621 matches
-
Vicariatului Ucrainean. Pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie, a fost înființat un Vicariat cu sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul ortodox a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare. Ca urmare, biserica greco-catolică din Rădăuți a devenit în anul 1950 biserică ortodoxă. După Revoluția din decembrie 1989 a fost reînființat Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România, iar fosta biserică ucraineană din Rădăuți, împreună cu preotul și credincioșii
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
ce s-a demolat. - Evanghelia, tipărită la București, în anul 1722, în timpul lui Nicolae Mavrocordat; - Penticostarion, tipărit la Blaj, în anul 1768, în timpul Împărătesei Maria Tereza; Aceste cărți au fost predate de către preotul Vasile Macarie la Muzeul Județean Bistrița (prin intermediul Protopopiatului Bistrița). La biserica din Șopteriu din jurul anului 1900 și până în prezent au slujit următorii preoți: Victor Turcu, Ioan Racovițan, Emil Stanislau, Iacob Boca, Grigore Zăgrean (greco-catolici) și Gheorghe Bender, Ioan Turnagiu, Vasile Buceag, Vasile Macarie și Vasile Mureșan (ortodocși); din
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
un oficiu al Casei Asigurărilor Sociale din Galați care dispunea de servicii medicale în localitate . Existau și societăți cultural-sportive (2 biblioteci publice, o societate muzicală, un cinematograf și 3 societăți sportive), religioase (reședința Episcopiei Cetății Albe și a Ismailului, un protopopiat ortodox, 2 mănăstiri ortodoxe, 3 biserici ortodoxe, una lipovenească, una baptistă și una a creștinilor după Evanghelie) sau instituții de binefacere (Oficiul I.O.V., o filială a Societății "Crucea Roșie", o filială a Societății Ortodoxe a femeilor române, un
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
din 1766(Conscripția Eparhii Legii Grecești Neunite în Ardeal la anul 1766-K.Hitchins și I.Beju,Statistică românilor ortodocși din Transilvania din anul 1776, în "Mitropolia Ardealului an XXII,nr.7-9,1977,pag.505-551 )unde găsim numărul creștinilor ortodocși, în Protopopiatul Bălgradului,pentru fiecare localitate.Astfel,localitatea Feneș apare cu un numar de 370 suflete de creștini ortodocși,din care "180 parte bărbăteasca și 190 parte femeiasca"(N.Josan și colaboratorii,op.cit.,pag.96).De aici tragem concluzia că, dacă biserică
Feneș, Alba () [Corola-website/Science/300241_a_301570]
-
4 pag.) ; 12. VECHI COLONIȘTI BULGARI LA DEVA, Deva, 1970 (8 pag.) ; 13. O INSCRIPȚIE NEDREPT ÎNLĂTURATA LA DEVA, Deva, 1972 (2 pag.) ; 14. ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DEVA, Deva, 1972 (149 pag.) ; 15. O MARE FAMILIE DE PREOȚI ÎN PROTOPOPIATUL DEVEI, SEC. XIII-XX, Deva, 1972 (30 pag.) ; 16. RELATARE DESPRE REVOLUȚIA DIN 1918 ÎN SATUL TEIU COM. LĂPUGIU, (depusă la Muzeul Unirii din Albă Iulia), Deva, 1975 (9 pag.) ; 17. GENEALOGIA FAMILIEI ȘUIAGA DIN LĂPUȘNIC, Deva, 1973 (38 pag.) ; 18
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
ÎCCJ a respins în data de 3 iulie 2009 în mod irevocabil recursul Parohiei Ortodoxe Cibin și a retrimis cauza la Tribunalul Sibiu. După un nou ciclu procesual, ÎCCJ a respins în data 16 mai 2012 recursurile declarate de reclamanții Protopopiatul Bisericii Române Unite cu Roma și Parohia Greco-Catolică Cibin și de pârâta Parohia Ortodoxă Română Cibin împotriva deciziei nr. 113 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia.
