529 matches
-
inclusiv de către autoritățile politice externe. El funcționa spațial În același mod În care funcționează lingvistic un dialect dificil sau ininteligibil și, asemenea unei membrane semipermeabile, facilita comunicarea În cadrul orașului, rămânând cu Încăpățânare străin celor care nu-i Învățaseră din fragedă pruncie „dialectul” geografic particular. De-a lungul istoriei, relativa lipsă de transparență pentru străini a anumitor zone urbane (sau a echivalentului lor rural: dealuri, mlaștini sau păduri) a oferit o marjă vitală de siguranță politică față de controlul unor elite din exterior
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
opacă Încât va avea nevoie de o călăuză pentru a se putea orienta. În lume, există extrem de multe practici legate de acordarea numelor. La unele popoare, nu e nimic neobișnuit În a avea nume diferite În etape diferite ale vieții (pruncie, copilărie, vârstă adultă) și, În unele cazuri, după moarte. La acestea se adaugă numele folosite pentru amuzament, ritualuri și doliu și numele Întrebuințate În relațiile cu prietenii de același sex și cu familia partenerului. Fiecare nume corespunde unei etape a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
căutarea „sensurilor graalice ale unor eterne semne” (Marcel Petrișor). Coloana infinitului intermediază identificarea hipnotică și contopirea cu lanțul mitic genealogic: „E vremea când morții își trec sufletele/ Deplin în cei vii/ Copiii nenăscuți își cheamă părinții/ Iar aceștia strigă după pruncii uitați./ E o învolburare a puterilor lumii /[...] Bărbații și femeile își simt sângele rodnic/ Cerând înviere.” În rest, versurile din Inscripții par o pastișă a poeziei din În marea trecere de Lucian Blaga. Micul studiu monografic Ion Vinea (1971), cel
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
a bunăstării și am Începe să luăm pe deplin În considerație criterii alternative pentru a măsură calitatea vieților noastre? Cred că ar deveni evident oricărui observator obiectiv că, În multe aspecte, „Statele Unite” ale Europei - chiar dacă se află Încă În fragedă pruncie - au eclipsat deja Statele Unite ale Americii și au devenit un nou soi de superputere. Să ne reamintim că PIB-ul Europei este acum de aproximativ 10,5 trilioane de dolari, În timp ce al Statelor Unite ale Americii este de 10,4 trilioane de dolari
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și să pretindă un sens al autonomiei sale În lume. Instinctul morții continuă să Însoțească fiecare copil prin adolescență și maturitate. Oamenii se Înconjoară cu substitute În Încercarea de a recapta sentimentul unității oceanice pe care l-au avut În pruncie. Freud a crezut că povestea lui Hristos a servit ca un surogat pentru pierderea sentimentului originar de unitate oferind dragostea necondiționata a lui Dumnezeu și speranța În salvarea eternă. În era modernă, identitatea națională a devenit substitutul favorit. Fervoarea patriotică
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
imprimată adânc În memoria oricărei persoane care a trăit vreodată. Obsesia noastră generală de a crea o lume a abundenței materiale În era modernă este atât de puternică, deoarece este un substitut pentru abundența pe care am trăit-o În pruncie la sânul mamei. Instinctul morții a devenit universal În decursul erei moderne. Ne-am detașat din ce În ce mai mult de natură, am amputat relațiile cu ea, am diminuat-o Împărțind-o În bucăți și am expropriat-o sub formă de proprietate, toate
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
norii plumburii, Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor, Tu Emin făr' de moarte și-acuma ne mai scrii Cu litera vrăjită de singurul tău dor! Pe lângă plopi stingheri tu nu ai mai trecut, Românii te iubesc din fragedă pruncie, Numele tău în lume... astăzi e cunoscut, Slăvit să fii, în veci, de scumpa Românie! Citește mai mult N-am îndrăznit vreodată să te lăsam uitării,În gândurile noastre noi ți-am săpat mormânt,Toți știm c-ai vrut s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ca norii plumburii,Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor,Tu Emin făr' de moarte și-acuma ne mai scriiCu litera vrăjită de singurul tău dor! Pe lângă plopi stingheri tu nu ai mai trecut,Românii te iubesc din fragedă pruncie,Numele tău în lume... astăzi e cunoscut,Slăvit să fii, în veci, de scumpa Românie!... XXII. MARGINI DE TIMP, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016. Pe un mal argintiu, printre stânci de granit, Unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
