5,549 matches
-
1 IANUARIE - „Întreită sărbătoare” 1. „Tăierea împrejur a Pruncului Iisus”: „Și când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele IISUS, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca 2, 21). În evreiește numele său este Iehoșua- prescurtat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93776_a_95068]
-
săraci; Răsplătește-le lor cu bogatele și cereștile Tale daruri; dăruiește-le lor cele cerești în locul celor pământești, cele veșnice în locul celor vremelnice... Cămările lor le umple de tot binele; căsniciile lor în pace și întru iubire le păzește; pe prunci îi crește, tinerețile le călăuzește, bătrânețele le întărește, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiț îi adună, pe cei rătăciți îi întoarce și-i împreună cu Sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică. Pe cei bântuiți de duhuri necurate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93776_a_95068]
-
în revistă pe toți fustangiii din teatru, puse cap la cap relațiile pe care le cunoștea, dar nu fu capabil să ghicească cine e seducătorul. Îi părea rău de fata aceasta, abea angajată, care azi-mâine se va pomeni cu un prunc de întreținut. Îi spuse: - Treci mai târziu pe la mine. Fata îl privi cu o anume teamă, dar nu zise nimic. Când s-au mai rărit clienții, și-a spălat mâinile și a bătut la ușa domnului director. Secretară, una Nina
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
Articolele Autorului 6. Pe faleză Unicul motiv pentru care unii te-ar urî, este acela că ei ar vrea să fie exact ca tine. A doua zi, Mircea s-a trezit din somn pe la ora nouă. A dormit ca un prunc. Nimic nu i-a tulburat liniștea nopții, nici măcar sărutările pătimașe ale Săndicăi, pe care cumva ar fi dorit să le simtă cu plăcere. Ar fi vrut să o viseze, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Și-a luat papucii
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
Moș Crăciun!” Bucuria asta nimeni nu mi-o frânge, Dar Colinda parcă nu mai e frumoasă, Cine-aude astăzi Ochiul care plânge, Singurel în staul, niciodată-n casă? Cine mai aude Maica Lui prin ger Căutând sălașul unde să se nască Pruncul, alduitul, cel trimis din cer, Mai presus de orice fire omenească? La mulți ani, Ioane! La mulți ani, Marie! Nu uitați de Ziua Fiului cel sfânt, Ziua Lui, din toate, ziuă să vă fie, Să vă lumineze calea pe pământ
ZIUA LUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377302_a_378631]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Numărasem deja 126 de zile de când venisem cu pruncul meu în spital. Venisem vara...soarele încălzea cu putere tabla ambulanței care străbătea urlând străzile Iașului...apoi, începuseră să se îngălbenească primele frunze. Cădeau jelind ...jeleau vara pierdută, viața pierdută, pământul...Vântul le ținea isonul, răscolindu-le furios prin curtea
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
moare o parte din suflet, iar partea care-ți râmâne , doare toată viața...”. Începusem să simt acea durere...era ascuțită, rodea ca un vierme în inima unui copac. Clopoțelul din apropierea spitalului vestea inceperea școlii.Il auzeam in fiecare dimineață. Priveam pruncul care respira pe aparate...mi-l închipuiam mergând la școală. Dar Moartea rânjea spre mine, păzindu-mă de după ușă. Pe stradă treceau zilnic copii veseli cu părinți de mână. Viața își urma cursul ...dar aici, printre paturi, seringi, aparate, se
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
de mamă, era glasul durerii, era glasul sufletul ce nu voia să fie rănit. Am rămas în rugăciune zile și nopți la rând...multe, multe zile și nopți nedormite, flămândă , luptând cu somnul și cu moartea. Am ținut strâns mânuța pruncului meu , atât de strâns încât îi simteam inima bătând în palmă. Prin catetere îi curgeau medicamente dar din mână mea se prelingea încet picătură de viață.Apoi... Într-o noapte de iarnă mi-a vorbit Dumnezeu. Era pretutindeni...în tot
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
noapte... Genunchii mi-ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să crezi în minuni, căci minunea există! Iar în cer vei găsi peste vreme un Rai. Să nu plângi, ci să speri, să nu
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
