1,107 matches
-
gri, creație a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de ziduri. Distruse... ca după vreun cataclism sau vreun atac armat! Par imagini din Beirut, din timpul războiului! Printre ele și câteva construcții noi: coloși de sticlă, de un albastru intens, pur și
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
fi’nd la pământ, Pe lângă-acele două obiecte, Am să îi pun și-un altul, să te-ncânt, Motiv că îți va face zile-amare, Te va minți, de-i soare sau e ploaie, Te va-nșela, lipsit fi’nd de pudoare, Bun de scandal și gata la războaie, Isteț, puțin va fi, da’ nu-i durere (!) Chiar de s-ar crede el mai sus ca tine, Că infantil, părerea îți va cere Mereu, ca să gândească, și el, bine, Însă un lucru
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
avut ochi de văzut exchibiționismul virtual. Deci există o altă lume pe care tu nu vrei s-o cunoști, zona lucrurilor care te înspăimântă ca și un atentat terorist și pe care nu poți s-o accepți nici măcar în vis, pudoare?! Fenomenul de respingere apare, atunci când vrei să traiești un experiment, ca să-ți îmbunătățești calitatea versurilor, să încerci să fii modernă, postmodernistă, alchimie studiată, să fii în pas cu moda, excentrică. Dar ceva din tine te face să te lași chiar
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
a actului fermentativ, al scenelor orduriere, îl poate declanșa ca urgie a imaginației universale. El este un exhibiționist, arată și își pune în valoare tot ceea ce crede că îl dimensionează ca element forte al entității din care face parte, repugnând pudoarea ca pe ceva ce viciații o ascund voalat prin acoperirea ochilor cu degetele răsfirate. Trăim un timp în care civilizația umană este separată de cultură, imaginea stranie de interes iar lumina obscură comparată cu întunericul luciferic. În realitate, lumea de
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
de a-i gusta vieții toată dulceața Lăsând la o parte toate acele cuvinte înfloritoare Care îmi lunecă peste retină otravindu-mi viața Desfă picioarele, iubito, că trebuie să ne împlinim Esența de a fi nesocotind buna cuviință Fără falsă pudoare noi putem să nuntim Refăcând din trupurile noastre primordiala ființa Tu ești sfințenia gândirii mele abstracte Eu sunt fiara care iți sfâșie floarea Amândoi suntem antractul dintre acte Când pe scena vieții ne pierdem pudoarea Fără falsă pudoare putem inflori
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
nesocotind buna cuviință Fără falsă pudoare noi putem să nuntim Refăcând din trupurile noastre primordiala ființa Tu ești sfințenia gândirii mele abstracte Eu sunt fiara care iți sfâșie floarea Amândoi suntem antractul dintre acte Când pe scena vieții ne pierdem pudoarea Fără falsă pudoare putem inflori Mimoze delicate răvășite de dorintă Eu știu de ce vreau și mai știu c-ai dori Să fim amândoi o singură ființă @DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din gradina ta o floare am vrut
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
Fără falsă pudoare noi putem să nuntim Refăcând din trupurile noastre primordiala ființa Tu ești sfințenia gândirii mele abstracte Eu sunt fiara care iți sfâșie floarea Amândoi suntem antractul dintre acte Când pe scena vieții ne pierdem pudoarea Fără falsă pudoare putem inflori Mimoze delicate răvășite de dorintă Eu știu de ce vreau și mai știu c-ai dori Să fim amândoi o singură ființă @DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din gradina ta o floare am vrut Să o fur
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
mai scriu astăzi? Nicolae DABIJA: Un tânăr mi-a răspuns la această întrebare astfel: pentru nimeni. Și nimeni nu-l citește. Un altul mi-a zis: scriu pentru mine. Și doar el se citește. Ceilalți eventuali cititori nu cutează, din pudoare, să-i deschidă cartea atât de personală. Scrii pentru cititorul de lângă tine, visând să scrii pentru biblioteca Lui Dumnezeu (profetul Enoh, unicul om care L-a văzut, adeverește că Cel de Sus are o bibliotecă), sperând că într-o zi
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
zei care susțin actul prin care populația sporește. În vorbirea curentă, a iubi este aproape sinonim cu a face dragoste. Oricum toate sinonimele de mai sus sunt semantic legate de relații amoroase, mult folosite de în literatură dar respinse cu pudoare de cititori care niciodată nu le pronunță. Este un tabu acceptat general. Până și cititul lor se făcea mai ieri sub pătura, la lumânare. Acum sunt permise la televizor. Dar numai noaptea când copii se prefac că dorm. În episodul
