441 matches
-
face troacă de porci. Și mai apoi să faci față cu brio perdafului de douăzeci de minute pe care ți-l trage în bucătărie soția acestuia, când află ce-ai făcut. — Domnule Geiger pune la cale o afacere extrem de importantă ! Pufăie furioasă din țigară, și părul proaspăt vopsit îi tresaltă pe umeri. Iar întâlnirea aia era crucială ! — Îmi pare foarte rău, doamnă, spun cu privirea în pământ. — Știu că nu ai cum să înțelegi aceste lucruri, Samantha. Mă fixează. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mesajul, scrisoarea. Doctorul nu vede, o fi fost în raza ochiului mort, nu vede mișcarea. Dominic desface boțul de hârtie, parcă ar vrea să citească din el. O scrisoare, cică, așa zice, încercând să rezume conținutul... Doctorul receptează știrea și pufăie. — Buuun, n-am ce zice. In plină criză mondială, numai la tine acțiunile urcă. I s-o fi făcut dor lui señor Claudiu de fratele mai mic, te pomenești. Banii traduc afecte, cum știi. S-o fi gândit la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din centrul holului, spre pătratele de sticlă ale tavanului, spre pătratele de șah ale parchetului. Domn’ Marga se afla la fereastră și tăcea. Tolea nu-l vedea, nu-l mai vedea. Nici pe Bazil nu-l vede. Doctorul tace și pufăie, domn’ Dominic nu îl vede. Bazil reînviat, statuie, în dreptul ușii, domn’ Tolea nu îl vede. Tăcere de moarte, nimeni nu scoate o vorbă. O fi fost vreo veste tristă în scrisoare, vreo amintire, vreun necaz, cine știe. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doctore! Deci: sunt în concediu. Plătit. Pomana care mi-a trimis-o acum un an a fost, de fapt, un avans. Am simțit eu că pregătește ceva... Doctorul se ridică, pune șervetul lângă farfurie, zâmbește pacientului, face câțiva pași înainte-înapoi, pufăie, cu mâinile la spate. Se apropie de măsuță, vede boțul de hârtie, vede plicul pe jos, le privește, nu le privește. Nu mai exagera, îți trimite de ani de zile. După ce a aflat de procesul... mă rog, după ce a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De ce mai vii aici, numai să mă enervezi? Îmi stă pe limbă un raspuns dur, dar prefer să plec. Mă arunc în pat și simt pleoapele pline de lacrimi. „Ce e rău, Potaie?”, mângâi pisică ce mi s-a încolăcit, pufăind, în brațe. „Tu de ce nu zici ceva?” Probabil nici ea nu știe... <sima35>: bună, vick <victor45>: bună. Te știu? <sima35>: sidonia <victor45>: sidonia? Oh, sidonia... <sima35>: nu mi-ai răspuns <victor45>: ce să răspund? La nimic nu poți răspunde decît
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
redactorului-șef, mă strecor într-un scaun, scot la iveală aceste câteva articole scrise și cer o șansă. De fapt, azi e programată o altă întâlnire. ― Jemima, spune redactorul-șef, rezemându-se în scaun. Își pune picioarele pe masă și pufăie dintr-un trabuc. ― De ce-ai vrea tu să fii reporter? ― Păi nu vreau, spun eu, abținându-mă să nu-mi dau ochii peste cap, pentru că de fiecare dată când intru aici, se pare că avem aceeași conversație. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de matură. ― Fumezi! a spus atunci cu voce tare unul dintre prietenii mei, cu groază și respect în același timp, după care toți ceilalți s-au oprit din sărutat și s-au întors să mă privească. ― Și? am zis eu, pufăindu-mi în continuare țigara. Țineam fumul în gură și apoi îl eliberam dintr-odată. ― Păi de unde le-ai luat? ― Le-am cumpărat, prostule. ― Dar tu nu fumezi. ― Acum fumez, am spus eu. Și am continuat să pufăi, dureros de conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am zis eu, pufăindu-mi în continuare țigara. Țineam fumul în gură și apoi îl eliberam dintr-odată. ― Păi de unde le-ai luat? ― Le-am cumpărat, prostule. ― Dar tu nu fumezi. ― Acum fumez, am spus eu. Și am continuat să pufăi, dureros de conștientă de faptul că șase perechi de ochi îmi urmăreau fiecare mișcare. ― Tu nu tragi în piept! a spus atunci unul dintre băieți, suficient de tare, încât o femeie din rândul din față s-a întors cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Cristi, vă ascult! Simion Pop se întinse pe scaunul său și își băgă mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă el pe Cristi. Puțin, răspunse acesta, mai mult le pufăi decât trag în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag un fum. Vezi să nu-i spui lui nevastă-mea! îl avertiză Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să poată spune ce, ceva nu i se părea în ordine acolo, lucru care îl frământa pe Cristi. Abia după ce începură să coboare spre vale își dădu seama despre ce era vorba. Nici unul dintre copiii care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne trudim, de la an la an scoatem tot mai puțin aur. Atunci de ce mai veniți? întrebă Cristi care privea curios în jur. Păi, ce altceva să facem dom' șef? răspunse țiganul tot cu o întrebare, dar nu înainte de a mai pufăi odată din luleaua. Nu știm să facem altceva decât meșteșugul ăsta. Ce vreți, să ne apucăm de furat? Trebuie să ne creștem și noi copiii. Câtă vreme reușim să scoatem cât să avem cu ce să cumpărăm de ale gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
