437 matches
-
să voteze. Ăsta-i modul meu de-a protesta, i-a spus nevestei, dacă vrei să te duci, du-te, ia și tu niște beri de la butic atunci când te-ntorci cu abțibildul pe buletin... Salutări comisiei! Aprinzându-și țigara, Sandu pufăie nemulțumit, parcă i-a trecut și cheful de Tămâioasă. Bă, și credeam În voi cu patimă, mă bazam pe votul vostru, ca să demonstrăm că n-a murit conștiința-n cartierul ăsta. Ce e țara? Un cartier mai mare Într-un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fața unuia care dădea de Înțeles - lipsă de respect că nu-i acordă atenția cuvenită, după ce dă Încă un pahar pe gât și - În fine - după ce aprinde Încă o țigară cu o brichetă scoasă chiar din propriul buzunar, Sandu Șpriț pufăie și deschide gura... Bă, m-a pus dracu’ să citesc niște rânduri din Țuțea, că știți că eu sunt cult, nu mă pretind ca alții, am doxă și boxă, aia din care am scos damigeana... Și mi-am și notat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
școală, a zis ăsta niște chestii de stă mâța patronului În coadă... Sandu Șpriț Își dă șapca pe spate și Îi aruncă lui Gore o privire turnată În plumb. Mijește ochii și râde pe sub mustața pe care n-o are. Pufăie din țigară și Își arată sceptismul prefăcându-se interesat de muzica lăutărească. Apoi, ca și cum l-ar roade oareșce curiozitate, dar numai așa, de dragul discuției, devine nițel interesat... Hai, mă, Gore, ai trecut tu la lecturi dure și profunde numai pentru că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cum ținea. Ce-am avut și ce-am pierdut. Nu mai ia pistolul foc... Vezi că Dumnezeu a fost lângă tine când nu aveai somn, ți-a dat gândul ăl bun - ne boșorogim. Da, Sandule (Gicu aprinde o țigară și pufăie dându-și importanță), timpul trece, nu poți să-l oprești, e timp, n-are stații ca tramvaiu’. Ne boșorogim. Ies pe stradă, văd numai fătuci, toate frumoase. Că avem femei, orice s-ar spune, nu ca alții... Țâță de mâță
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sticla, eu plec acasă. Nu de alta, dar Îmi faci poftă și nu vreau să mă spurc cu vin. Știi că am o relație specială cu berea. Vin beau numai iarna. Fiert. Sandu pune paharul pe masă. Aprinde țigara și pufăie. Dragilor, ăsta zice că se retrage fiindcă mi-am depus eu carnetul de partid, pe onoarea mea. Nu va suporta durerea. Pedeleul fără Sandu Șpriț e ca parastasul fără colivă, ca Udrea fără vuton, ca Băsescu fără uischi, ca moartea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
melodia ăluia, na că Îmi scapă numele, să-mi fie iertată amnezia. S-ar putea să fie de la bere, voi ce părere aveți? Sandu scoate un alt pachet de țigări din buzunar, Îl desface, extrage o țigară și o aprinde. Pufăie. Apoi se uită la Gicu. De Gheorghe Gheorghiu e vorba, ăla de-are barbă și plete. Noi vorbim de premonițiile lui Boc și tu ne iei cu dragostea pe strune. Cui Îi mai arde, mă, de dragoste, dacă ne mușcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cancer nu mai este nici veselie, nici terasă, nici bere, nici halbă, nici Sandu Șpriț și nici reorganizare teritorială. Aia se face cu sau fără cancerul tău, oricum. Eu atât am avut de spus. Gore aprinde și el o țigară, pufăie grăbit, apoi o scutură În scrumieră. A zis că armata nu vrea. Ce nu vrea? Regiuni. Vrea tot județe, așa cum am Învățat și noi de când am apărut pe lume. Județe. Nici mie nu-mi place cu regiuni. Gore, armata nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit. Mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că n-ar trebui să mă duc? — Doamne... nu... asta-l freacă pe Niddrie la bibilică. Cei din Forum au discutat cu Malcolm St John de la STV și cu Andy Craig de la News. Se pare că iar critică puternic ancheta, pufăie el acru, de parcă l-ar critica personal pe Toal. Reține bine, ar fi și cazul să fie așa, el e puțoiu care răspunde de ancheta asta, sau așa ar trebui. Am o versiune finală de aseară târziu. Conțopistul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
timp pentru lacrimi. Lumea se obișnui și cu gândul războiului... „Ce-a fi, a fi...!“ * ... Într-o zi de aprilie, spre seară pe la toacă, pe când Anton nu-și afla starea și-și făcea de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de Ion, bărbatul ei, căzut în fața Griviței. Războiul se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și, de aceea tușește... Avea un temperament care întrecea marginile... ...De când Domnica nu mai dovedea în două gospodării, în casa pădurarului a început să se simtă că lipsește ceva... - Trebuie mână de fimei, în casă, măi Antoani
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în pat noaptea cu vise pline de duhuri rele se țineau lanț, nu mai știam dacă trăiesc, dorm ori visez... dar, nu aveam de ales
