678 matches
-
problemele existențiale 36. Teza lui Voegelin a fost luată foarte În serios de Philip J. Lee Într-o lucrare recentă, cel puțin În privința aplicării ei la calvinism 37. Părinții fondatori ai Americii devin aici cutremurător de gnostici. Lee recomandă „de-gnosticizarea protestantismului” prin măsuri disciplinare. Din fericire, autorul se situează Împotriva curentului dominant al protestantismului liberal american. Fie că gnosticismul este văzut ca o mișcare pozitivă al cărei rol este să elibereze lumea de ea Însăși (Taubes), fie că este socotit o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Philip J. Lee Într-o lucrare recentă, cel puțin În privința aplicării ei la calvinism 37. Părinții fondatori ai Americii devin aici cutremurător de gnostici. Lee recomandă „de-gnosticizarea protestantismului” prin măsuri disciplinare. Din fericire, autorul se situează Împotriva curentului dominant al protestantismului liberal american. Fie că gnosticismul este văzut ca o mișcare pozitivă al cărei rol este să elibereze lumea de ea Însăși (Taubes), fie că este socotit o forță mondială (Weltmacht) negativă, pe cale să distrugă lumea (Voegelin), ambele părți sînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aproape niciodată, chiar învoiala propusă și arbitrată de mitropolit și de clerici nu aduce și stingerea conflictului. Indulgența arătată de mitropolit ar putea fi văzută și ca o teamă în fața concurenței reprezentate de cătrecelelalte religii, în speță islamismul, catolicismul și protestantismul. Eleftheria Papagianni crede că supușii Bisericii grecești - este vorba de creștinii ortodocși din Imperiul Otoman - „n-aveau aparent nici un scrupul în a recurge la tribunale le otomane,la cadi, și pentru a obține un divorț chiar de a se converti
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin „unația” de la Brest-Litovsk) și a protestantismului. Contribuie la deschiderea, în 1631, a colegiului de la Lavra Pecerska, ce se va uni în 1632 cu școala Frăției Ortodoxe din Kiev, extinzându-și, în decursul anilor, programul de studii după model apusean. Colegiul, ce va inspira pe cel înființat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
duhovnicesc (Kiev, 1645) este editarea în polonă a discursului ținut la nunta domnească de la Iași. Opera memorialistică a mitropolitului, redactată în slavona culturii medievale române, oferă bogate mărturii istorice și de viață confesională. Intervenția polemică în apărarea ortodocșilor suspectați de protestantism se reflectă în lucrarea Lithos..., tipărită sub pseudonimul Eusebie Pimen în 1644. Principala operă a lui M., scrisă în latină, mai cunoscută sub numele de Mărturisirea ortodoxă, este o lucrare teologică normativă pentru Biserica Răsăriteană, ce răspundea unor acuzații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
catolică urcă pe tron Elisabeta I, regina cu cel mai curat sânge englez de la cucerirea Angliei de către Normanzi. Ea reintroduce actul de supunere a bisericii față de rege, act prin care biserica iese de sub autoritatea papei și care marchează reîntoarcerea la protestantism. Reîntoarcerea aceasta s-a făcut fără prea mare vărsare de sânge, deoarece populația și clerul englez erau de partea reginei. În 1563 a fost votat de către parlament statutul bisericii. Cele treizeci și nouă de articole constituie piatra de temelie a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lui Luther, Calvin, Zwigli. Același lucru se întâmplă și în lucrarea lui Hermant Curato di Malot 18, lucrare scrisă cam în aceeași perioadă, care realizează o descriere a ereziilor ordonându-le alfabetic. Acest concept este unul relativ recent, iar acceptarea protestantismului ca formă a creștinismului separată de catolicism s-a realizat foarte târziu. Putem sintetiza folosind cuvintele lui Keith Randell: "Reforma este un concept inventat de istorici și utilizat pentru a descrie o succesiune de evenimente datorită cărora mulți locuitori ai
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
biserică cu doctrină catolică separată de Papă. Dar reforma în spațiul englez continuă și după moartea lui Henric, sub domnia regelui Eduard al VI-lea și a reginei Elisabeta I. Dar chiar dacă o parte a doctrinelor au fost preluate din cadrul protestantismului de pe continent, Biserica Anglicană rămâne cu o doctrină proprie, undeva între radicalitatea luterană și cea catolică. Întotdeauna s-a avut grijă ca radicalismul religios să nu fie dezvoltat în spațiul englez, astfel că orice grupări religioase radicale au fost respinse
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
