1,472 matches
-
ca știință. În centrul Psihologiei Morale se află persoana umană, cu pulsiunile sale primare, de natură pur biologică, dar și cu aspirațiile sau tendințele sale spirituale, În care sunt concentrate valorile morale. Eul moral, ca nucleu al personalității, prelucrează atât pulsiunile Inconștientului, cât și aspirațiile Supra-Eului, elaborând din acestea atitudini, sentimente, acțiuni și conduite morale. În mod egal Însă, pot fi elaborate și manifestări imorale sau amorale, cu caracter ostil, fie pentru persoană, fie pentru ceilalți, așa cum ar fi de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
raporturile care se stabilesc, În cazul persoanei respective, Între Inconștientul pulsional și Supra-Eul, așa cum vom vedea În continuare. Natura eului moral Așa cum psihanaliza este „psihologia Inconștientului”, la fel Psihologia Morală este „psihologia Supra-Eului”. Prima se ocupă de analiza și dinamica pulsiunilor primare ale Inconștientului, cea de-a doua de valorile și virtuțile morale ale Supra-Eului. Eul este instanța personalității situată Între Inconștientul pulsional și Supra-Eul moral. Prin conștiința de sine, Eul este dublu polarizat: atât psihologic, cât și moral. Psihologia Morală
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Psihologia Morală privește Eul moral, dar, În egală măsură, ea nu poate neglija „nevoile” Eului de ordin biologic, pulsional-inconștient. În acest context al Psihologiei Morale sunt analizate, comparativ, două aspecte care au o deosebită importanță: conștiința morală În raport cu Supra-Eul și pulsiunile primare În raport cu Inconștientul. Obiectul Psihologiei Morale Îl reprezintă, În primul rând, conștiința morală și formele ei de manifestare, pe când pulsiunile primare constituie, În principal, obiectul de studiu al psihanalizei. Este absolut clar că, din punct de vedere al organizării aparatului
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acest context al Psihologiei Morale sunt analizate, comparativ, două aspecte care au o deosebită importanță: conștiința morală În raport cu Supra-Eul și pulsiunile primare În raport cu Inconștientul. Obiectul Psihologiei Morale Îl reprezintă, În primul rând, conștiința morală și formele ei de manifestare, pe când pulsiunile primare constituie, În principal, obiectul de studiu al psihanalizei. Este absolut clar că, din punct de vedere al organizării aparatului psihic, Eul este instanța personalității dispusă Între cele două zone de presiune mai sus menționate. El nu poate controla și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atât În ceea ce privește conținutul lor, cât și funcțiile pe care le Îndeplinesc. Psihanaliza le numește Inconștientul pulsional și Supra-Eul moral. Poate că, din punctul de vedere al Psihologiei Morale, este mult mai potrivit să se vorbească despre Inconștientul pulsional, sediu al pulsiunilor și nevoilor primare, fundamentale, de ordin biologic, și despre Inconștientul spiritual, sediu al valorilor morale. Acesta este un punct de vedere care ni se pare mai potrivit acestei discipline, comparativ cu terminologia utilizată de către psihanaliză. Aspectele menționate ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
principiile filosofiei morale ale ataraxiei stoicilor (Epictet, Marc Aureliu, Senecaă. Toate aceste aspecte fac ca Eul moral să fie concomitent instanța de legătură cu conștiința morală, instanța cenzurii și a responsabilității actelor persoanei umane, dar și cu presiunea exercitată de pulsiunile primare din care acesta Își trage virtualitatea. Obiectul psihologiei morale Se poate vedea din cele mai sus prezentate că domeniul psihologiei morale are un caracter specific, Însă extrem de nuanțat și complex. Vom Încerca, În continuare, să expunem sintetic, principalele obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este practic imposibil, cu excepția unor anumite personalități deosebit de puternice, de a-ți păstra o stare de echitimie, de liniște sau de echilibru sufletesc. În domeniul psihanalizei, S.Freud a descris și a analizat „mecanismele de apărare ale Eului” În legătură cu dinamica pulsiunilor Inconștientului. Studiul persoanei morale a pus În evidență existența, cu caracter complementar, a mecanismelor de apărare mai sus menționate, un grup de funcții pe care le-am denumit mecanismele de afirmare ale Eului. Acestea apar În corelație cu principiile sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caută să dobândească un rang, o poziție sau un statut superior, impunându-se, În felul acesta, ca diferit În raport cu ceilalți și dorind să-i domine și să-i conducă. Acesta este un principiu al Psihologiei Morale care arată existența unei pulsiuni libidinale, cantonată ca potențialitate la nivelul Supra-Eului. 