2,212 matches
-
07 mai 2017. Ades ai stat de veghe La margine de ape; Te-au sărutat, în noapte, Un val și-un pescăruș. Nisipul ți-a fost patul Și-un lotus, perna moale, Iar vântul și răcoarea Te-au învelit în puf. Ai fost ținut în brate, De moliciunea apei; Ca o femeie tandră, Te-a mângâiat pe trup. Ți-a picurat, gingașă, Pe buzele uscate, Un strop din vraja lunii, Sărut de dor și drag. Ades ai stat pe maluri De
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
în noapte, Oceanul infinit. Citește mai mult Ades ai stat de vegheLa margine de ape;Te-au sărutat, în noapte,Un val și-un pescăruș.Nisipul ți-a fost patulși-un lotus, perna moale,Iar vântul și răcoareaTe-au învelit în puf.Ai fost ținut în brate,De moliciunea apei;Ca o femeie tandră,Te-a mângâiat pe trup.Ți-a picurat, gingașă,Pe buzele uscate,Un strop din vraja lunii,Sărut de dor și drag.Ades ai stat pe maluriDe mări
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ne îmbrăcam ne poate ajuta să rezistăm mai bine. Adică să evităm hainele foarte groase din materiale sintetice care mențin transpirația și să ne îmbrăcam stratificat. Iulina Cozma, ghid montan: „Totul pleacă de la frig, la haină în general cele din puf sunt sfinte, îmbrăcarea în straturi este foarte recomandată, astfel încât vântul să nu pătrundă până la piele. Vântul e ceea ce distruge mai rău, gerul e suportabil până la un moment dat, cea mai sfântă e o cagula.” Sunt recomandate mănușile cu deget, din
Cum trebuie sa ne imbracam si ce alimente sa evitam pentru a ne proteja de ger. Sfaturile medicilor [Corola-blog/BlogPost/92367_a_93659]
-
referiri la meșteșugurile tradiționale românești, la alimentele specifice, la mobilierul și vesela din lemn, pentru a sublinia că a sta departe de droguri și a reda demnitatea plantei numită cânepă înseamnă a respecta ființa noastră națională. Chiar și Pif și Puf sunt personaje reale. Precizez asta pentru a sublinia că lucrarea este izvorâtă din sufletul meu ca o scrisoare pentru cititori, nu ca o lucrare pentru un concurs. Din păcate, străbunica mea nu mai este printre noi, dar sufletul ei m-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92388_a_93680]
-
le simți cum te urmăresc, cum se alintă răsfățate, gata să îți bucure ecoul. Poate că uneori cuvintele curg înspre tine ca apa pe malul în care își găsește fagașul, de la izvor spre mare, le simți invadând nervurile pielii, înfiorând puful dulce al fanteziei, sau ți-ai dori să le pui un zăgaz, să ridici un baraj revărsărilor, să nu te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul întrebărilor
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
-mă de el, a devenit amintire, lacrimi, durere. Rudele s-au împrăștiat în cele patru puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? (Din volumul de versuri “O mie și una de poeme” - Vavila Popovici
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
dea seama, ca și când o putere l-ar fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
raza soarelui împingea dimineața precum un ac de aur, în lumina parcă ireală a dimineții, eu ies în livada cu cireși înfloriți pentru a admira frumusețea inefabilă a naturii. M-am așezat încântată pe o bancă, privind cum boarea fura puful păpădiilor și îl purta pe aripile sale. Albinele căutau nectar pe tinerele floricele îmbătate de parfumuri. Am auzit că diminețile calde de primăvară îndeamnă la visare... Așa și este. Stând chiar foarte confortabil pe bancă, am adormit, deschizându-mi-se
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai tare, nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată ușure în cerneală. Dacă acei care astăzi dorm atât de profund cu capul pe perne de puf și-ar da seama pe ce dorm ei de fapt, toți ar avea coșmaruri. Din păcate însă, aproape nimeni nu are curajul să-și descoase perna și să găsească acolo pana ce-ar putea să exprime adevărul. O prejudecată la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rana deschisă nu mai rămîne durerea cum În amintire zăpada și frica sînt simple marcaje Într-un deșert și de ce poezia e mai puțin decît gîndul scăpat de sub talpa pantofului adio dragostea mea pacea și umbra unde vîntul nu atinge puful de păpădie Domnul