37,224 matches
-
o imagine echilibrată a literaturii maghiare (primul se pronunță în favoarea transilvanismului, al doilea împotriva lui, iar cel de-al treilea este o sinteză a evoluției prozei și poeziei maghiare din Ardeal în anii 90), textele prezente, versuri și (fragmente de) proză sînt o adevărată revelație pentru un neofit în ale acestei literaturi. N-aș putea spune cum sună în original, însă traducerile sînt excelente (mai ales cele de poezie, aparținîndu-i lui Paul Drumaru, cu un aer extraordinar de proaspăt). Proza, incluzînd
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
de) proză sînt o adevărată revelație pentru un neofit în ale acestei literaturi. N-aș putea spune cum sună în original, însă traducerile sînt excelente (mai ales cele de poezie, aparținîndu-i lui Paul Drumaru, cu un aer extraordinar de proaspăt). Proza, incluzînd cîteva pagini din celebra Zona Sinistra a lui Bodor Ádám, trimite foarte precis la universul Europei Centrale, cu acea permanentă pendulare între real și magic într-un spațiu al tuturor posibilităților narative (pentru reminiscențele din Kafka, e de citit
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
fi vorba, recordul e longeviv. Obsesia se vede și în literatură, Breban e încă considerat un mare scriitor din timiditatea criticii și a cititorilor în fața cantității romanelor sale. Jocul seamănă cu acela din toaleta unor adolescenți. E adevărat că în afară de prozele din tinerețe, opera lui Dan Petrescu mai numără doar două volume de eseuri, unul de dialoguri și cîteva traduceri. E adevărat și că volumele de eseuri (în răspăr, 2000 și cel de acum) sînt compuse din articole de ziar, e
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
grunge și nu celei hip-hop, de cartier, cum s-ar putea crede la prima vedere. Gangsta-rap-ul din Brooklinul new-yorkez cântă drogurile, dar rockerii grunge "instigă" la joint-uri și susțin concerte drogați. Paradoxal, Pizdeț face pasul într-o altă vârstă a prozei realiste. Dacă și-ar fi propus mai mult (personal deplâng lipsa acestei ambiții), autorul ar fi putut scrie în această direcție pagini excelente dintr-o adevărată... irealitate imediată. Iată un fragment desprins parcă din Trainspotting: "Simțeam cum mă scufund în
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
multă crudă întunecime în ea. Altceva sunt însă absolut sigur că ar fi schimbat, și anume imaginea României. Vezi, dacă Adio Europa ieșea în Occident prin 1986, când a fost terminată, brusc ar fi făcut senzație. Era mai tare decât proza ce apărea sub forma de dizidență dinspre Polonia, Ungaria, Cehia, chiar Rusia. Eu merg până acolo încât susțin că schimba chiar și istoria post-1989 a României: nu mai era România izolată de branșa apuseană a Europei central/răsăritene, nu mai
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
Doina Condrea Derer Dacă pentru proză, mai ales cea de amplă respirație, includerea în culegeri colective rămîne parțial discutabilă - se cunosc riscurile și dezavantajele - pentru genul liric, de multe ori, antologia este o cale maestră în impunerea unui autor, în general, a unuia contemporan, cu deosebire
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
punct. Totul pe fondul unui umor fals, strident, de poante repetate la nesfîrșit, de obsesii, de prejudecăți. în spatele acestei fațade de bîlci se află și lucruri admirabile, uitate, ocultate de autorul însuși. De pildă, un excelent gust în materie de proză contemporană străină: Alexandru Mușina e cel pe care l-am auzit printre primii vorbind despre Italo Calvino, cu o admirație de cunoscător adevărat. Tot Alexandru Mușina are o foarte actuală și interesantă părere despre relația poeziei cu publicul, e un
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
țara cantoanelor (aproape fiecare carte i-a adus un premiu literar), Françoise Choquard a fost remarcată și în lumea literelor românești, unde i-au fost traduse până în prezent trei romane (Centaurul rănit, Drumul spre Lipari și Iarna lucidă) și câteva proze scurte. Cărțile semnate de Françoise Choquard sunt de mult epuizate în Elveția, ultima dintre ele, o culegere de nuvele (Mes mots), aflată și la București la expoziția organizată de țara invitată de onoare, a avut parte de două ediții într-
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