A IUBI IUBIREA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349797_a_351126]
-
edenică, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce amintește de “o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos, fără pudori inutile, ceea ce se întâmplă în interiorul sufletului ei. Starea de tristețe a Danielei Voiculescu prinde, cu fiecare vers, un contur nou. Imaginile se îmbină natural, într-un amestec perfect de modern și romantic. “La malul Mării Imbrium” este o carte a
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
cum dracu stau alea cu țâțele goale printre atâta lume? Nu le este jenă deloc? - Și aici tot de educație este vorba. Poți să-ți faci publice părțile intime ale corpului tău, fără să te deranjeze, dacă nu există acea pudoare ce ar trebui să o aibă fiecare femeie ca una dintre principalele trăsături ale caracterului. Nu vezi, o fac chiar ostentativ. Și-au redus și mărimea slipului până nici nu mai există aproape. Dacă așa le place să fie, vulgare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Ea își urmează drumul singular, oarecum stingher printre atâtea condeie care-și expun cu dezinvoltură și chiar insolență, trăirile. Valentina Becart este mai degrabă o timidă, ascunsă de văluri care lasă privirii doar un colțișor de realitate. Un soi de pudoare ce foarte rar își găsește astăzi căutare, când despuierea, nu numai de veșminte, dar și de barierele de limbaj, este la modă și când, din lipsă de inspirație sau pur și simplu exhibiționism, autorii introduc în texte trivialități și picanterii
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
lângă geană, Un sfârc mă-mpunge: “hai de mă strivește!” Îi fac pe plac și-un tremur de sprânceană Fiorii din adânc îi prevestește. Ne împletim nesațul cu odihna, În ritmuri sacadate se trec zorii; Năvală, contopire și-apoi tihna Pudorii scrise-n roșii obrăjorii. Te-ntinzi alene, e deja amiază Și-s mai boțite albele-așternuturi, Pe guri flămânde,-n loc de prânz se-așează, Și ele, nesătule, noi săruturi. 29.08.2012 *** Imagine: held by nothing by damnengine Referință Bibliografică
FĂRĂ TRUPU-ŢI LENEŞ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365396_a_366725]
-
ele să nu fie vizibile; manifestările îmbracă, de cele mai multe ori, forma inconștientului. Reacționăm diferit, față de un cuplu de îndrăgostiți, atunci când îl cunoaștem sau îl întâlnim, pur și simplu. Unii suntem scandalizați, căci nu rareori îndrăgostiții par a fi lipsiți de pudoare, sau devenim nostalgici, o parte ne dezvăluim mojicia dar sunt și persoane care, tânjind după iubire, își închipuie că, reușind să acapareze unul din partenerii cuplului, va avea aceleași trăiri avute de partenerul părăsit, își închipuie că va reuși să
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
ne urlăm durerea, ne lăsăm măcinați când ne individualizăm durerea, când nu mai credem în nimic altceva, când ne-o ascundem de teamă că durerea noastră va fi izvor de bucurie pentru alții, ne călim atunci când ne tăinuim durerea, din pudoare, din înțelegerea că fiecare are durerile lui tăinuite, sedimentate oarecum și fără voia noastră le-am putea învolbura. * * * Primul an a trecut ca și când nu ar fi fost. În vacanță s-a întors la muncă, la fermă. Îi plăcea mai mult
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
cei care l-au elaborat s-ar fi gândit și la acest aspect. Simțea o fierbere interioară, intuind că vina nu pute fi decât a băieților. Avea ceva bănuieli și plănuia să pedepseacă în mod exemplar primul prins atentând la pudoare. Va dovedi că este în stare să stăpânesca o mână de derbedei, ba încă mai mult de atât. De când ajunsese să predea la Ministerul de Interne aspirațiile sale începuseră să crească. În sfârșit, se afla la un început de drum
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
și-n iadul din mine clipește O taină ce încă n-a fost dezlegată, Un vifor nebun ce-n ascuns răbufnește, Pictându-mi bujori pe obrazul de fată. Sunt Evă și-am fost concepută din coastă, Împart viclenie cu falsă pudoare Și chiar dacă am influență nefastă, Sunt Evă și-n mine păcatul e-n floare. Și totuși în mine se naște și-o zee Frumoasă, cuminte, izvor de-mplinire: Mister și descântec, fior și scânteie, Pocal de iubire, divină menire. Referință
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
