478 matches
-
-i spună „noroc, prietene“, Cano aștepta să vadă ce se Întîmplă și acum aștepta În continuare ca celălalt să obosească și să nu-l mai Învîrtă la nesfîrșit. Cano nu cădea, axul era Fernandito, care hotărîse să-l mai Învîrtă puțintel Înainte de a-i da drumul, Cano se tot Învîrtea În jurul lui, alergînd din ce În ce mai repede, Încercînd să nu cadă, dar avea să zboare de Îndată ce o să-i dea drumul, Fernandito dădu drumul la mînă și se uită la Cano, care călca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
citește. Ori n-ai știut? Bine, o să afli, precis o să ți le arate. Nu pot crede așa ceva! strigă prințul. — Eh! Păi tu, Lev Nikolaici, după cum văd, încă n-ai înaintat mult pe drumul ăsta, de-abia ești la început. Ai puțintică răbdare: curând o să-ți angajezi cu bani propria ta poliție, o să stai la pândă zi și noapte și-o să afli fiecare pas pe care-l face ea, numai dacă... — Taci și nu-mi mai vorbi de asta niciodată! strigă prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vreun an și jumătate. Garamond i-ar fi scris: „Dragă prietene, așa cum prevăzusem, dumneata ai apărut cu cincizeci de ani mai devreme. Recenzii, ai văzut, cu lopata, premii și consensuri ale criticii, ça va sans dire. Dar exemplarele vândute sunt puțintele, publicul nu e pregătit. Suntem constrânși să debarasăm depozitul, la termenele Înscrise În contract (anexat). Fie le retopim, fie le cumpărați dumneavoastră la jumătate din prețul de pe copertă, cum de altfel aveți privilegiul.“ De Gubernatis e zdrobit de durere, rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de acvariu, așa că dacă poți să stai departe de el o vreme... — ... puțoiu o să uite complet de tine! rânjește Ray. Ray Lennox e un tânăr mișto. Înalt cam de unu optzeci, păr castaniu cu cărare Într-o parte, o mustață puțintel prea lungă și neîngrijită, care Îl face să pară un picuț cam prost, un nas mare, coroiat și ochi alunecoși. Un polițai get-beget șabia a Început să joaciun rol mai activ la masoni. Asta era de fapt o treabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pare să-și facă griji din cauza prespapierului și poate e puțin nesigură pe ce s-a furat de fapt În timpul spargerii. — Da... Adică... se bâlbâie ea. Pare să creadă că a dispărut În timpul investigației noastre, spun eu cu un ton puțintel mâhnit. Ray rămâne impasibil. — N-am spus... scâncește vaca bătrână. Cred că cel mai bine ar fi să ne Întoarcem buzunarele pe dos, D.S. Robertson, râde Ray cam nerăbdător. — Nu! N-am vrut... N-am crezut nici o secundă că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
notează asta, Clell spune: — Poasă nu fie conflict. Poasă fie armonie. Gillman Îl ignoră. Gus Bain zice: — Te gândești la fixativul de păr. Mă bag și eu și zic: — Fata aia nu s-a dat cu fixativ Armonie. Toată lumea râde puțintel de asta, ei bine, băieții cares destul de mari ca să-și aducă aminte de reclamă. Chiar și Dougie Gillman zâmbește. Pipița gălbejită ridică vocea și spune: — Cred... Andy cumva? Clelland Încuviințează din cap. — Cred că Andy are dreptate. Noi, polițiștii, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a spune nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem puțintică retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci tolănit cum bine-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate, cu o coroană de păr argintiu în jurul creștetului. Mamă, ce bine că ai venit ! Ai o coroană albă ca și a mea ! Dar unde e Jules ? întreabă nerăbdătoare tânăra. Jules n-a putut veni, draga mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
citi în totalitate, partea de jos este zdrențuită și afumată. Dora continuă să caute alte pagini lizibile, răsfoind cu grijă foile fragilizate de foc și de timp. Septembrie 1953 tot la bolnița jenșcina De câteva zile Marina Pavlova, o doamnă puțintică la trup de parcă ar avea tot doisprezece ani ca și mine, a început să ne pună să facem teme ca la școală. Știe mult mai multe ca mine și chiar ca Vasili și ne-a dat probleme de artimetică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi de guvern, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar să semnezi și să ai încredere, să te rogi pentru cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era de obicei și trăsăturile feței sale bucălate se aspriră puțintel, atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de deschis, v-ați adresat la un număr de oameni importanți care și-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a privit atent, ceafa proaspăt rasă, urechile mari se înroșiseră puțintel de plăcere, haina de pe el era destul de bine lucrată și dintr-un material