gândul de a adăuga, cât de cât, o nuanță portretului său pe care destui confrați, recent, ori mai demult, i-l făcură. Este la mijloc și un interes de epocă... Ambele scrisori sunt prilejuite de un articol, Opera magna, destinat prozei sale și tipărit în România literară, în 1996. Trebuie să precizez că articolul meu apărea într-un moment în care majoritatea confraților îl denigrau pentru colaborarea din trecut. La aceasta se adaugă un pamflet, primul meu pamflet, L'incroyable, publicat
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
Jana Balacciu Matei Jaume Cabré (născut 1947, Barcelona) este unul dintre cei mai importanți prozatori catalani de astăzi. A publicat mai multe romane, două volume de proză scurtă, un volum de eseuri, în acest an debutând și în teatru. în zilele de 22-26 mai, scriitorul catalan s-a aflat la București, unde a participat la Zilele Culturii Catalane organizate în Capitală. La 24 mai, în cadrul Târgului Internațional
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
prozator bun care mai are la activ volumele Garsonieră memorială confort trei, în 1996, Dispariția orașului , în 1998, și Titlu neprecizat în 1999, a mai publicat și în Orizont, revista de la Timișoara. Autorul ne trimite de la Iași o carte de proză scurtă, căreia îi semnalăm cu plăcere apariția și calitatea. Sunt texte bune, amuzante, ironice și trăznite, scrise cu un condei exersat, precum este și stilul. Autorul face "exerciții de perspectivă", se joacă cu ordinea lucrurilor și întoarce pe dos toată
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale, pe care le dezvoltă imaginativ și voluptuos până la ultimele consecințe. Culoarea locală este, de fapt, una dintre cele mai realizate aspecte ale prozelor lui Mihuleac. El reușește să extragă esența farmecului periferic și anticentralist, în bunul spirit al narațiunilor actuale. Toată simpatia mea dâmbovițeană. (Știe autorul ce spun.) Cătălin Mihuleac - Bar de stepă, Edit. Timpul, Iași, 2001, 175 pag., 65.000 lei
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
Magda Teodorescu Colm Tóibín (n. 1955) a devenit un nume de referință în proza irlandeză contemporană, și nu numai. A absolvit University College of Dublin, la fel ca Joyce, și imediat a plecat din Irlanda să cutreiere lumea. Primul popas, cel mai atașant poate, a fost Spania, mai precis Barcelona; a cunoscut franchismul, urmele
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
intrigată, de aceea am întrebat. Totuși sînt niște sugestii. Inevitabil, scriitorul este legat de ceea ce se întîmplă în jurul lui. C.T.: Ei bine, în peștera mea sînt conectat la lume. Evident, ce plutește în aer își face drum și intră în proză, dar legătura mea cu cititorul posibil e mult mai apropiată decît la oricine altcineva care s-a afundat în teorie. Dacă ar trebui să țin o conferință despre postmodernism, aș avea probleme, n-aș ști de unde să încep și n-
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
și literatura irlandeză sînt menționate nume importante. De exemplu, nu poți vorbi despre romanul modern fără să nu te referi la strălucitul distrugător al romanului tradițional, James Joyce. V-am citit cîteva eseuri în care remarcați legătura dintre Ulise și proza irlandeză tradițională, deși romanul și-a constituit propria tradiție. Citindu-vă romanele, mi-am dat seama că proza dumneavoastră se apropie mai mult de Oameni din Dublin. Așa, în sinea dumneavoastră, preferați Oameni din Dublin? C.T.: Da. Dar nu cred
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
te referi la strălucitul distrugător al romanului tradițional, James Joyce. V-am citit cîteva eseuri în care remarcați legătura dintre Ulise și proza irlandeză tradițională, deși romanul și-a constituit propria tradiție. Citindu-vă romanele, mi-am dat seama că proza dumneavoastră se apropie mai mult de Oameni din Dublin. Așa, în sinea dumneavoastră, preferați Oameni din Dublin? C.T.: Da. Dar nu cred că mai poți, ca romancier, să mai scrii în afara umbrei romanului Ulise. Cum lucrează gîndirea lui Bloom în
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Așa, în sinea dumneavoastră, preferați Oameni din Dublin? C.T.: Da. Dar nu cred că mai poți, ca romancier, să mai scrii în afara umbrei romanului Ulise. Cum lucrează gîndirea lui Bloom în Ulise, cum a afectat gîndirea personajelor de roman, chiar dacă proza nu seamănă cu proza din Ulise, chiar dacă în roman nu există parodie, chiar dacă romanul nu se bazează pe un text antic. Mă refer la modul în care lucrează gîndirea, cum se dezvoltă structura ei în roman, cum fiecare detaliu are