restul șatrei te ascultă, ne-am înțeles? Bătrânul dădu afirmativ din cap, după care mai spuse ceva pe limba lor. Rămase apoi tăcut, încrucișându-și din nou brațele pe piept. Stătea acolo în picioare și îl privea intens pe inspector pufăind din lulea. Spune-mi, cum s-a întâmplat? întrebă Cristi. Cum și, mai ales, când ați constatat că puștiul lipsește? Grupul începu să se frământe și un cor de șoapte se auzi dinspre femeile care stăteau în spatele bărbaților. Starostele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dar n-am zis nimic, iar Alex Carmichael a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham. La urma urmei numai eu am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi fost implicat personal, mi-ar fi părut rău de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu persoanele din distrugător? - Nu, zise repede detectorul. Adică... Ezită iar și reluă hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse la întrebarea lui Enro: - Da, este chiar Ashargin. Se opri, reluă: - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
timpul în mod obligatoriu - căci literatura îți permite toate libertățile - am intrat la bancă. Se poate spune că am fost o funcționară exemplară. Păstrez de acolo, până la mormânt, imaginea șefului meu, un bătrân cretin și murdar, care mă tortura zilnic, pufăia tot timpul o țigară proastă și scuipa pe jos. Aveam un mijloc fericit ca ocupațiile mele să mă scoată la aer: puneam sechestre. Nimeni nu va ști ce înseamnă a pune sechestre, cel puțin în primele timpuri, fără să fii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
repede. Sau poate chiar mai repede... Când m-am uitat în urmă, călcasem un pui... Dar ce ți-a venit să scrii tocmai despre asta, Rareș, poți să explici?... O locomotivă oprise chiar în spatele casei, pe prima linie și, deocamdată, pufăia rar în beznă. Lucrători de la Steaua Română se auzeau strigându-și unul altuia, peste linii și peste trenuri nemișcate, cuvinte nedeslușite. ...Povestea "Oușor" e foarte frumos scrisă, dar de ce e atât de tristă? Încearcă altceva. Heliane Beatrice Kottlar, cl. a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru. Sudoarea curge șiroaie pe zbârcita lui față. Lucrează ne'ncetat cu mai mult avânt... S-așază într-o rână în iarbă, pufăie din lulea și gândurile îl fură și-l duc în trecut. Pământul care-i aparține lui acum era al lui Conu Iancu. Iar acum statul l-a împroprietărit pe el. Ogorul împrăștie un miros de grâu copt. E liniște! Numai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut cum îi tremură mustața, pufăia scurt din țigară, iar eu l-am întrebat că de ce nu mă crede în stare de asta, nu-și mai aduce aminte cât de bine trăgeam, eu simt pușca, știu cum să mă fac una cu glontele în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cuvântului. — Bine. Da, OK, făcui eu. Poți să te muți aici de-a binelea. Așa că a doua zi dimineața, când ciorile din parc își croncăneau încă foamea, am închiriat o furgonetă de la garajul din fostele grajduri și am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un dialog ad-hoc, dar era prea grăbit. Aștepta proiectanții și arhitecții din Capitală cu planșe, proiecte și soluții de reabilitare a unei clădiri care punea mari probleme constructorului. Ajunse în biroul său improvizat de la parter. Tocmai atunci veni maistrul șef, pufăind cu sete dintr-o țigara abia aprinsă. Inginerul Georgescu se uită la el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
discret, mai elegant, mai potrivit cu statura culturală a tovarășului Rogoz, care pândea orice reacție, orice gest. — Vă mulțumesc, tovarășul Rogoz, sper să nu vă dezamăgesc, a Îngăimat și Vasile, iar Tronaru l-a privit cu ochii cât cepele și a pufăit cu stupefacție. — Hai, dom’le, citește odată, lasă dracului mulțumirile. — Dom’ Tronaru, lasă omul să citească ! Păi te apuci și-l Înjuri!? i-a strigat Costan. Cine Înjură, bă, capsomane? i-a Întors-o bătrânul. — Ce naiba, dom’ne, acu’ v-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
balerină care nu-i dădea atenție. În timp ce se plângea de dragostea lui neîmpărtășită, a vrut să impresioneze publicul, de fapt numai pe Doina, aprinzându-și pipa. A încercat amabil să îi ofere o priză dar neconvingând-o a continuat conversația pufăind! Ținea o disertație despre amor, teatru și soartă! Lumina slabă a felinarelor abia ajungea în jurul stâlpilor și o siluetă îi urmărea îndeaproape. Era diriginta fetei care a fost neplăcut surprinsă de întâlnire. Oricum ce a văzut nu i-a plăcut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
iar când va întâlni o constănțeancă va evita să se mai vadă, aceasta era hotărârea lui nestrămutată. Războiul permanent ce îl ducea cu timpul lui, se fluidiza până la iluzoriu ducând realitatea mai departe în necunoscut. Laur urmărea atent cum locomotiva, pufăind întruna, încetinea trăgând lin vagoanele, trecând pestemacazurile de la Podul Saligni, de peste Dunăre și apropiindu-se în gara Cernavodă. Acceleratul opri întro curbă largă, lăsând să se zărească tot trenul asemănător unui șarpe albastru de metal, care se odihnea zgomotos printre
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]