470 matches
-
duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. S-agiungându la Suceavă, la un sat...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <<n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacili din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>>. Că nu știe femeia acie că este singur Duca-Vodă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu fondul... Se Înțelege că las deoparte atât dreptul la libera exprimare a opiniei cât și imposibilitatea existenței unui depozitar al adevărului absolut. Viața rubricii a fost, așadar, scurtă. Ideea a prins Însă, a fost continuată pe ascuns și, cu puțintică răbdare, cititorul va putea avea În mâini un volum intitulat chiar așa. Dar să revin la desfășurătorul cărții de față. Capitolul 1. „Antume“, adică difuzate Să mă recomand. Sunt chiar dracu’, acela care n’are nici o treabă cu recomandarea „crede
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că asta-mi face mare plăcere. E doar o servitute a condiției mele de pisică, care trebuie să aibă mereu gheruțele ascuțite. Și o face, paradoxal, tocindu-le. Priviți-le pe ale mele, acelea de pisică neagră: sunt și ele puțintel negre, dar pe convexitate. Cam așa-i și cu duritatea lor: concavitatea e mai moale. Și, trecându-le prin lemn de pildă, concavitatea se roade, eliberând convexitatea, gheruța ascuțindu-se astfel automat, mereu, pe măsură ce crește. Cam tot așa e și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Chiar așa a și fost: profesorului și scriitorului Chelariu i s-a oferit, la ieșirea din pușcărie, un unic loc de muncă: la ecarisaj. După moartea remarcabilului intelectual iconar (autor de proză, eseuri, teatru, poezie, traduceri...) o bătrânică modestă și puțintică la trup, Ecaterina Chelariu, mi-a adus Jurnalul soțului ei. În care se puteau citi însemnări cutremurătoare, de genul "dimineața am tradus din Verlaine, după amiază am lucrat, în tura II-a, la ecarisaj". Eram directorul Editurii "Junimea". Jurnalul trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
5!... Întinzându-i carnetul, Moscovici se întoarce spre vecinul său de la catedră și zice destul de tare, nu atât pentru sine, cât mai ales pentru noi, cei aflați în sală: Bine!... Bine!... Vra să zică, nimeni nu știe nimic! Ia fiți puțintel atenți, dumneavoastră, toți cei ce vă aflați în sală: al cui e raglanul din cuier? M-ați putea lămuri și pe mine?... Toți se uită spre raglan, dau din umeri, însă nu se aude nici un răspuns concret la întrebarea pusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era să uit! (Șade la masa de scris, ia condei și hârtie și scrie, citind.) «Dragă Fănică, te-am căutat! Mă Întorc peste o jumătate de ceas. Trebuie să ne vedem Înainte de Întrunire. Așteaptă-mă negreșit: nu ieși! ai puțintică răbdare... Trahanache...» Pune scrisoarea la vedere pe masă.)”. Cum și timpul e relativ, jumătatea de ceas despre care vorbește Trahanache poate fi plasată aleatoriu oriunde În curgerea măsurabilă a devenirii, limita finală părând a fi Întrunirea politică. O scrisoare amicală
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cuplului Zoe - Trahanache. Postura de amant a lui Tipătescu pare mai degrabă consecința cultivării amiciției, pe considerente politice, de către venerabilul prezident față de mai tânărul lui coleg de partid: „TRAHANACHE (luând un pahar și trecând În mijloc foarte vesel): Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! eu n-am prefect! eu am prieten! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mîna Zoii)”. Trahanache nu-și consumă energia În mărunte lupte
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
facultate alaltăieri În scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: «Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție...»”) și devenit parte a filozofiei lui de viață: „Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație!”; „Într-o soțietate fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai (cu finețe) puțintică răbdare...”. Iar Trahanache permanentizează exercițiul răbdării de ceva vreme, amorul dintre Fănică și Zoe nu-i lezează nici
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
parte a filozofiei lui de viață: „Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație!”; „Într-o soțietate fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai (cu finețe) puțintică răbdare...”. Iar Trahanache permanentizează exercițiul răbdării de ceva vreme, amorul dintre Fănică și Zoe nu-i lezează nici ambițul, nici orgoliul: „TRAHANACHE: (și mai indignat): Ai puțintică răbdare... zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joițica, ori pe