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
600, iar cel mare 1, 000 kg În anul 1914 vine la Sărcia ca preot Gherasim Andru, care slujește această biserică până la moarte, în 1957 (este înmormântat în cimitirul românesc din Sărcia). Iconom stavrofor G. Andru a fost protopop al Protopopiatului Sărcia. În timpul cât a păstorit enoriașii sărcienți se amintește despre o vizită la noi a episcopului de Arad, Grigorie Comșa. După G. Andru slujbele religioase se fac de către preoții din împrejurime, ca apoi în anul 1962 să vină ca preot
Biserica ortodoxă română din Sărcia-Sutjeska () [Corola-website/Science/317264_a_318593]
-
cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România. Biserica a fost resfințită la 29 mai 2011 de către PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. După resfințire, PS Calinic împreună cu un sobor de preoți, printre care și pr. Constantin Andrei, protopop al Protopopiatului Iași 1, a celebrat o liturghie pe un podium amenajat în curtea lăcașului de cult. La acest eveniment au participat autoritățile locale (Stelian Turcu, primarul comunei Lețcani), precum și membrii Consiliului parohial. Cu acest prilej, preotului paroh Mihail Adeodatus Ungureanu i
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Mari, un Acatistier, un Ceaslov, o Slujba Învierii, un Tipic, un Triod, o Biblie, un Noul Testament, două Minee și o Psaltire. În același inventar se precizează faptul că toate bunurile de patrimoniu au fost predate în anul 1979 Muzeului de pe lângă Protopopiatul Zalău.
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
obținut titlul de licențiat în teologie. S-a căsătorit în anul 1978 cu Maria Pop (fiica lui Simion si a Mariei) și a fost hirotonit în catedrala din Cluj-Napoca la 25 iunie 1978, de episcopul Iustinian Chira, pe seama parohiei Feleac, protopopiatul Năsăud. A păstorit credincioșii din Feleac timp de 7 ani. În aprilie 1985 Mircea Suciu s-a transferat în comuna natală, în urma pensionării preotului Leon Leonte. Prioritară în activitatea pastorală a fost menținerea moralității credincioșilor, în fața tentațiilor modernității și a
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a săvârșit Sfânta Liturghie în Leșu. Preotul Mircea Suciu a primit distincția de "iconom". Parohia Leșu a fost deseori în postura de donator de material lemnos pentru locașuri de cult aflate în construcție, din protopopiatul Năsăud, și pentru diverse așezăminte monahale transilvănene. O relație de de durată s-a stabilit cu mănăstirile de la Parva și IlvaMare. Ideea construirii unei noi biserici ortodoxe în partea de sus a satului a fost una din prioritățile programului administrativ
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În perioada interbelică a funcționat aici o Casă ucraineană de lectură cu două biblioteci, un protopopiat ortodox (în jurisdicția Mitropoliei Bucovinei și Dalmației), iar Casă Asigurărilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în comuna . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
lucrărilor de modernizare, Biserica "Sf. Ilie" a fost resfințită la 1 noiembrie 2009 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care a făcut parte și pr. Aurel Goraș, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
să fie dens populat. Veneția de Jos a fost atestată documentar încă din anul 1235. În anul 1733 episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unui recensământ (unei conscripțiuni) în Ardeal. La acea dată Veneția de Jos era sediul unui protopopiat greco-catolic: "Archidiaconatus Venecziensis". Protopop ("Archidiaconus") greco-catolic era "Ionás" (Ionaș); la Veneția de Jos ("Alsó-Venecze") mai erau recenzați încă doi preoți, ambi uniți: "Sztoika" și "Opra" (Stoica și Oprea, desigur). În localitatea Veneția de Jos a anului 1733, existau o biserică
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
de cult ortodoxe cu ajutorul acestor producții artistice și, totodată, cea mai bogată grupare a creației meșterului xilograf Gheorghe Pop; executate în perioada 1805-1824, acestea se găsesc în prezent în custodia Arhiepiscopiei Aradului. În altă colecție de artă, anume cea a Protopopiatului Ortodox Orăștie, se află o icoană pe sticlă cu reprezentarea „Răstignirii”. Dintre renovările la care a fost supus lăcașul, cunoscute sunt doar cele din anii 1812 și 2007. În cazul primului șantier, cu caracter de rectitorire, trebuie luată neapărat în
Biserica de lemn din Muncelu Mare () [Corola-website/Science/320955_a_322284]
-
Humuroc, 1273 decime provenientes de Homorok, 1291-1294 Humunik (=Humuruk), 1332 archidiaconus de Humruk, Humrak, Homrus, Homruk, 1333 sacerdos de villa Humrugd, 1387 Homoruk, 1397 Hunruk, 1409 Homrok, 1518 Nagyhomrok, 1587 Homrok, 1828 Oláh Homorok, 1851 Homorog, Oláh-Homorog. În anul 1715, protopopiatul din Homorog avea în subordine 42 de preoți, iar în 1727 preotul satului, Popa Ioan, în vârstă de 52 de ani, era pomenit alături de clerici ortodocși români pe care Episcopia Romano-Catolică din Oradea încerca să îi convertească la unirea cu
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
aceste date surprinse în istoricele amintite sunt lipsite de detalii suplimentare precum data, motivul sau contextul exact al mutării bisericii de lemn din Gostila în Țop. Cu toate acestea, documentele păstrate în urma vizitației canonice făcute de către episcopul Atanasie Rednic în protopopiatul Nireș menționează faptul că alături de bisericile din Sânmărghita, Măluț, Batin, Cutca și Ceaba, biserica din Țop era atât de veche încât nu s-a păstrat în memoria colectivă data construirii ei. Să fi fost vârsta înaintată a vechii biserici din
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion - Blaj, 1781; 12. Molidvelnic - Râmnic, 1730; 13. Octoih - Râmnic, 1750; 14. Psaltire - Blaj, 1780; 15. Triod - Blaj, 1780; 16. Triodion - Râmnic. Mai multe cărți vechi de cult sunt păstrate la muzeul de pe lângă Protopopiatul Sighetu Marmației.