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
preferați Oameni din Dublin? C.T.: Da. Dar nu cred că mai poți, ca romancier, să mai scrii în afara umbrei romanului Ulise. Cum lucrează gîndirea lui Bloom în Ulise, cum a afectat gîndirea personajelor de roman, chiar dacă proza nu seamănă cu proza din Ulise, chiar dacă în roman nu există parodie, chiar dacă romanul nu se bazează pe un text antic. Mă refer la modul în care lucrează gîndirea, cum se dezvoltă structura ei în roman, cum fiecare detaliu are o semnificație mai amplă
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
E umbra care creează complexitate printr-o simplitate ostentativă. M.T.: Mai există și mult Henry James în romanele dumneavoastră. C.T.: Da. Presupun că eu, ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea. în jurul meu se zbat umbrele prozei Virginiei Woolf, ale lui Joyce, dar problema mea este de a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
C.T.: Da. Presupun că eu, ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea. în jurul meu se zbat umbrele prozei Virginiei Woolf, ale lui Joyce, dar problema mea este de a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea de a găsi stilul care să aibă semnificație la nivelul sentimentului. M.T.: Credeți că romancierul a rămas un creator
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
spațiul potențial infinit al codurilor. Să dau și un exemplu de "șopârlă". Un nuvelist optzecist de la Timișoara se plângea mai anul trecut prin reviste că nu i s-a dat voie să comită și el una, pe motiv că, la proză, monopolul subversității l-ar fi deținut Augustin Buzura. Cu alte cuvinte, Buzura e de vină că nuvelistul nostru nu se poate abona la tortul "rezistenței prin cultură" (rezistență pe care, în schimb, altora le-o contestă). Și în ce ar
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Codreanu, nu există dovezi exterioare nuvelei (jurnal, scrisori etc.). Eliade se joacă cu misterele și cu enigmele. Figura care îl definește perfect este anamorfoza - Eliade își ambiguizează extreme de abil orice text literar - nimic nu poate suferi o decodare sigură. "Proza fantastică a lui Eliade oferă echivalente literare ale tehnicilor picturale de anamorfoză și de trompe l'oeil - în joacă și în serios", concluzionează Călinescu. Matei Călinescu știe foarte bine să-și valorifice textele critice - nu speculează niciodată mai mult decît
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
la origine, în Descrierea operei și în fragmente ale variantei primare din capitolele Cadrul psihic și Cadrul fizic. Cu totul nouă este traducerea titlurilor operelor parcurse de G. Călinescu și a textelor, cu precădere a celor din filosofia germană, versuri, proză din alte literaturi, traducere inexistentă ca unitate distinctă, întrucît G. Călinescu se implicase în traducere, dar numai acolo unde considerase el de cuviință. Toate aceste enunțări privind elementele în stare să fi atras luarea aminte semnatarei lor, în calitate de editor, se
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
târziu, pe tânărul cinic dezbărat de orice morală, numai spre a intra în grațiile doamnei de Rênal, în eroii destrăbălați ai vremii lui Machiavelli... În Istoria literaturii italiene, Francesco De Sanctis definește acest stil reflectând întreaga filosofie a autorului Prințului: Proza aceasta uscată, precisă și concisă, numai gândire și numai fapte, vestește un intelect adult, emancipat de elementele mistice, etice și poetice și care a devenit orânduitorul suprem al lumii; el înseamnă logica sau forța lucrurilor, destinul modern (traducere Nina Façon
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
cu unele excepții (Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir), a rămas în zona istoriei literare de aulă academică și atît. Dar iată că sînt semne că lucrurile se dezmorțesc și în această zonă. Dan Grădinaru este profesor, autor de manuale, a scris proză și eseu și ni se spune în postfața monografiei despre care va fi vorba în continuare că pregătește o istorie a literaturii române. Fără să fie o figură mediatizată a lumii culturale, Dan Grădinaru pare să fie dintre aceia care
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]