lași visul meu de-a fi mamă! Și de-a fi sub povara crucii mele să gem, Tu alături să-mi stai, să-mi alungi orice teamă! Când vreunul va spune că ce fac nu e bun, Că-al meu prunc nu e vrednic să cânte, să spere, Tu din Cer să-mi trimiți înger vrednic, preabun, Și pe cruce să-mi pui din belșug mângâiere! Domnu-atunci mi-a zâmbit și-a privit blând spre pruncii, Ce-ncetară să plângă privind
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
mi-a zâmbit și-a privit blând spre pruncii, Ce-ncetară să plângă privind spre Lumină. L-am văzut mai apoi cu tristețe trecând , Și-am simțit cum m-atinge un dor ce alină... Am întors fața mea spre al pruncului pat, Și-am văzut cum m-așteaptă sprijinită-a mea cruce, Era mare și grea dar pe ea sta-ntrupat, Chipul Domnului bun , ce pe toate le duce... Într-o noapte de iarnă mi-a vorbit Dumnezeu. Era pretutindeni, în tot
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
Departe se auzeau glasuri de copii...” Colinde, colinde e vremea colindelor...” M-am întors și am privit spre ușă. Moartea nu mai era acolo...Și atunci am înțeles că rugăciunea este calea spre Dumnezeu, iar Dumnezeu înseamnă Viață! Știam că pruncul meu va trăi, va merge la școală, va merge la colindat...știam că Dumnezeu îl iubește, atât de mult încât își făcuse timp să vină la noi în seara de Ajun... Pe masă, uitată , o pâine se uscase de mult
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului colind amarul să-l îmbun ca să mă lase-n prag de iarnă lipsit de griji pân` la Crăciun când voi primi din ceruri taină la izvorașul de lumină ce pruncul ne-a adus prinos m-oi adăpa și orice vină se va schimba în gând frumos iar sărăcia poa` să fie așa de lucie și amară Crăciun înseamnă bucurie măcar o oră într-o seară *** Referință Bibliografică: colind sărac / Ovidiu
COLIND SĂRAC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382277_a_383606]
-
despre care omenirea are ipoteze, dar nici un savant nu îi cunoaște ADN-ul, Manuela Hărăbor are primită de zestre frumusețea, superbitatea, grația: ochi de safir, obraz de opal înviorat de soare, gură surâzătoare sub umbra melancoliei, mijloc de lujer... așa prunc a fost, iar anii s-au lăsat mai prejos de vârsta artistei, și se lasă în continuare, pentru că ei nu se-ndură a-i atinge făptura spre a se lăuda că au învins-o, ci mai degrabă câștigă o frumusețe
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
sunete și cifre unde cuvântul apare că metaforă magică, noi fiind cuvântul pentru un arc de timp. Regală-i cheia partiturii vieții ---Dragostea. Ecoul ei se propagă în sinele fiecăruia, până da de acea putere primară, ancestrală, care o are pruncul la naștere. Frumoasă arcuire-n timp , noi , curcubeul dragostei. 10 februarie 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: NOI, ARC DE TIMP / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara
NOI, ARC DE TIMP de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382325_a_383654]
-
a debutat, cu volum de autor, în martie anul trecut. Titlul plachetei dintâi: ,,Iubirea ne este pusă la încercare” sună, destul de clar, a constatare-avertisment, denotând, totodată, trăirea uneia dintre temele fundamentale dintotdeauna ale literaturii și artei, în genere: iubirea. Recentul prunc literar al Cristinei Mariana Bălășoiu numără 102 titluri de creații în versuri și 35 de imagini felurite (în alb-negru), cu autor neprecizat - imagini în registru gingaș, delicat și îmbietor, de la ghiocei, fluturi, expresive mâini dăltuite de ani, un inexorabil tunel
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
tîlhari". Congestia de energie reclamă momente de relaxare. Contemplarea proliferării grave a materiilor e din cînd în cînd întreruptă de consemnarea unor cauzalități pitorești, a unor conexiuni ludice. Vitalismul primitiv e întors pe latura sa bonomă: "Rîpa Albă / are un prunc: sufletul meu! / și-o tufă de spini - unghiile unei flori / ce-a dat în mintea copiilor". Ca și această cochet-hirsută repliere: "Mă retrag - valea mi-a spart gîndurile, / cuvintele sîngeră - / hrană pentru gropi, / ne revărsăm în șoseaua Aiudului / și ducem
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