serios. Te pomenești că Leonard s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un chip care ieșea în evidență, știa. Nu frumos, dar memorabil. Cu buzele pline pe care le moștenise de la mama ei și părul roșu ca un bănuț de aramă, putea chiar, în zilele bune, să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de cap sau să urle. — Nici măcar nu sunt sigură că mai vreau să aflu! Dat fiind că nu mai sunt nici cu unul, nici cu celălalt, ce mai contează de fapt? Stevie zâmbi, luându-și aerul unei maimuțe înțelepte și puțintel cam pline de sine. — Când erai mică, îți plăceau surprizele de ziua ta sau preferai să alegi ce vei primi? — Punct ochit. Detestam surprizele. Bănuiesc că n-ai verificat cumva și mersul trenurilor pentru mine, nu-i așa? — Ai unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se duse pâcâind din lulea. În hambar se făcu tăcere, și crescu puțintel lumina leșietică. Niță se sculă sprinten de la locul lui și se apropie de fată. Îi zâmbea cu dragoste și voi să-i cuprindă o mână. Marghiolița își ridică broboada de pe ochi și-și descoperi fața. Se trase îndărăt; îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
I-am văzut ieri, au trecut prin comună. Da, au venit; acum avem și stăpână... grăi Faliboga dând din cap. Știu, știu... încuviință primarul râzând: m-am grăbit să-mi aduc respectele mele... Bordeienii priveau în tăcere. Primarele se roti puțintel în loc, apoi privi spre curte. — Pe ici, domnule primar, pe dindos... zise Sandu arătând cu mâna. Dar ușa din față se deschise mare, și boierii se arătară în blănile lor. Primarul se mișcă spre scări. Cuconul Jorj îl cunoscu numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropitcu albastru, și pe mine m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și cu ochii îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Traian. Culi Ursake s-a prins cu ghiarele de el. C-un fel de taină: — Ba tu s-o leși, Trăiane. Securea nu se mai găsește; nici trebuie căutată. Paznicul cel tânăr a tăcut și s-a supus. Îi era puțintel frică de acel glas schimbat. Atunci să mergem, bădiță. Să mergem, dar să mai stăm o țâră, Trăiane. Spune-mi unde-i acuma sania. —Sania-i la drum; se duce la vale. — Da; se duce. Ascultă, Trăiane. Știi tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poimâni să-mi aducă aiasmă, m-aș bucura. —Nană Floare, îi dădu curaj Ieronim Dragu; în acea zi a Bobotezei se sfințesc singure de la Dumnezeu toate apele lumii. Dacă spuneți domniile voastre... zâmbi bătrâna. —Spun, nană Floare, căci și eu sunt puțintel preot; și taică-meu, fie-iertat, tot preot a fost. —A, da, se grăbi să încuviințeze nana Floarea, așa spunea și răposatul cantor Negoiță, dar tot aș dori aiasmă de la Iordan, de la noi din sat. Îmi mai aduc aminte de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prinzi putere. Cum am făcut asta, a și sosit și acest vânt care a măturat tot, ducând, după dorința mea, răutatea pe pustii. Am mai avut eu o întâmplare asemenea, cu fie-iertatul Negoiță, tatu-tău. A venit odată mânios și puțintel băut, de la moară. Cum a început a grăi unele și altele prin casă, eu am tăcut. A strigat la mine să răspund și să vorbesc; eu m-am împietrit mai tare. Când m-a lovit, am văzut în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care trebuia să-mi aleagă și să-mi cumpere niște bumbac. Este una Serafina Burlă - bătrână ca și mine. Iar lângă Serafina Burlă, stă femeia aceea care crește pe feciorul tău. — Nu m-am oprit, mamă, în Laz. Am poposit puțintel lângă cimitirul pe care-l știi. —Așa? Ai văzut și pe domnul părinte Dămian? —Văzut. Mi-a spus că are de făcut slujbă de un an la acel mormânt. I-am plătit. Nana Floarea se uita pe gânduri într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nițică băutură, ș-un strai. Iacă, acuș vine toamna și n-are nici de unele. Haideți și voi. Ba noi nu ne ducem la Mitrea; a venit un boier cu undița; la dânsul ne ducem. Grăind astfel, uncheșul sorbea câte puțintel din paharul verde. Pe fața întunecoasă i se veseliseră ochii și sticleau în lumină. Noaptea se lăsase deplin asupra bălții, asupra gârlelor, asupra pădurii și stufurilor în întreg acel cotlon al împărăției dunărene. Zborurile de paseri conteniseră; tăcuseră și broaștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă bucurându-se de uimirea mea. —Prea stimate domnule, a urmat el, cu vocea puțintel schimbată; te vei mira mai puțin aflând că ți-am recitat stihuri dintr-un poem propriu, pe care, subt înrâurirea zilei de primăvară, mai mult decât a vinului, îl tălmăcesc în onoarea domniei tale. Omul râdea; ochii lui mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]