4. Principiul exemplarității Este un principiu care se cuplează complementar cu principiul autorității. În virtutea acestui principiu, fiecare individ dorește să fie un exemplu, un model pentru ceilalți indivizi, diferențiindu-se, făcându-se remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Această lege morală, care ne reamintește de daimonionul lui Socrate, este de fapt Supra-Eul. Trebuie recunoscut faptul că, În cazul principiilor Psihologiei Morale, acestea, din punct de vedere psiho-moral, se pot delimita În două categorii de norme, dar și de pulsiuni, care pun În evidență, Într-o formă sublimată sau „mascat-ocolitoare”, două tendințe fundamentale ale persoanei, ale Eului acesteia ca forme de a fi: orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cazul În care el este exagerat, Împingând individul la atitudini prin care acesta urmărește să se situeze În centrul atenției unui grup, să domine, sfârșind prin a le impune celorlalți propria sa voință ca lege. Am schițat, prin acestea, natura pulsiunilor psiho-morale ale personalității dictatorului. În formele În care orgoliul este o trăsătură constituțională, de tip dominant, a personalității unui individ, cu caracter rigid, acesta poate constitui premiza psihopatologică a unei dezvoltări anormale a personalității sale, de regulă, de factură paranoică
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin tendința realizării și a Împlinirii de sine, prin intermediul unui dialog continuu dintre mine și celălalt și prin aportul pe care acest dialog Îl aduce, ca o completare așteptată de fiecare dintre noi. Persoana umană nu este numai rezultatul dinamicii pulsiunilor Inconștientului, cum susține psihanaliza. Ea este, În egală măsură, și ființa spirituală care posedă libertatea și responsabilitatea de a-și organiza propria viață În conformitate cu aspirațiile și sistemul de valori morale ale propriului său Supra-Eu (V. Franklă. Acest din urmă aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a epocii respective. b. Imagimea omului Imagimea reprezintă Înfățișarea, modalitatea sub care se prezintă aspectul formal al prezenței umane. Ea este omul ca Înfățișare sau ceea ce se oferă privirii noastre. Aceasta poate fi o „imagine simplă”, primară, care exprimă direct pulsiunile Inconștientului, sau poate fi „imaginea sublimată”, elaborată simbolic și care exprimă Într-o manieră ocolită pulsiunile sale. În mod egal, imaginea omului este rezultatul elaborărilor În decursul timpului, a factorilor normativ-modelatori ai Supra-Eului moral, care Își va impune regulile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al prezenței umane. Ea este omul ca Înfățișare sau ceea ce se oferă privirii noastre. Aceasta poate fi o „imagine simplă”, primară, care exprimă direct pulsiunile Inconștientului, sau poate fi „imaginea sublimată”, elaborată simbolic și care exprimă Într-o manieră ocolită pulsiunile sale. În mod egal, imaginea omului este rezultatul elaborărilor În decursul timpului, a factorilor normativ-modelatori ai Supra-Eului moral, care Își va impune regulile sale stricte asupra imaginii omului ca prezență În lume. Imaginea este aspectul, prezența concretă, imediată, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceilalți. Această temă presupune faptul să Eu trebuie să acționez astfel Încât să realizez În cursul existenței mele un dublu acord: un acord cu mine Însumi și un acord cu ceilalți. Ca să pot realiza acest acord, Eu trebuie să-mi convertesc pulsiunile mele În scopuri nobile, orientate către acțiuni superioare din punct de vedere axiologic-moral. În acest proces, un rol esențial Îi revine conștiinței mele, care-mi spune ce trebuie și ce nu trebuie să fac. 4. Nevoia de autodepășire Cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt resimțite ca o obligativitate, ca o condamnare de „a-fi-singură”, deși În lume sunt și alte persoane, dar care, la rândul lor, trăiesc aceleași neliniști sufletești. Atracția către celălalt, nevoia de „a-fi-Împreună” cu el, este dată de această tendință sau „pulsiune a completării” reciproce. Prin completarea cu celălalt, Eu Încetez de a mă mai simți singur. Dar persoana este Împlinită numai În cazul unui cuplu? Este oare acesta suficient pentru a anula izolarea și singularizarea persoanei? Nu, pentru că deși suntem un
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
chestiune de atitudine și ea se referă la modul În care persoana Își reprezintă propria sa viață, la ceea ce Înseamnă viața pentru ea și nu la viață propriu-zis. Să Încercăm să ne explicăm. Există, pe de o parte, dorința sau pulsiunea de viață, de a trăi, care este reprezentată prin instinctul de conservare, iar pe de altă parte, există aspirația de a-ți prelungi viața, dincolo de limitele care Îi sunt impuse de lumea aceasta În care ea există. Fiecare vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