căldură: Vos fragiles infantiae meae annos materno favistis affectu et lasciviam pueritiae tempus pia sustinuistis patientia,et paternae castigationis disciplinis ad perfectam viri educuistis aetatem et sacrarum eruditione disciplinarum roborastis („Voi mi-ați încălzit cu afecțiune maternă fragezii ani ai prunciei și mi-ați îndurat cu iubitoare răbdare zburdălnicia din vremea copilăriei și, prin sfaturi părintești mustrătoare, m-ați îndrumat către împlinita vârstă a bărbăției și mi-ați dat tărie prin învățătura științelor sacre”) - „Epistulae” (42), în Monumenta Germaniae Historica, Hanovra
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe refuz și pe interdicție. Neascultarea lui Adam n-a fost o eroare etică, ci o abatere a inimii de la izvorul său de viață. Poruncile dumnezeiești nu fixează legea ca reper ultim, ci reprezintă doar o călăuză în redescoperirea inocenței prunciei. „Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea” (Luca 18, 17). Asceza decizieitc " Asceza deciziei" Limbajul concret al autorului trădează un interes practic. Bătrânul duhovnic vrea să retrezească curiozitatea creștinilor pentru complexitatea parcursului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea să amânați aceste treburi casnice pentru altă zi. Timpul distractiv petrecut împreună cu copiii dvs. este un timp petrecut cum se cuvine. Eu cred că a fi mamă este cea mai importantă meserie din lume. Un început bun în frageda pruncie și în copilărie pregătesc terenul pentru maturitate, deci am inclus și câteva rețete speciale pentru mamele care alăptează. Cred că alăptarea este singura modalitate, de aceea rețetele se referă la creșterea cantității de lapte produs. Eu mi-am alăptat la
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
-i extermine. Eu îi adunam pe cei bolnavi și îi făceam bine, până într-o zi, când tatăl meu mi-a găsit „clinica”. Pe la șapte ani, mi-am revenit din starea generală de slăbiciune pe care o aveam încă din pruncie și căreia nimeni nu-i dădea de capăt. Când ne-am mutat în California, am întâlnit niște copii care mâncau usturoi. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu mă mai săturam. Biata mama era o persoană înțelegătoare și-mi
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu ochii surâzători, zbenguindu-se nepăsătoare în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el se distinge clar de tovarășii lui mai puțin pregătiți să traducă procesele emoționale. Copiii învață să mimeze pozițiile interlocutorilor, ajungând chiar să perceapă manifestările lor neurofiziologice. Și adulții fac acest lucru, tot inconștient, aprofundând mecanismele de învățare instalate în pruncie. Pe lângă sincronizarea corpului în ansamblu, se observă sincronizări mai fine, cum ar fi clipitul și respirația. Și acestea sunt inconștiente la persoanele empatice. În concluzie, cele mai seducătoare persoane sunt cele care au cea mai mare capacitate de a citi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ne modifică atât atenția, cât și dispoziția fără a conștinetiza influența lor asupra noastră. Dacă aceste persoane ne farmecă acest lucru este posibil datorită faptului că ele profită de efectele fericite ale unui mecanism de adaptare dobândit de noi din pruncie. Într-adevăr, în primii ani de dezvoltare am fost pregătiți să fim stimulați și nu putem ajunge la împlinire decât dacă suntem capabili să deosebim corect stimularea benefică de cea care ar putea fi nefastă. Stimulii de deschidere alimentează dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ni le-au adresat prietenii familiei și, în general, cei din anturajul apropiat, într-o perioadă de care nu putem să ne amintim. Dacă criteriile frumuseții nu sunt universale, ci depind de un fel de „medie a trăsăturilor integrate în pruncie”, putem cu toții, cu un pic de noroc, să corespundem profilului frumuseții prezent în imaginarul persoanelor care ne privesc. Astfel, putem avea șansa de a ne vedea chipul „supraevaluat” și considerat, brusc, fermecător în imaginarul acestor interlocutori. Pe față, lumina, intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Interlocutorii care își scarpină