588 matches
-
puțin în 1990, erau oameni care au trebuit să se recicleze, uneori prin adevărate salturi mortale "la locul de muncă", pentru a trece de la subiectele pe care le tratau înainte la noile subiecte pe care democrația le solicita. Două cazuri proverbiale: cei care predau la Facultatea de Științe Economice economia CAP-urilor, planificarea de stat etc. și au trecut brusc la economia de piață; cei care făceau într-o formă sau alta "socialism științific" și au trecut la teoria liberalismului. Inevitabil
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
are noroc, va păstra cea mai înaltă tehnologie, care necesită o bună școlarizare a forței de muncă și disciplină de producție pe care, din motive diverse, țările din Sudul global n-o cultivă. Dar în China disciplina de muncă este proverbială. Acesta e scenariul optimist. Pentru cel pesimist, Europa e puțin pregătită psihologic. Uniunea Europeană face un fel de dumping intern sistemic, în sensul că, deși nu a aprobat total și din capul locului mișcarea liberă a forței de muncă după extinderea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
din spațiul social, cultural și administrativ, constituindu-se precum un discurs reflexiv alcătuit din destăinuiri și reflectări ce se intensifică la fiecare lamentație și semn de întrebare. Romanul nu poate fi interpretat în afara contextului istoric, deoarece descrie utopia unui ținut proverbial cu trimiteri la regimul totalitar din țară. "Absurdul este dens, la nivelul cuvintelor se cască o prăpastie între semnificat și semnificant, decriptarea mesajelor devine imposibilă, dialogurile sunt lipsite de conținut"387. Este țara "de legendă"388, cum îi spune mama
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din spațiul social, cultural și administrativ, constituindu-se precum un discurs reflexiv alcătuit din destăinuiri și reflectări ce se intensifică la fiecare lamentație și semn de întrebare. Romanul nu poate fi interpretat în afara contextului istoric, deoarece descrie utopia unui ținut proverbial cu trimiteri la regimul totalitar din țară. Monica Lovinescu experimentează un stil fragmentar, anticalofil. Intenția este de a releva în mod autentic obsesia însemnătății vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
funcționalitatea de clopotniță, evita și o cheltuială foarte mare față de o construcție nouă și independentă ca turn clopotniță; demolarea primei turle de pe naos și înlocuirea ei cu o turlă simetric egală și mult mai simplu de executat confirmă și valabilitatea proverbialei dificultăți în construcția turlelor de biserică "de a găsi cheia de boltă". Prin acestea, de fapt, s-a deformat, pe de o parte, originalitatea turlei naosului de factură ștefaniană, precum și a bisericii, și, pe de altă parte, realitatea istorică. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
proprie“ și se încheie cu mărturisirea: „Mi-am trăit viața în idee, fără rest, spre deosebire de alții care și-o sfârșesc cu un rest și care astfel merită să fie regretați. Sunt în ceea ce am publicat.“ 2 Monotonia traiului lor devenise proverbială. În cea de-a doua parte a vieții sale, Kant și-a impus o deplină rutină a vieții zilnice 98 GÂNDITORUL SINGURATIC menită să prevină tot ceea ce i-ar fi putut abate atenția de la lumea gândurilor sale. Se povestește că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plumbul, vorbește ca o moară stricată, e alb ca varul, e rece ca gheața, e tare ca piatra etc. O interesantă expresie concretă a spiritului este păcăleala: umorul, gluma, ironia sunt întrupate în fapte. Păcală este la români un personaj proverbial. Consecința gândirii concrete este superficialitatea trăirilor afective, ancorate în evenimentul imediat: românul are emotivitate, nu pasiuni devoratoare, nu are viață interioară, îi lipsesc remușcarea ândelungată, intimitatea gândului și a sentimentului, viața sa e obiectivă, se revarsă în gesturi și acțiuni
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în fotoliu cu răsuflarea tăiată, cuprins cu proverbiala tristețe...iremediabilă. Coautor al tenebrelor, Alexa Visarion. Mă opresc aici. Partea finală a filmului, un veritabil recital George Constantin, nu poate fi expediată în câteva cuvinte. Acest actor de excepție, amplu cât o orchestră simfonică, are dreptul la studii atente