căpătat la un moment dat conotații dramatice arzându-se statuile și icoanele din biserici, fiind considerate idoli. Cuvântul idol recapătă o conotație negativă adânc implantată în conștiința englezilor din perioada secolelor XVI-XVII. Fie că e vorba de catolicism sau de protestantism nicio religie nu acceptă în mod oficial idolii. Mai mult, trecerea de la catolicism la anglicanism poate fi considerată pentru Bacon un model prin cenzura realizată de această formă de protestantism. Folosind termenul idol, Bacon surprinde două aspecte: idol ca obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
secolelor XVI-XVII. Fie că e vorba de catolicism sau de protestantism nicio religie nu acceptă în mod oficial idolii. Mai mult, trecerea de la catolicism la anglicanism poate fi considerată pentru Bacon un model prin cenzura realizată de această formă de protestantism. Folosind termenul idol, Bacon surprinde două aspecte: idol ca obiect de cult (deoarece ideile vechilor filosofi erau atât de respectate încât deveniseră obiecte de cult), dar și idol ca fantasmă, nălucă. El dorește să cenzureze știința, și să scoată din
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vieții"; "restaurarea pe care o presupune minunea lui Dumnezeu este una integrală, al cărei capăt este orientat în sus, spre lauda Dumnezeului Care face minunea"272. Ocultarea numelui doctorului de la răsunătorul Martin, amintind de celebrul reformator religios și fondator al protestantismului, la Dugay (" Asta a fost înainte... Azi nu mai sunt nimic. Nu mai am nicio identitate") marchează trecerea de la sacrul de circumstanță la apostazia personajului. Vina tragică pe care și-a asumat-o falsul taumaturg și din care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Reformei și Contrareformei"417 -, au afirmat o serie de voci radicale, precum cele ale lui Erasm din Rotterdam, Luther, Zwingli sau Calvin, care prin demersurile lor reformatoare, au eliminat aproape total reprezentările artistice din cadrul mișcării religioase pe care o instauraseră: protestantismul. În ciuda indiferenței manifestate cu privire la rolul imaginilor sacre în cadrul cultului creștin, Luther admitea reducerea importanței acestora, susținând de altfel că nu are nici o legătură cu iconoclaștii 418. În schimb, Calvin s-a declarat ferm împotriva imaginilor din biserici, pledând pentru eliminarea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cuvânt a calității de Recreator. Deabia meditând asupra insistenței cu care susține Nichifor Crainic acest lucru, miam lămurit de ce în lumea protestantă și prin influențe teologice și la noi Biserica nu rezultă ca o consecință necesară din Iisus Hristos: pentru că protestantismul, dezinteresându-se total de ordinea creațiunii, consideră pe Iisus Hristos numai ca Mântuitor, ca pe unul ce n-are interes față de întreaga creațiune, cu ordinea, solidaritatea și varietatea ei esențială. (Uneori Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu. Acum. ce nevoie să insistăm asupra acestor lucruri, care nouă ortodocșilor ne par de sine înțelese? Orice lămurire a concepției noastre ne întărește poziția față de concepțiile contrare. Există chiar în sânul creștinismului idei și curente deosebite de ale noastre. Protestantismul privește sub alt aspect raportul dintre religie și cultură. Așa-zisul purism calvinist, bunăoară, cu tendințele lui de simplificare, a redus în cea mai mare parte arta din funcția ei religioasă consacrată. Pentru protestantism, care nu recunoaște vizibilitatea Bisericii, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și curente deosebite de ale noastre. Protestantismul privește sub alt aspect raportul dintre religie și cultură. Așa-zisul purism calvinist, bunăoară, cu tendințele lui de simplificare, a redus în cea mai mare parte arta din funcția ei religioasă consacrată. Pentru protestantism, care nu recunoaște vizibilitatea Bisericii, ca așezământ în istorie, care coordonează sub acoperământul lui și călăuzește activitățile omenești în sensul finalității supranaturale, raportul acesta e considerat în mod foarte evaziv și șovăielnic. El nu are, cum avem noi, îndreptarul acestei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bizantină lipsește sculptura de proporții monumentale, pe când ea prosperă în Egipt, în Elada și în romano-catolicism. Și să observă mai departe că din cultura arabo-mahomedană lipsesc atât sculptura cât și pictura, precum amândouă aceste forme lipsesc din mozaism și din protestantism. Aceste exemple ne învață că există diferențe de stil și de preferințe în formele culturale nu numai de la religie la religie, dar chiar de la confesiune la confesiune. Diferențele acestea vizibile în stil și în preferințe se reduc în termenul lor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