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mine) toate anotimpurile 8 octombrie 2011 Măceșele din ochi uneori poposesc într-o poiană din mine stau cu mâinile sub ceafă ascult cum îmi vorbește sufletul prin firul ierbii am mers să culeg măceșe cu cerul pe frunte un bătrân pufăia dintr-o lulea mă întreba ce caut roșul din mine (i-am spus) sunt desenat cu roșu și albastru moșule la el în casă se odihnea timpul nu pleca (mi-a spus) se zbate în mine zbaterea ta uite cum
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
teamă că există o singură ocupație pe care Johannes și guvernul ăsta național-socialist al lui o consideră a fi potrivită pentru o femeie, și anume aceea pe care o are după o perioadă de nouă luni. Își aprinse pipa și pufăi din ea cu un aer filozofic. — Oricum, zise el, bănuiesc că vor aplica pentru unul din acele Împrumuturi ale Reich-ului pentru tinerii căsătoriți, iar asta o va face să Înceteze lucrul, nu? Mda, cred că aveți dreptate, am zis dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puternic ca dumneavoastră are cu siguranță destui dușmani. El Încuviință din cap. — Există cineva care s-ar putea să vă urască suficient de mult Încât să se răzbune folosindu-se de fiica dumneavoastră? Își aprinse din nou havana Black Wisdom, pufăi din ea și apoi o ținu Între vârfurile degetelor, departe de el: — Dușmanii sunt corolarul inevitabil al unei mari bogății, Herr Gunther, Îmi spuse. Dar eu vorbesc despre aceia care-mi sunt rivali În afaceri, nu despre gangsteri. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un halat scump din mătase de la Wertheim’s În cinstea faptului că fusesem atât de norocos Încât mă pricopsisem cu un om cu așa dare de mână precum Six. Am mers apoi spre sud-vest, pe lângă gara din care tocmai pleca, pufăind și troncănind, un tren care se Îndrepta spre Podul Jannowitz, să-mi iau mașina, pe care o parcasem În colțul străzii Königstrasse. Lichterfelde-Ost este un cartier rezidențial prosper din sud-vestul Berlinului, preferat de către funcționarii civili mai În vârstă și de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
neașteptată Întoarcere de situație. M-am ridicat, nesigur pe picioare, așteptând ca Jost să-i facă lui Diez semnul care ar fi Însemnat ca acesta să mă lase din nou fără cunoștință, numai că el stătea pur și simplu acolo, pufăind din pipă și ignorându-mă. Am traversat Încăperea către ușă și am apăsat pe clanță. În timp ce ieșeam, am văzut că Dietz fusese nevoit să se uite În altă parte, de teamă ca nu cumva să-și piardă controlul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de țigară pe ambii sâni. Sânul drept este aproape separat de torace. Examinarea jumătății superioare a cavității abdominale nu indică sângerare. Intestinele, stomacul, ficatul și splina au fost îndepărtate. Doctorul inspiră puternic. Mi-am ridicat privirea și l-am văzut pufăind din trabuc. Călugărița stenografă nota în continuare, Millard și Sears se holbau la fața inexpresivă a cadavrului, în timp ce Lee se uita în pământ și-și ștergea sudoarea de pe frunte. Doctorul palpă ambii sâni și declară: — Lipsa hipertrofiei indică absența vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire, iar Logan Își ridică privirea pentru a zări o bătrână indecisă lângă una dintre jucării - o locomotivă albastră de plastic, care se legăna senină Înainte și Înapoi, pufăind. O privi pe femeie cum zâmbește și se clatină concomitent cu Locomotiva Thomas, până se termină cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța Își deschise poșeta, Își scoase portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să pornească din nou jucăria. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dată când Logan Îl văzu pe Hoitar În viață. Doamna inspector Steel nu fu surprinsă să afle că nu reușise să scoată nimic de la Doug Disperatul. În schimb, se lăsă pe spate În scaunul ei, cu picioarele pe birou, și pufăi către tavan inele de fum. — Dacă nu vă supărați că vă-ntreb, doamnă, spuse Logan, frământându-se pe scaunul de vizavi de biroul ei, cum de n-ați mers personal să-l interogați? Îi zâmbi languros printr-un văl de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric. Și acum urma dispăruse. Înjură cu amărăciune. Polițistul pe care-l târâse după el pufăi, oprindu-se În spatele lui. — Ce facem acum, domnule? Întrebă el, luptându-se să respire. Logan privi dincolo de el, Încercând să ghicească În ce direcție mersese Martrin Strichen, luând-o cu el pe Watson. La naiba! Îi spusese lui Insch că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
evident și chiar spuse asta. — Ai ucis copii, Martin. I-ai ucis și i-ai abuzat. Le-ai mutilat trupurile. Unde credeai c-ai s-ajungi? În tabăra de vacanță? — O să-mi facă rău! Strichen deja plângea, iar scâncetele sale pufăiau nori albi În Întuneric. Așa cum a făcut el. Cum a făcut Cleaver! — Haide, Martin, s-a terminat... Micuțul Jamie McCreath se zvârcolea și lovea, urlând cât Îl țineau plămânii. Strichen aruncă valiza ca să-l prindă mai bine, dar Jamie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]