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bun cunoscător al firii umane (plănuiește cum să fure cireșele), diplomat (tăinuiește pozna), sensibil, învață din pățanie că "Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag" și-i era rușine să dea ochii cu alți copii. Cuprins de o lene proverbială, Nică recunoaște că era "slăvit de leneș", dar inventiv când vrea să scape de pupăză și vrea să vândă acest "cuc armenesc" în iarmaroc. Episodul scăldatului trimite la o copilărie lipsită de griji. Rămas fără haine, îi vine să intre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai puțin. Napoleon Bonaparte însuși era la început intrigat de câinele Iosefinei care îl tot trăgea de picior; la noi cred că e vorba mai mult de pisica Ei, care-și lasă părul peste tot și intervine cu gelozia ei proverbială în relația dintre cei doi. Dar nu doar ființele pot juca rolul celui de al treilea în pat; poate fi vorba de calculatoare, mașini, sau diverse alte pasiuni. Alteori, se întâmplă ca al treilea să fie copilul, fratele mai mic
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
înăuntrul pietrelor." Gustave Flaubert, Dicționar de idei de-a gata Faptul că animalul a fost atât de mult folosit ca unitate de măsură pentru stările noastre de spirit și pentru defectele sau calitățile noastre (îndeosebi pentru defecte), precum și analiza expresiilor proverbiale care îl au în vedere ne lasă perplecși, năuciți. Mare amatoare de universalitate, ființa înzestrată cu rațiune are, deci, nevoie să facă referire la ființa care nu e înzestrată cu ea, pentru a măsura astfel contingentul. Veselia, spre exemplu. A
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
înflorite, parfumate, este un model în genul său, o categorie. A o evoca înseamnă, așadar, a înscrie o stare trecătoare a umanului în universalitatea animalului. Într-un fel, animalul este mai universal decât omul. Din nefericire, aceste expresii, aceste locuțiuni proverbiale în care animalul servește drept termen de comparație vehiculează adesea idei false, idei moștenite din profunda noastră ignoranță în ce privește animalul. După cum s-a văzut în cele de mai sus, aceste idei i-au construit măgarului o reputație de mare prost
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
proprie“ și se încheie cu mărturisirea: „Mi-am trăit viața în idee, fără rest, spre deosebire de alții care și-o sfârșesc cu un rest și care astfel merită să fie regretați. Sunt în ceea ce am publicat.“ 2 Monotonia traiului lor devenise proverbială. În cea de-a doua parte a vieții sale, Kant și-a impus o deplină rutină a vieții zilnice menită să prevină tot ceea ce i-ar fi putut abate atenția de la lumea gândurilor sale. Se povestește că, la orele serii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ascunsă a preluării responsabilității pentru acțiunile sale, sugerată în ultimă instanță de tînărul intelectual al străzii. Harry nu se poate schimba însă (un comentator al lui Updike spunea, de altfel, că nici nu ar avea cum, tocmai anti-eroismul, cecitatea lui proverbială făcînd posibilă construcția epică de ansamblu). Netulburat cu adevărat în forul lui interior, el își va continua "fuga", refuzînd orice formă de "asumare" și "aliniere". Bibliografie John Updike. Întoarcerea lui Rabbit. Traducere de George Voceanov. Colecția "Raftul Denisei". București: Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bulgari, pătrunși în Balcani prin secolele al VII-lea și al VIII-lea, lăsându-i pe un plan secundar pe acești vechi locuitori latini ai peninsulei. Statele feudale românești, create pentru a ține piept tătarilor foarte iuți în cruzimea lor proverbială (4b, 1, p. 144), care, după ce i-au supus pe ruși, amenințau Occidentul, nu au putut ajunge la ideea de autonomie a unui popor în cadrul unui imperiu despotic, dar și-au apărat iscusit existența împletind modernitatea cu tradiția. Mai aproape de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
încurajare și chiar elogiu trimise pe un bilet de felicitare: "România are un Moliere al ei, un Moliere mai leneș, chiar foarte leneș, dar tot Moliere." Cel care îl numise garson de talent este atacat în chiar centrul personalității (hărnicia proverbială și construirea de proiecte ciclopice) și preocupărilor sale (cele lingvistice și spiritiste). Monumentul lexicografic Magnum Etymologicum Romaniae conceput în dimensiuni strivitoare pentru puterile unui om, devine în varianta Caragiale Magnum mophtologicum: "Și s-a pornit bătrînu-atunci La lucru cu ardoare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