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai (cu finețe) puțintică răbdare...”. Iar Trahanache permanentizează exercițiul răbdării de ceva vreme, amorul dintre Fănică și Zoe nu-i lezează nici ambițul, nici orgoliul: „TRAHANACHE: (și mai indignat): Ai puțintică răbdare... zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joițica, ori pe amicul Fănică, totuna e... E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce m-am Însurat
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Iaca vezi! (Toți o Îngrijesc.) Ei! Ți-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă... Ghiță, iute un pahar cu apă (Ghiță iese În stânga.) TIPĂTESCU (bătând În palmele Zoii): Care onorabil? TRAHANACHE (același joc): Ei, ai puțintică răbdare... Cațavencu, de... TIPĂTESCU: Cu ce alta? TRAHANACHE (bătând cu putere În palmele Joițichii): Cu altă plastografie... Ce plastograf! PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă): Curat plastograf!” Trahanache face mare caz de hipersensibilitatea soției, o menajează și vrea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
răzbunare și prinde curaj de la vermult. Atunci când primesc ori când merg În vizite, femeile beau Îndeosebi cafea: „... jupâneasa cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele.” (Vizită...). Cafea se bea matinal și În casa venerabilului prezident Zaharia Trahanache: „Ai puțintică răbdare, să vezi... Azi-dimineață, pe la opt și jumătate, intră feciorul În odaie - nici nu- mi băusem cafeaua...” (s.n.). În schimb, tânărul avocat ales de Întâmplare și de cei doi soți - fiecare cu nemulțumirile lui și mai ales cu ale părinților
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Cine-și poate Închipui până unde poate merge mișelia omului!”- frază ambiguă și malițioasă ce-i vizează deopotrivă și pe opozantul Cațavencu și pe amicul Fănică) și-l sfătuiește pe amicul amant al soției, părintește și cu finețe, să aibă puțintică răbdare. Textul epistolei e redat fidel și explicat prin adapare la situația cunoscută: „Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu) merge deseară la Întrunire (Întrunirea de alaltăieri- seara). Eu (adică tu) trebuie să stau acasă...” ș.a.m.d. Indicațiile scenice au
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Otonel, Ea și mândră și voioasă, El Muscat, așa nițel, Jos la cramă se-ntâlniră Lângă teascul nesătul, Cicătelea auziră Că nu ar fi must destul : “Dacă anu-i secetos”, Zise badea Ottonel, “Mustul iese și el gros, De asemeni puțintel” Da’ și lelea Tămâioasă : “De e ploaie multă n vară, Iese lungă și-aia Grasă De Cotnari, ca apa chioară !” “Asta nu cred cî se poate !” Supărat nea’ Zingfandel, “Viile sunt pline toate, Să n avem noi tulburel ?!” Sare friptă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pierdută de aceasta printr-o lipsă de prevedere, Îl aflăm din discuția dintre Trahanache și Tipătescu din scena a patra, actul I. Trahanache, cu calmul său imperturbabil, reproduce textul din memorie, cuvânt cu cuvânt, invitându-l pe Tipătescu să aibă „puțintică răbdare”, contrazicând parcă una din trăsăturile lui fundamentale, descoperită În replica rostită. Tipătescu se aprinde și amenință cu moartea pe Cațavencu: („Îl Împușc! Îi dau foc!”). Nae Cațavencu o Înștiințează pe Zoe de scrisoare și o invită la redacția ziarului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În Cameră, și eu ca românul imparțial, care va să zică... cum am zițe... În sfârșit să trăiască!”; Expresii tautologice : „intrigi proaste”; a. repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme duce la ticuri verbale și evidențiază sărăcia de gândire și de vocabular: „Ai puțintică răbdare”; „neicusorule, puicusorule”; „curat-murdar, curat constituțional”; „dați-mi voie!” Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea) stilurilor: Catavencu ține un discurs patriotard, Într-un stil oratoric În fața lui Pristanda, cu care, de altfel vorbise pănă atunci pe un ton familiar: „Nu brațul care lovește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu pricina mi-au pus niște ani în cârcă; că am murit în 2005, asta-i ceva mai greu de explicat! M-am gândit atunci la cât de manipulabilă este realitatea inclusiv prin cifrele nașterii și morții, și am jonglat puțintel în mintea mea cu termeni precum metarealitate, pararealitate, ortorealitate. Căci ceea ce pretindeam eu de la cei ce greșiseră datele mele de naștere și de moarte era un soi de orto-realitate! O realitate corectă și impecabilă. Gândindu-mă la toate acestea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
