lung, urbanismul era înfrânat de multiplele constrângeri pe termen scurt
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
colective: căi de circulație, spații verzi etc. Ea trebuia mai curând să se înscrie într-o prospectivă veritabilă, care să permită determinarea viitoarelor trăsături posibile ale societății urbane și să se decidă în funcție de ele. Nu poate exista urbanism voluntar fără prospectivă urbană. Disociat de viziunea pe termen lung, urbanismul era înfrânat de multiplele constrângeri pe termen scurt sau mediu care anihilau creația, voința și imaginația. Numai analiza prospectivă oferea deschiderea spre opțiuni. Nu fiindcă pe termen lung totul devenea posibil, ci
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane și să se decidă în funcție de ele. Nu poate exista urbanism voluntar fără prospectivă urbană. Disociat de viziunea pe termen lung, urbanismul era înfrânat de multiplele constrângeri pe termen scurt sau mediu care anihilau creația, voința și imaginația. Numai analiza prospectivă oferea deschiderea spre opțiuni. Nu fiindcă pe termen lung totul devenea posibil, ci fiindcă prospectiva putea indica diferitele căi ale posibilului; urbanismul, amenajarea teritoriului și organizarea conștientă a spațiului solicitau o gândire a viitorului. Planificarea urbană în căutarea unei noi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Disociat de viziunea pe termen lung, urbanismul era înfrânat de multiplele constrângeri pe termen scurt sau mediu care anihilau creația, voința și imaginația. Numai analiza prospectivă oferea deschiderea spre opțiuni. Nu fiindcă pe termen lung totul devenea posibil, ci fiindcă prospectiva putea indica diferitele căi ale posibilului; urbanismul, amenajarea teritoriului și organizarea conștientă a spațiului solicitau o gândire a viitorului. Planificarea urbană în căutarea unei noi cetățenii Demersul prospectiv reduce influența oamenilor politici asupra definirii orientărilor programatice ale țării, sporind-o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atunci de intercunoașterea comunitară specifică lumii rurale, modernizarea democrației capătă alura unui triumf al rațiunii corespunzător creșterii individualismului urban. Administrația consultativă, convinsă de cunoștințele și priceperile sale, voia să insufle modernitate unei societăți reticente la schimbare. Așa cum competența și atitudinea prospectivă asigurau experților centrali superioritate asupra reprezentării parlamentare, reprezentarea forțelor vii în organismele consultative trebuia să genereze o reprezentare de calitate superioară în plan politic local, în locul uneia discreditate din cauza arhaismului său. Acest dispozitiv, a cărui oportunitate strategică era aceea de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Paris, L'Harmattan. Béhar Daniel, Korsu Emre, Davezies Laurent, Offner Jean-Marc, Beckouche Pierre, Pfieger Géraldine și Pouplet Marie (2001), Inégalités et inter-communalité en Île-de-France. Pour une territorialisation stratégique de l'action publique, 2001, Synthèses et recherches, nr. 57, Centrul de prospectivă și supraveghere științifică, Direcția pentru cercetare și chestiuni științifice și tehnice, Ministerul Echipamentului, Transportului și Locuinței, octombrie. Benko Georges (1999), "Stratégies de communication et marketing urbain", Pouvoirs locaux, nr. 42, pp. 12-18. Boulouis Jean (1951), Essai sur la politique des
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
territoire", Urbanisme, nr. 1-2, pp. 7-13. Colectiv (2002), L'aménagement en 50 tendances, La Tour d'Aigues, DATAR-Éditions de l'Aube. DATAR (1972), Une image de la France en l'an 2000 (Scénario de l'inacceptable), col. "Travaux et recherches de prospective", nr. 20, Paris, La Documentation française. George Pierre (1968), "Les villes-métropoles", în Aménagement du territoire et développement régional, 1966-1965, Grenoble, Institutul de Studii Politice, 1968. Gravier Jean-François (1947), Paris et le désert français, Paris, Le Portulan. Gravier Jean-François (1949), Mise
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
que la démocratie?, Paris, Fayard. Veyne Paul (1978), Comment on écrit l'histoire, Paris, Le Seuil. Științe politice Badie Bertrand, Birbaum Pierre (1982, 1979), Sociologie de l'État, Paris, Grasset-Fasquelle. Berger Gaston (1967), "Sciences humaines et prévision", în Étapes de la prospective, Paris, PUF, pp. 16-34. Bloch-Lainé François (1976), Profession fonctionnaire, convorbiri cu Françoise Carrière, Paris, Le Seuil. Caumont Robert de, Tessier Marc (1971), Les groupes d'action municipale, Paris, Éditions universitaires. Davezies Laurent (2003), "Plus de décentralisation avec moins d'inégalités
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
statului / 162 Falimentul urbanismului progresist / 162 Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" / 164 Capitolul 4. Echiparea și animarea urbanului în numele unei idei noi idei despre democrație / 171 Tehnocrații în căutarea unei democrații și a unei cetățenii luminate / 171 Spectrul "depolitizării" / 171 Elanul prospectivei în serviciul voluntarismului urban / 174 Planificarea urbană în căutarea unei noi cetățenii / 177 Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni / 181 Opera de deșteptare a populațiilor urbane / 181 Animarea urbană și modernizarea vieții politice locale / 188 Împotmolirea participării urbane și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