e bine să practici opinii opuse" și cine sugerează lui Caudella pentru muzica operei Hatmanul Baltag "o ușoară nuanță de trivialitate". Abordîndu-l în marginile psihanalizei, Pompiliu Constantinescu va remarca similitudini între autor și propriile personaje ("Sociabilitatea lui I. L. Caragiale este proverbială; și-a risipit viața în conversații uluitoare, în presă, bodegă și cafenea, trăind alături de eroii lui din proză și comedii, iubind pe imbecili și pe umanii lui semeni în toate slăbiciunile. I-au plăcut farsele vieții și s-a delectat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Introducerea la tot pasul a acestor „ziceri” cu sens aforistic este specifică nu țăranului, ci scriitorului Creangă care dă dovadă de un real rafinament erudit. Formula prin care sunt introduse în text proverbele și zicătorile („vorba ceea”), devenită ea însăși proverbială, stârnește râsul și întreține mereu vie atenția cititorului anunțând intențiile ironice ale autorului. De fapt, efectul de ansamblu pe care îl vizează Creangă prin „înțelepciunea” construită de zicerile tipice este umorul. Inepuizabila dorință de a vorbi vine, la Creangă, dintr-
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
că uneori lipsa de precizie a ideilor este intenționată, fiind folosită în scopul evitării angajării problemelor sensibile, mai puțin favorabile pentru politician sau pentru formațiunea politică din care face parte. Unii dintre actorii politici români intervievați de ziariști, au devenit proverbiali pentru că "una erau întrebați și alta răspundeau", comportament comunicațional la care contribuie și folosirea termenilor vagi în mod excesiv. Caracterul vag al comunicării definește un anumit grad de imprecizie al mesajelor comunicării. El este un construct psihologic ce se referă
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
în spațiul realității sale: dacă E = L: propoziția este validă în spațiul locutorului; dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu; dacă E Ø L: propoziția apare ca validă în ordinea lucrurilor (enunțarea "istorică" a lui Benveniste, enunțarea proverbială sau generală). În cazul unui singur epigraf pe o pagină, (adesea) propoziția altui locutor este considerată ca validă în ordinea lucrurilor: proprietățile atribuite citatului sînt revendicate de locutor (autor), însă acesta nu și le asumă. Totuși, în măsura în care epigraful se raportează
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și dezmerdându-l”exprimarea bucuriei și mulțumirii în fața unor realizări nesperate, manifestări afectuoase față de binefăcători, față de cei apropiați sufletului; r. 21 : „Ba pune-ți pofta-n cuiu, măi babă!” răzbunarea, plata cu aceeași monedă a răului făcut; dovadă indirectă a principiului proverbial „ce ție nu-ți place, altuia nu face”; 49 r. 39 40 : „De-acu ăi mai mânca și răbdări prăjite în loc de ouă”sentință ce vine ca o pedeapsă pentru faptele de avariție ale babei; o reîntoarcere a roții destinului, un
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
lui Benveniste și care cuprinde atât povestirea istorică, cât și basmul, legenda sau povestirea științifico-fantastică); în acest tip de enunțare, subiectul-vorbitor se distanțează (am putea vorbi de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE) și prezentul propriu-zis atemporal. 5. O enunțare a discursului logic, teoretic, științific, în care referința nu mai este de ordin situațional
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Falaris, un Busiris (poate, un Metellus)432, dar este zeul cel mai blând și mai cumpătat. Chiar și numai gândul, deși îndepărtat de Ovidiu, de a-l compara pe Augustus cu asemenea tirani sau cu ființe monstuoase de o cruzime proverbială, nu-l putea măguli pe Împărat și pe susținătorii săi: poate astfel ar fi fost avertizați. Însă, opozanții față de regimul augustan înțelegeau fără îndoială, din zbor, că Ovidiu era convins de veridicitatea identificării lui Augustus cu respectivele personaje sângeroase și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sub unghii? Și dintr-odată sensul suferinței voievodului i se dezvălui, trase brusc de frâu și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i proverbială, dar imediat își spuse că nu are rost și se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors, măria ta, pentru că am uitat să-ți spun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]