lovitură ușoară, ușoară! Acolo! Lângă tâmplă. Așa. Ia jos un strat, așa, nu mai gros ca o coajă de ou. Ajunge. Bun! Acum ia dalta cea mai mică. Așa. Aceea. Cioplește sub gene, așa! Încă puțin. Încet! Cu grijă. Încă puțintel. Lasă acum, fă în partea cealaltă. Așa, bine! Trebuie să fie preciși, simetrici. Și acum, fă-i gurița. Bagă de seamă! Observă modelul când stă serios. Vezi? Are forma unui arc. Așa! Cu multă grijă, dă-i grație și expresie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de fapt, aproape zilnice) e o mină de aur... cu filoane încă nedescoperite, necercetate la pepită... E acolo o gângureală secretă la șase mâni (și trei guri!), două (mâni!) ale lui Swift, patru ale celor două femei complice... o copilărire puțintel deșucheată... dacă îți amintești de funcțiile de stat ale lui Jonathan... un soi de SMS-uri pline de boroboațe de nemărturisit... gemând de prescurtări delicioase... Las celor care nu au citit minunatul Jurnal pentru Stella plăcerea de a-i afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
fiecăruia după nevoi" în viitoarea societate comunistă 70. Anna Sergheievna Alilueva, cumnata lui Stalin, își amintea că la școală obișnuia să se contreze cu profesorul de religie, întrebându-l: "De ce nu-i lasă Dumnezeu și pe păcătoși în Rai, doar puțintel, că el este atât de bun?" Și cum profesorul nu-i răspundea, a dat singură replica: Fiindcă un păcătos în Rai ar fi ca un cerșetor la balul guvernatorului!". "Și acolo, filozofa tânăra Anna, cei săraci și necăjiți sunt excluși
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fi condus ca o tutungerie particulară. Ar face asta mai mică imoralitatea PD-ului, care organizează, ca pe vremea răposatului, alegeri pentru un candidat unic, candidat care se laudă că umblă în pantofi proprii, dar înoată în papucii celui plecat puțintel la Cotroceni? Să fie acest „din cioc în boc” mai onorabil decât „ciocu’ mic”? „Cu purul în două luntri, până la creșterea celei de a treia fese!”, nu este sloganul unui singur partid, ci condiția morală a clasei politice românești. Oricât
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
că Andrei Pleșu rămâne Andrei Pleșu, fie că e ministru „independent” sub pedeseristul Ion Iliescu, fie că e ministru „independent” sub pseudo-monarhistul Emil Constantinescu, deși ultimii doi colecționează orice dar nu independenți. Bag seamă că după ce mă va fi considerat puțintel cam “încremenit în proiect” și prea încruntat pentru gusturile Domniei sale privind portretul-robot al disidentului autohton - care trebuie să duduie de „energie tonică”, să iradieze „cordialitate tinerească” și să seducă prin „echilibru nobil” - dl Pleșu mă înghesuie cu coada pensulei într-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și colaborator la multe alte ziare și reviste din vremea sa. * George Barițiu (24 mai 1812, Jucul de Jos, județul Cluj - 2 mai, 1893, Sibiu) Activitatea ziaristică a lui Geoge Barițiu, „glas de aspră mustrare pentru cei în trândăvie și puțintică chemare spre cărările îndreptării”, era privită „cu ochi dușmănoși” de acei „ care aveau îndestulător motive de a se teme, că prin ridicarea românilor la o stare mai omenească se surpă temelia bunăstării lor materiale și li se prăbușește cetățuia privilegiilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a existat, În mod cam „suspect” și cu adevărat jalnic, nici un fel de „rezistență” națională românească la teribila autocrație roșie! Eu, În ce mă privește, sunt de altă părere și am expus mai sus unele argumente... 9 Dar să vorbim puțintel despre „schimbare”!... Totul, sau aproape, În jurul meu s-a schimbat: regimul politic cu liderii săi, titlurile ziarelor, abundente În faptul divers și poze năstrușnice, televiziunea, de fapt „televiziunile” care au parcurs uluitor de rapid distanța enormă care le despărțea de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață, verde, chiclazorie și-n fund violetă, fumurie. (Satmary mi-a vorbit despre epuri, despre pasajuri de prepelițe care se îneacă în mare. Despre foci adăpostite la Caliacra, scăpate dela Euxinograd, despre vidre de mare. Și mai vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]