primită Într-o formă organizat-instituționalizată (familie, școală, bisericăă. În felul acesta, ea Își interiorizează valorile morale, culturale și spiritual-religioase, care contribuie la formarea ei emoțională, intelectuală și relațional-comportamentală. Persoanele nevrotice se Încarcă prin imitarea modelelor negative. În locul valorilor sunt promovate pulsiunile primare, emoțiile brute, neelaborate, un mod de a gândi simplist, elementar, conduite și acțiuni necenzurate. La prima categorie, educația va reprezenta un sistem protector al personalității, pe când la cea de-a doua categorie de indivizi, absența educației Îi va expune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În raport cu ceilalți. La baza acestei atitudini stă o anumită tendință a Supra-Eului moral al persoanei respective. Modul de a se pune În valoare pe sine este o formă sublimată a acestor tendințe ale Supra-Eului, forma În care se manifestă aceste pulsiuni spirituale. Cele mai frecvente sunt modestia, orgoliul și aroganța. Ele sunt atitudini prin care o persoană se valorizează pe sine În raport cu ceilalți. Modestia este o inhibiție psiho-morală a tendințelor Supra-Eului unui individ. Ea exprimă o atitudine de rezervă, de abținere
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însă nuanțe psihologice și morale, motiv pentru care le tratăm separat. În cadrul formelor de afirmare ale Eului distingem două tendințe pulsionale ale Supra-Eului individual, și anume: tendința de dominare și tendința de supunere. Tendința de dominare are la baza ei pulsiunile sadice ale persoanei și ea se manifestă sub forma tiraniei. Prin aceasta, individul urmărește să-și impună voința, ca putere, asupra celorlalți. Este nevoia de a domina, de a conduce, de a supune pe ceilalți. Tendința de a se supune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ea se manifestă sub forma tiraniei. Prin aceasta, individul urmărește să-și impună voința, ca putere, asupra celorlalți. Este nevoia de a domina, de a conduce, de a supune pe ceilalți. Tendința de a se supune are la baza ei pulsiunile masochiste ale persoanei și ea se manifestă sub forma supunerii servile, a acceptării sclaviei. Supunerea este o atitudine pasivă, În raport cu dominația, care este o atitudine activă. Persoanele dominante au un Eu puternic, mobilizat de forțele active ale unui Supra-Eu de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de incapacitatea de a acționa direct, de lipsa de Încredere În forțele proprii, de nesiguranță. 6. Atitudinea față de sine Atitudinea față de sine are caracter de complementaritate În raport cu atitudinea față de celelalte persoane. Atitudinea față de sine se construiește, În primul rând, din pulsiunile egoiste ale Eului personal. Ele sunt alimentate și Întreținute de o anumită structură a Supra-Eului individului respectiv. Pulsiunile egoiste au la originea lor instinctul de conservare, grija persoanei față de ea Însăși, neliniștea legată de faptul că integritatea și viața persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine Atitudinea față de sine are caracter de complementaritate În raport cu atitudinea față de celelalte persoane. Atitudinea față de sine se construiește, În primul rând, din pulsiunile egoiste ale Eului personal. Ele sunt alimentate și Întreținute de o anumită structură a Supra-Eului individului respectiv. Pulsiunile egoiste au la originea lor instinctul de conservare, grija persoanei față de ea Însăși, neliniștea legată de faptul că integritatea și viața persoanei pot fi periclitate. Din acest motiv, atitudinea față de sine, ca formă de manifestare a egoismului, se construiește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Răul este, din punct de vedere moral, opusul Binelui. Întrucât este mai ușor să faci Răul decât Binele, nefiind necesar nici un fel de efort pentru aceasta, putem spune că, de fapt, conștiința Răului este prima formă prin care sunt eliberate pulsiunile primare, Înainte ca persoana să fi fost modelată de valorile și normele, cu caracter de interdicție, ale culturii, moralei și religiei. Conștiința Binelui apare, din punct de vedere istoric, mult mai târziu, ca efect modelator al acestor norme. Conștiința pervertită
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Fiecărui Eu Îi corespunde o anumită imagine strict personală, unică și specifică, care reflectă caracterul propriu al acestuia. Această imagine se construiește În timp și recunoaștem În aspectele sale formale, fie influența dominantă a Inconștientului (În cazul ființelor dominate de pulsiuni, tipurile lombrosiene degenerate etc.Ă sau pe cele produse de influența dominantă a Supra-Eului (În cazul ființelor evoluate, rafinate și cultivate printr-o educație corectă, pozitivă etcă. Aceste aspecte ale imaginii Eului ne permit să afirmăm că Într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eul poate avea un caracter negativ de factură perversă, plasându-l În registrul antivaloric al imoralității. Psihanaliza vorbește despre stadiile de dezvoltare ale persoanei, luând drept criteriu de referință maturizarea pulsională a individului. În cazul acesta, accentul se pune pe pulsiunile Inconștientului. În cazul formării psiho-morale a Eului nu mai sunt luate drept criterii de referință pulsiunile individului, ci formarea și maturizarea acestuia În raport cu Supra-Eul său moral. Două elemente contribuie la formarea psiho-morală a Eului: mediul și modelele cu care acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]