mexicanității apar mereu nu numai în pictura ei, dar și în viața de fiecare zi, în bijuteriile precolumbiene, în pieptănătura tradițională, în rochiile din regiunea Tehuana pe care le purta cu obstinație... În Doica mea și cu mine (1937), un prunc cu trăsăturile artistei mature este hrănit la sânul unei Madone cu tenul întunecat și mască de genul celor aparținând culturii Teotihuacan în loc de chip... În Autoportret la granița dintre Mexic și Statele Unite (1932), Frida, într-o rochie elegantă, roz este în
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
clasicizată exegetic, a tatălui: "27 martie. A treia zi de aniversare a nașterii mele. Ziua în care acum cincizeci de ani, pe 14 stil vechi, Ion Luca din neamul Caragiali merge la Oficiul stării civile și înscrie, prin bunăvoință, un prunc. Mama? Păcătoasă lucrătoare la fabrica de tutun Belvedere. Tatăl? Necunoscut. Nu e, pour mon malappris pere, nici prima, nici ultima mistificare la care se potrivește. Departe de el gândul să legitimeze copilașul. Din contră, il change de crémerie, pândește un
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
ținută în care ieși pe stradă, sau mergi la muncă ori la distracție: "O piatră în apa memoriei cade reverberînd / nașterea ta. Mireasma în sălbăticia sufletului peregrin." Întîlnim o vagă neliniște, convertită în atitudine extatică: "floarea neagră, îmbobocind / din răsuflările pruncilor, din vadul / pururi deschis al somnului", cu ecouri blagiene și expresioniste, ca și plonjonul în trecut (cel puțin în primul volum, Priveliștile, cumva asociat cu fluidul ("o piatră în apa memoriei"), "ascult în trecut" șs. n., R. B.ț; "memoria
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
apartamentul în care trăiam cu soțul și socrii, ci la țară, la mama. Sigur, aici era mama, o prezență atît de importantă pentru acel început (neliniștitor, totuși) al vieții mele, dar existau și acele (minime) condiții pentru a crește un prunc venit pe lume iarna: sobe și cazan pe lemne la baie. La bloc apa caldă venea rar, caloriferele se încălzeau în același ritm, curentul electric se lua adesea (pe lîngă faptul că era raționalizat) încît folosirea unui radiator era improbabilă
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
de Haydn. India - Tibet - India „O orchestră de provincie și un dirijor chinez”, iată o asociere care parcă face trimitere la versurile lui Marin Sorescu „O păpușă japoneză și un păpușoi mongol/ Pe o carte de franceză au făcut un prunc nasol”. Dar nu a fost nasol! Ziua următoare a SIMN a adus în Studioul „Mihail Jora” al Radiodifuziunii Orchestra Filarmonicii din Pitești dirijată de Jin Wang. Programul a conținut Texturi de Mihai Moldovan, Concertul pentru vioară și orchestră de Dumitru
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
apocaliptic: "Călcată țara ca un teasc cu struguri/ Stă sub copita vremilor de-apoi./ Cu miile, când n-avem grâu, sub pluguri/ Ne-ngroapă și ne samană pe noi./ Pe regi ni-i azvârliră la gunoi,/ Din pântece ni-s pruncii puși la juguri,/ Strămoșii șterși ca basme cu strigoi". Cum izbăvirea nu vine de nicăieri, singura soluție rămâne încrederea disperată în minunea că libertatea va reveni: "Tu, glorie a vieții, tu ne ții!/ Să-ți spun adio ție? Niciodată!/ Chiar
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
care nu e însă și o refrigerare. Recursul la trecutul personal și impersonal (tradiția) emană o robustețe discretă pe care vîrtejurile expresioniste prin care trece nu izbutesc a o anihila. Posibilul idilism e tescuit, procesat, redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit / sub secunde / cu firul tăiat". Ori: "apele cerului / înghit / ceafa de calcar / din brădetul secat // grunzul / adormit în marea / de
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
și de perspectiva ca homosexualii să poată adopta copii, situație pe care a catalogat-o ca fiind "cel mai mare atentat la spiritualitatea noastră". "Conviețuire este când în fața lui Dumnezeu îți asumi toate răspunderile, și prima răspundere este nașterea de prunci. Ei, aceștia care vor să fie ei, câte doi sau câte două, au după aceea pretenția că au alcătuit o familie și orice familie are drept de înfiere de copii. Deci, copiii îi facem noi și îi dăm lor. Este
Mitropolitul Ardealului spune de ce BOR respinge noua Constituție by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77816_a_79141]