D. a ieșit În oraș. Doamna E. se plictisește. Un prilej să facă ordine În dulap. CÎnd ajunge la sertarul cel mai de jos, subsolul, cum Îl numește ea, simte că turbează. Acolo guvernează dezordinea perfectă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pofticios pînă la durere aș chiui aș urla ca javra aia flămîndă gîtuită În lanț doamne mai lasă-mă să trăiesc mai lasă-mă să mă Înec În boarea asta lîncedă grețoasă a teilor parcă elevele miros așa subțiorilor lor puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de fecundat Încă zece ard Încă cincisprezece măcar cît speranța de viață la naștere șaizeci și cinci bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la sălcioară și toate acele apariții bizare scoase din lăzi vechi Încărcate ca pilote și perne de puf - Ruzsa Sandor și Draga Mașin și Fedak Sari și Charlestonul acela insidios și obscen - „ein Bißchen tiefer, ein Bischen schneller, wie ein Propeller...“ - anii nebuni ai bunicii mele, anii nebuni trăiți de mine În amintirea ei În fiecare duminică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dar când ne-am apropiat de colivie, l-am văzut pe Sucki transformat într-o pasăre de pradă, jumulind-o pe „mireasă“ de frumoasele ei pene. O lovea și cu ciocul în cap, toată colivia era plină de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu femeile? Sucki avea aerul unui criminal spășit. Am închis repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
produsă în pielea lui, un fel de organ subtil, o limită a două lumi, un organ exterior al echilibrului. Dar ochii erau plini de intensitate, bărbătești, forma capului statuară, acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
organ subtil, o limită a două lumi, un organ exterior al echilibrului. Dar ochii erau plini de intensitate, bărbătești, forma capului statuară, acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la Muzeul Mozart din Salzburg. Acel păr inelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
va trebui să te pedepsesc destul de nasol. Dar asta nu înseamnă că n-o să ai și o șansă. Dar una singură, ascultă-mă bine. O să vezi și tu ce înseamnă cu adevărat viață nasoală, că deșertul v-a ținut în puf până acum. - Aoleu, făcu Abdulah, speriat. - Nici un aoleu. O singură șansă, reține asta ca și cum ai auzi o formulă magică. Dacă îi dai cu piciorul, s-a terminat. Deodată tipul în halat de baie se ridică în picioare, hotărât. Fostul moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a orînduirii existente. El, Însă, nu va dezvălui originea documentului misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-și Îmbogățească patrimoniul cultural cu ultimele noutăți literare, să viziteze muzee și, se zvonea, să petreacă o noapte nelucrătoare În brațele unei tinere nimfe pe care o botezase madame Bovary, cu toate că se numea Hortense și avea o anumită propensiune spre puful facial. În excursiile sale culturale, Monsieur Roquefort obișnuia să frecventeze un chioșc de cărți uzate situat În față la Notre Dame și chiar acolo, din Întîmplare, Într-o după-amiază a anului 1939, a dat peste un roman al unui autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru că, mie, tragedia și limbile moarte Îmi fac pielea de găină, Însă tata, fie-i țărîna ușoară, era un căpos cu vederi Înguste, care mereu și-a dorit ca unul din copiii săi să intre În Garda Civilă și, În ciuda pufului facial, care dintotdeauna le-a caracterizat pe femeile din familia mea dinspre partea mamei, nici una din cele șapte surori ale mele n-ar fi fost admisă. Pe patul de moarte, progenitorul meu m-a pus să jur că, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
noi, mă refer la mine, la el, la Reiko și la neisprăvitul ăla de Gan... În mintea mea se amestecau imagini disparate: sfârcuri Întărite și țuguiate, gambe strânse Într-o pereche de ciorapi de damă, un spate acoperit de un puf de un auriu palid, degetele picioarelor vopsite cu ojă de culoare metalizată. Dintre toate acestea se degaja imaginea fotografiei primite de la Gan. Privisem Îndelung acea fotografie de atâtea ori Încât puteam să reconstitui cu ochii minții expresia figurii fiecărui personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]