clavicula simt că aveți nevoie de ajutor, fără îndoială pentru că ați exprimat acest lucru într-un fel sau în altul. I-ați emoționat și sunt gata să vă acorde mai mult, dacă le-o cereți. În pruncie, atunci când îi chemam, părinții ne luau de subsuori, pentru că nu putea merge noi spre ei. Ne ajutau, ducându-ne în brațe. Senzațiile provocate de mâinile lor pe subsuorile noastre ne-au lăsat pe creier legături sinaptice. Atunci când „ne mănâncă” în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Eu” arătând spre brațul meu, este vorba despre brațul meu, așa că sunt Eu. Brațul meu mă reprezintă la fel de mult pe mine ca și trunchiul, nu? Dar așa stau lucrurile, trunchiul reprezintă cu adevărat Sinele, centrul, eul. Legătura se stabilește din pruncie. Nu părinții ne-au explicat că trebuie să arătăm spre piept când zicem „eu”, atunci când ne afirmăm. Toate acestea sunt instalate psihofiziologic în cursul primului nostru an de viață. Unele micromâncărimi din zona trunchiului sunt foarte sugestive. Acest gest inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
al acestor schimbări nu mai este biologia noastră, ci partenerul! Dacă vrem să înțelegem de ce mișcarea picioarelor noastre e mai liberă și mai amplă decât cea a brațelor, trebuie probabil să ne întoarcem la primii doi ani de viață. În pruncie, conștientizarea existenței picioarelor noastre apare mult după cea a existenței trunchiului și a brațelor. La 19 luni încă mai încercăm să ne smulgem degetele de la picioare ca să le oferim mamei, în vreme ce la 12 luni deja nu ne mai trăgeam de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mobil comiterii sale, „ca și cum subiectul s-ar liniști atașând acest sentiment inconștient de ceva real și actual”. N. Jeammet (1993) dă ca exemplu pentru acest gen de conduită asasinarea unui egiptean de către Moise. Acesta din urmă, singurul salvat dintre toți pruncii evrei înecați din ordinul faraonului și, în plus, adoptat de o prințesă egipteană, resimțea un sentiment inconștient de culpabilitate pentru că își „trădase” frații. Relația cu alte mecanisme de apăraretc "Relația cu alte mecanisme de apărare" Freud (1915a/1968) prezintă în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Vin pe noapte făr de lună rău mai cobesc prin comună. „Avioane-n cinci coloane, foc și bombe-americane. Lagăr, temniță și fiare! Moarte și spânzurătoare!” Strigă mamele cu dor „Ce suspini tu, puișor?” Stați voi mame-n bună pace! Lăsați pruncii să se joace! Să se joace și să râdă nimeni n-o să vi-i ucidă. Și-ar trimite Tito câinii La-nceputul săptămânii la-nceput și la gătat, peste graniță-n Banat, să ne-ntoarcă înapoi la robie și război
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul adus pe piept și celălalt șters, / Candelă luminând ceara mormintelor.” Timpul s-a fixat într-un ciclu etern: „și pruncii cresc / și iarăși este toamnă peste lume / și unii sunt și alții au pierit / și unii par vestiți și unii-s fără nume // Rusalii, Bobotează, ouatul către Paști / și Maica Domnului în plină vară / Holdele-s coapte, secerători puțini / Viața
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Cum am fi putut? Nu aveam nici o pușcă. Așa că un soldat i-a arătat unui bărbat pușca și apoi l-a Împușcat. I-au Împușcat pe toți bărbații Încă În viață. Nu pot să vă spun ce au făcut cu pruncii. Acele cuvinte nu vor să iasă din gura mea. Cât despre femei și fete, chiar și pe cele care aveau doar nouă-zece ani, soldații le-au ținut cu ei două zile. Le-au violat, chiar și pe bătrâne, nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cât de mult eu te am dorit și te am iubit Poate azi s-au poate mâine nu mai sânt Și-o să-ți pară rău când voi fi-n mormânt. Așa precum se știe, din veacurile toate, Mama- și iubește pruncii și dincolo de moarte Când nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
minte era un pătuț pe rotile, vechi și jerpelit, în care sora ei Boo Boo o plimba împingându-l prin casă, poticnindu-se peste praguri, până când ajungea în centrul activității. Dar e foarte posibil să-l fi urmărit, în fragedă pruncie, pe Seymour jucând ping-pong, iar adversarul său aparent incolor, de care nu-și mai amintește, să fi fost eu însumi. În general, când jucam ping-pong cu Seymour, eram estompat până la o totală lipsă de culoare. Era ca și cum de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]