une régionalisme fonctionnel", în Revue française de sciences politiques, vol. XIII, nr. 4, decembrie 1963. 5 François Bloch-Lainé, Profession fonctionnaire, convorbiri cu Françoise Carrière, Paris, Le Seuil, 1976, p. 201. 226 Gaston Berger, "Sciences humaines et prévisions", în Étapes de la prospective, Paris, PUF, 1967, p. 16. 227 Ibid., p. 24. Pentru a ilustra una dintre modalitățile practice ale acestei întâlniri a experților, putem să ne referim la metoda Delphi, foarte des folosită pentru a imagina diferite scenarii posibile în raport cu o problemă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lansată de DATAR în 1969 și editată de La Documentation française. 231 Studiul cel mai marcant rămâne: DATAR, Une image de la France en l'an 2000 (Scénario de l'inacceptable), nr. 20, Paris, La Documentation française, colecția "Travaux et recherches de prospective", 1972. 232 P. Viau, op. cit., 1964, p. 9. 233 Michel Phlipponneau, La gauche et les régions, Paris, Calmann-Lévy, 1967, p. 41. 234 G. Turin, "Le plan, acte politique", în P. Viau, op. cit., 1964, p. 76. 235 O. Guichard, op. cit., 1965
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
această privință: Daniel Béhar, Emre Korsu, Laurent Davezies, Jean-Marc Offner, Pierre Beckouche, Géraldine Pfieger și Marie Pouplet, Inégalités et intercommunalité en Île-de-France. Pour une territorialisation stratégique de l'action publique, 2001, ca și Synthèses et recherches, nr. 57, Centrul de prospectivă și supraveghere științifică, direcția cercetare și probleme științifice și tehnice, Ministerul Echipamentului, Transporturilor și Locuinței, octombrie 2001. 558 Vezi J. Donzelot, C. Mével, A. Wyvekens, op. cit., 2003. 559 Vezi Thierry Oblet, "Coproduire la sécurité au quotidien dans les HLM, pratiques
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
privind schimbarea și prin exersarea strategiilor acesteia. Ca proces, schimbarea presupune o înlănțuire de operații de restructurare, de adecvare a personalității la cerințele actuale ale educației. Ținta finală a acestui proces este dată de formarea și dezvoltarea competențelor proactive, participative, prospective. Un aspect deloc de neglijat îl reprezintă experiența. În condițiile în care la nivelul învățământului românesc dezbaterile despre schimbare sau promovarea strategiilor acesteia sunt aspecte de dată relativ recentă, experiența în acest domeniu rămâne la nivelul dezirabilului. Pentru dobândirea acesteia
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mai clară, se impune de la început clarificarea unor concepte esențiale: normativitate, normă, principiu. Configurat ca un proces deschis, autoreglabil, ce conține elemente situate într-un raport de intercondiționare, procesul schimbării educaționale urmărește obținerea unor rezultate bine stabilite, mai exact, competența prospectivă. Pentru aceasta se impune asigurarea și respectarea unei normativități structural-funcționale care să-i asigure reușita. Dar ce înțelegem prin normativitate? Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, norma reprezintă o "regulă, dispoziție obligatorie, fixată prin lege sau prin uz, ordine recunoscută
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
dezvoltare. Calitatea socialului devine astfel dependentă de calitatea educației promovate în școală. De la simpla reproducere a cerințelor sociale, școala va realiza saltul către anticiparea, prospectarea viitorului posibil, determinându-l. II.2.3. Principiul proiectării schimbării Acest principiu apelează la capacitatea prospectivă a educației, obligând școala să se ancoreze în viitor. Din acest motiv, schimbările educaționale trebuie să răspundă unor cerințe sociale sau organizaționale previzibile, potențiale, dar neformulate. Aceasta va accentua calitatea școlii de principal generator al schimbării sociale, oferind indivizilor șansa
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educațional menit să explice importanța și necesitatea schimbării radicale a paradigmei educaționale, cu scopul îndeplinirii obiectivelor autoimpuse, dar și din necesitatea de a oferi un răspuns adecvat la solicitările societății contemporane. Mai mult, ea impune școlii să-și dezvolte capacitatea prospectivă, de anticipare a viitorului. Specificul aparte al dezvoltării organizației școlare este dat și de trăsăturile distincte ale acesteia: * încărcătura axiologică mai pregnantă, prezentă în scopurile și obiectivele sale, ceea ce face ca definirea lor să fie net calitativă; * actorii sociali ai
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
tip de învățare la nivelul organizației școlare este dat de modalitățile concrete prin care poate face față schimbării, mai exact promovarea unor strategii care să faciliteze îmbunătățirea performanțelor personale și organizaționale, care să reducă rezistențele la schimbare, să dezvolte capacitatea prospectivă sau formarea competențelor proactive. Din acest motiv, considerăm importantă reiterarea necesității unei educații prin și pentru schimbare, atât la nivel individual, cât și la nivelul organizației în ansamblu. Dacă schimbarea nu poate fi evitată, e important ca măcar să învățăm să