nu vor fi dirijate. E reliefat conflictul permanent, latent cu acea Capitală, de unde provin de obicei ,,șefii,, care nu înțeleg că provincia ridică minunăția acestei țări. Sunt scoase în evidență trăirile interioare reale și intime ale personajului principal fără falsă pudoare, vivacitatea și pofta de viață în ciuda vicisitudinilor întâmpinate de ea, ca femeie. Adevărul se joacă în culise și explică faptul că‚ ''mulți figuranți ajung actori importanți'' dar asta e viața! Autoarea ține cont de puterea detaliului și trece gradat de la
HELENE ŞI-A SCHIMBAT IDENTITATEA! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364938_a_366267]
-
os și carne din carnea bărbatului vor trece în femeia sa, drept pentru care bărbatul se va împreuna cu ea și vor fi un singur trup. Mai știm că, în Eden, Adam și Eva „erau goi și nu se rușinau”. Pudoarea este rodul diferenței, a cunoașterii de sine și a Celuilalt. Antichitatea greco-latină este mult mai prolifică în împreunări și zămisliri prin tot felul de șiretlicuri și metamorfoze. Miturile abundă de copulații, nașteri fantastice, infanticide care suscită profund imaginarul și reprezentarea
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
regăsesc frecvent în vise și poezie. Asemenea zeilor sau lui Dumnezeu, fie urmând exemplul mitologic, fie pe cel biblic, artistul va așeza la temelia esteticii corpul omenesc, de a cărui nuditate nu se va rușina. Arta, ca și sexualitatea, abolesc pudoarea, cerând omului contemplarea goliciunii ca „stare naturală”. Cu toate acestea, în istoria milenară a civilizației noastre s-au păstrat până astăzi tabuurile corporale, părțile numite „intime”, și reflexul firesc al acoperirii acestora. Când Dürer așează abil câteva frunze pe penisul
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
o domolire a dorinței de a le poseda, contrabalansând îndrăzneala unei viziuni cât mai aproape de natural. În sfârșit voi mai prezenta un tablou dintr-o perioadă mult mai apropiată de noi, „Pubertate” (1895), de Edvard Munch, care dezvăluie o exagerată pudoare a posturii în contrast cu proiecția angoasei interioare, tipică expresionismului, și antidot al seducției. Am spus că frumusețea și seducția sunt asociate mai ales cu corpul în repaus, a cărui stare extremă nu poate fi decât cadavrul, imobilitatea absolută, pe care o
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
venit deja de zece ani și ceva (cel puțin asta se întrevede până acum!). „Copilul de mingi” care fusese Titi, cunoscut de toți cu porecla de „Piticul” (mai are și alta dar p-asta n-o pomenim aici, din trebuincioasă pudoare!) era mai tot timpul la dispoziția „Căpitanului” de echipă, îngrijitorul și responsabilul de echipament, al aranjamentelor cu cavalerii în negru și cu câte altele. În lista civilă a primului ai fi putut trece statutul de profesor suplinitor și student f.f.
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
pentru a evidenția și consemna în catastife „gradul de încovoiere” față de mărimile zile și în funcție de care primeai filodorma și sinecurile atât de așteptate. Multe, sau toate până la urmă, să dea impresia unei trăiri literalmente plenare a momentulii trăit, fără false pudori sau exibiții și prefăcătorii, undeva verosimil a se fi desfășurat în sobrietate și răspundere civică și partinică, chiar dacă la marginile înmiresmate ale beatitudinii și uluielii... Pentru a nu mai vorbi de neputința de a te eschiva în vreun fel sau
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
un covrig Îmi pare rău și tare mi-i O ciudă că pe internet Te-am fost zărit într-un cochet Stop-cadru numai cu reclame Și cu desuuri pentru dame Că noi trăim fără complexe Și ambigen și, fără sexe Pudoarea stă la garderobă Credibilă, minciuna-n robă În fiecare zi prezentă A devenit omnipotentă Și-n orice maladie doza își joască rolul. Dar priviți Cum trece trist senior Spinoza Cu ochii împăienjeniți De două lacrimi transparente Cum două cercuri aparente
DE UNDE VII SENIOR SPINOZA? de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366781_a_368110]
-
aveam stat național. De ce în acel moment, Vaticanul nu a acționat și a așteptat până în 1999 să dea primul semnal că se gândește și la creștinii ortodocși din România? De ce atunci, când a început să se gândească, a manifestat atâta pudoare în a acționa asupra birocrației ortodoxo-comuniste, care a supraviețuit desființării structurilor statale comuniste și acționează până astăzi să refacă același stat ortodox și antioccidental? Nu știau că statul german, după distrugerea lui totală în 1945, a fost refăcut în câțiva
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361636_a_362965]