azi minunate jucării sacre din lemn cioplit. Restricția și nu excluderea în ce privește sculptura se observă și în ce privește muzica socotită în funcția ei cultică. E ocrotită muzica vocală și nu sunt admise instrumentele muzicale, cum sunt admise în catolicism și în protestantism. Din punct de vedere al purității sentimentului religios, restricția e întemeiată. Pentru ortodoxie, muzica e vorbire cântată. Textul liturgic e o convorbire cu Dumnezeu și sensul cuvintelor se potențează și se dilată prin patosul melodic al glasului omenesc. E adevărat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cuvânt cu cuvânt dictatul Duhului Sfânt, ldeea acestei copii pasive, observă Lusscau, e protestantă. Într-adevăr, ea concordă cu concepția despre natura iremediabil distrusă de păcat și devenită incapabilă să adauge vreun efort propriu la opera mântuitoare a harului dumnezeiesc. Protestantismul a pierdut noțiunea teandrică a colaborării lui Dumnezeu cu omul. În plus, dacă admitem copierea pasivă, atunci cum se poate explica diferența de stil de la un autor la altul? în sfârșit, colaborarea teandrică nu trebuie înțeleasă nici în sensul ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele pozitive, personajele sale sunt stilizate după modul misticii bizantine și prin aceasta, Dostoievski e în istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seamă al geniului ortodox. Ortodox nu, numai prin atitudinea sa de o neîndurată intransigență față de catolicism, de protestantism și de ateism, dar prin stilul și sensul integral al concepției sale despre om și lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integrantă din acest cosmos înseamnă a iubi după modul dumnezeiesc. Căci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
medii culturale și religioase din cele mai diferite va putea fi resimțit drept rigorismul reprezentării kantiene asupra îndatoririlor omului poate fi mai bine înțeles drept expresia modului în care a perceput și a asimilat Kant ceea ce s-a numit „spiritul protestantismului”. Chiar și pentru cei care nu știu nimic despre rolul pe care l-a avut educația primită în familie și în colegiul pietist pe care l-a frecventat asupra caracterului filosofului, despre relațiile sale strânse cu clerici protestanți luminați, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca autor, prin exercițiul statornic și elogiul livresc al puterii inflexibile a voinței, care se exprimă într-o severă autodisciplină și în dăruirea necondiționată datoriei. Este unul dintre temeiurile caracterizării lui de către un cercetător ca Friedrich Paulsen drept „filosof al protestantismului”. Kant a fost comparat îndeosebi cu Calvin din punctul de vedere al angajamentului său pentru îndeplinirea fără rezerve și cu deplină consecvență a ceea ce a recunoscut drept îndatoririle sale15. Autocontrolul, deplina stăpânire de sine sunt virtuți ale caracterului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceea ce a recunoscut drept îndatoririle sale15. Autocontrolul, deplina stăpânire de sine sunt virtuți ale caracterului pe care Kant le-a apreciat în mod deosebit și s-a străduit să le cultive. Aceia dintre prietenii săi care au fost slujitori ai protestantismului au recunoscut că o modelare a personalității orientată în mod consecvent spre autoperfecționare și spre slujirea celorlalți a reprezentat în ochii lui Kant singura formă autentică de venerare a lui Dumnezeu. Religiozitatea lui a fost, în acest sens, una pur
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a urmărit Kant. Dacă profesorul Ionescu neglija filosofia teoretică a lui Kant socotind-o nerelevantă, el nu ezita, în schimb, să critice orientarea filosofiei practice a gânditorului din Königsberg. Pentru Ionescu, această filosofie era expresia cea mai netă a spiritului protestantismului, care subordonează religia moralității. Și aceasta într-o opoziție fățișă cu înțelegerea creștină tradițională a moralității. Tocmai tema kantiană a autonomiei morale, a întemeierii ei prin rațiunea practică va fi una din țintele de atac ale lui Ionescu și, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitarismului etc. etc.95 Asemenea pagini abundă în publicistica lui Ionescu. Gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mișcare de emancipare religioasă. Ceea ce îi apropie pe exponenții ei de seamă este năzuința de interiorizare a religiei, de accentuare a conținutului ei moral, o tendință inaugurată deja de Reformă și promovată de ceea ce am putea numi „spiritul general al protestantismului”. Emanciparea a fost gândită nu ca emancipare de religie, ci drept emancipare prin religie și ca emancipare religioasă. Una din dominantele evoluției intelectuale și spirituale în secolul al XVIII-lea german, emanciparea religioasă, va căpăta expresia cea mai elaborată și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]