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
din timp pentru viitoarele schimbări ale societății. În acest sens, este nevoie ca școala să-și redefinească nu doar misiunea, ci și viziunea, să-și stabilească obiectivele pe termen scurt, mediu și lung, ceea ce implică gândire strategică, inițiativă și capacitate prospectivă. Gradul de operaționalizare a acestor obiective depinde și de calitatea resurselor umane sau de orice natură, de nivelul motivației indivizilor, de modul în care aceștia se regăsesc în obiectivele organizației școlare sau în care înțeleg să se implice și să
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Deși puternic condiționată de influențe externe, ale sistemului, eficiența organizației școlare este dependentă de capacitatea managerului școlar de a promova schimbarea, de a structura prioritățile școlii, de a înțelege necesitatea reconsiderării rolului școlii la nivel social dar și de capacitatea prospectivă a acestuia, de promovarea exigențelor managementului strategic. Dacă acceptăm opinia lui P. Drucker (1994, p. 119) care consideră că eficiența este efectul, rezultatul final al activității managerului, o reflectare a profesionalismului acestuia, atunci nu putem decât să atribuim eficiența organizației
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și-l poate propune societatea. Din perspectivă cauzală, e greu să ne pronunțăm asupra unei singure surse a schimbării. În principiu, necesitatea schimbării, cel puțin la nivel educațional, ține de recunoașterea limitelor educației tradiționale de a forma indivizilor atitudini proactive, prospective. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că putem vorbi, pe de o parte, de cauze generale ce se regăsesc sub o formă sau alta la nivelul mai multor sisteme de învățământ, pe de altă parte, de cauze specifice, ce caracterizează sistemul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Aceasta este o activitate anticipativă, orientată permanent spre viitor, acest caracter accentuându-se cu precădere în condițiile actuale ale societății contemporane, caracterizată prin ritmul alert de evoluție socio-profesională, ceea ce impune formarea unei personalități capabile să răspundă cerințelor societății. Prin orientarea prospectivă a educației, pedagogia oferă cadrul revizuirii obiectivelor educaționale, reorganizării strategiilor de predare învățare evaluare pe alte considerente decât cele tradiționale. Pe termen lung, importante devin preocupările de prognoză și planificare, de inovație în materie de educație. Sociologia Meritul sociologiei este
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
schimbărilor; * Formarea formatorilor în problematica schimbărilor educaționale etc. Plecând de la perspectivele propuse de cei doi autori, putem afirma că, în ceea ce ne privește, educația pentru schimbare vizează realizarea a două mari sarcini: conștientizarea necesității schimbării și formarea conduitelor participative, proactive, prospective. A. Conștientizarea necesității schimbării. Aceasta nu se poate realiza în absența unui referențial axiologic, moral sau intelectual privind principiile care guvernează procesul de implementare a schimbărilor în sfera educației. Putem vorbi de cel puțin trei direcții de abordare a conștiinței
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
produce modificări esențiale fie la nivelul eu-lui, fie în una dintre cele trei componente. Sarcina cadrului didactic va consta în identificarea nivelului la care s-a produs disfuncția și în încercarea de remediere a acesteia. B. Formarea conduitei participative, proactive, prospective. Aceasta se poate declanșa numai prin transpunerea elementelor conștiinței în fapte și atitudini concrete, ceea ce necesită timp. O posibilă conduită pro-schimbare ar putea presupune, în opinia noastră: a) formarea deprinderilor, obișnuințelor și abilităților de diagnosticare a realității și de proiectare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
realizării idealului educațional și a funcțiilor sale de bază. De asemenea, ar putea oferi o dimensiune nouă școlii ca organizație, capabilă nu doar să reacționeze la manifestări exterioare ei, ci să inițieze noi direcții de acțiune, să privească în manieră prospectivă; b) Orice reformă în educație devine viabilă atunci când încearcă deconstrucția vechilor practici și revalorizarea acestora din perspectiva inovațiilor, a transformărilor în domeniile cunoașterii. Încremenirea în cadre rigide de formare atrage pe cale de consecință comportamente inerțiale; c) Majoritatea blocajelor și tensiunilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
bază vehiculate de educația pentru schimbare; * cunoașterea problemelor contemporane ale societății și educației ca premise pentru actul schimbării; * înțelegerea principiilor ce guvernează actul schimbării, al inovației; c) strategică, care urmărește: * exersarea modalităților practice de realizare a schimbării; * formarea competențelor proactive, prospective; * încurajarea promovării strategiilor creative, de management al schimbării în plan educațional etc. Nereușita la nivelul uneia sau alteia dintre aceste componente ar atrage după sine eșecul întregului program de formare, deoarece între ele există un raport de dependență directă: depășirea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]