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
religios în documente apare Hideaga care, cu 12 familii de români credincioși, cu preot unitarian, aparțin Arhidiaconatului Coasului. Preotul era "Georgius", numit de Inocențiu Micu Klein. - În 1750 satul Hidegkut apare cu 148 de locuitori și biserică cu cantor. Aparține protopopiatului Coas, districtul Chioar. - În 1900 Hideaga avea 428 de locuitori, din care 363 romani și 65 evrei și unguri. Religia era greco-catolică, filială a parohiei Finteușu Mic din districtul protopopesc al Mireșului Mare, comitatul Szatmar. - Ioan Coza era paroh în
Hideaga, Maramureș () [Corola-website/Science/301578_a_302907]
-
fiind puțin mai solicitantă. Odată ajunși în dreptul mănăstirii, pe partea dreaptă veți întâlni o troiță mare, iar la o sută de metri de aceasta, o intersecție. Pentru o vizită la mănăstire, urmați drumul din dreapta aproximativ 100 m. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În incinta mănăstirii se află: Lîngă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar. La poarta de jos a mănăstirii este o troiță
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
br> În 1444 este proprietatea unui alt „Simion din Bocicoel”, răsplătit pentru vitejia să de Iancu de Hunedoara și fiul acestuia, Matei Corvin(„Istoria Maramureșului” - Al. Filipascu, p. 65). Țiț Bud, la pagina 27 în lucrarea să „Date istorice despre protopopiatele, parohiile mânăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911”, unde menționează satul Bocicoel(Kisbacsko), consemnează: „În 1365 deja se amintește că donațiunea regelui Ludovic dată lui Balc fiul lui Sas Vodă și fraților săi”, de unde reiese că Simon
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
p.86).<br> Aceasta îndeletnicire de opincari o aveau câțiva dintre locuitorii localității în perioada comunistă - azi mai sunt doi - învățată de la opincarii din Salva, iar numele localității este de cel putin 700 de ani.<br> Din „Date istorice despre protopopiatele, parohiile mânăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911” de Țiț Bud, aflăm următoarele:<br> - în 1669 localitatea avea o biserică de lemn primită din Viseu de Jos(care a fost donata Botizei, cum susțineau bătrânii satului că
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
trei cruci de lemn acoperite, la care brebenii se închinau atunci când nu puteau participa la slujbele religioase din Runcu. Târziu, abia în deceniul al V-lea al secolului trecut, după multe insistențe și cereri la organismele conducerii bisericești, pe atunci Protopopiatul de Târgoviște, fruntașii satului obțin aprobarea zidirii unei biserici proprii. Banii necesari au fost strânși prin chete și donații ale locuitorilor, dar și de la diverși oameni de bine străini de localitate, cum a fost cazul profesoarei Eugenia Bacay din Târgoviște
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
de apel Cluj și Alba Iulia. Ministerul Justiției a trimis scrisoarea respectivă prin fax către curțile de apel din Transilvania, ceea ce a generat un val de proteste față de imixtiunea în activitatea instanțelor de judecată. La data de 7 aprilie 1993 Protopopiatul Sibiu al BRU a chemat în judecată parohiile BOR Cibin I și II, pentru a fi obligate să predea reclamantei imobilele aferente Bisericii Petru și Pavel din Sibiu. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilele sunt proprietatea sa iar
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
aflat în localitatea omonimă, astăzi cuprinsă în localitatea Cizer, din județul Sălaj, și a purtat hramul „Sfânta Treime”. A fost ridicată cândva în secolul 17 sau la începutul secolului 18. În prima jumătate a secolului 18 aici a fost sediul protopopiatului greco-catolic pentru românii din 46 de sate de sub Meseș și de sub Rez, de la izvoarele Crasnei și Barcăului. Ea a funcționat neîntrerupt ca biserică parohială și apoi filie până în anul 1941, când a fost demolată. Biserica a fost apreciată drept cea
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]