1,506 matches
-
Mânerele săbiilor stăteau la vedere. Maydan era cel mai aproape de Hasim. Cu o lovitură scurtă și rapidă l-ar fi îngenuncheat imediat pe negustor. Hasim însă parcă le ghicise gândurile. Imediat apărură șase bărbați tineri având în mâini săbii romane, pumnale Jambia, dar și acele ,,sica”, acea armă foarte căutată printre briganzi însă și printre însoțitorii caravanelor. Perșii se ridicară fulgerător și scoaseră din teacă temutele săbii persane ,,achinaches” și se așezară spate în spate. Tinerii așteptau acum doar un semn
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
nici nu te-aștepți. A ironizat-o cu gând pamfletar, Crezând că ajunge la învoială, Fără să știe că-i ia cel mai scump dar. Dar l-a secerat fără șovăială. Țăndări i-a făcut inima plăpândă, Cu lovitiri de pumnal, repetate. Că mereu de suflete e flămândă, I-a demonstrat puterea ei de moarte. Replică la poemul ,,Ultima cafea" de Corneliu Vadim Tudor, scris în 6-7 Septembrie/2015, prevestindu-și moartea. Autor, Maria Filipoiu 17.09/2015, la funeraliile politicianului
CU MOARTEA LA CAFEA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343960_a_345289]
-
odată, cât de mândru-am fost de faptele mele, când bătut pe cruci sau chiar tras pe roată zburam spre stele. N-am să uit ce rod îmi umplea ființa și ce mulți doreau zilnic să-l culeagă, chiar dacă-un pumnal a fost suferința o viață-ntreagă. N-am să uit deloc primele săruturi și privirea ta ce-mi sorbea iubirea, când inima mea o bătea cu cnuturi nefericirea. N-am să uit că-n dar mi-a dat Creatorul două
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342861_a_344190]
-
să mai discut eu - spre exemplu - cu Moartea - care a dansat ca un derviș dement - prin toată viața mea - adâncind - în pământ și în ceruri - până la nevedere - tot ce-am iubit? acum - am prins-o în fundătura Poeziei: îi înfig pumnalul Cuvântului în piept - prompt și cu Majestuoasă Tăcere - și până când nu văd cum ochii ei devin cer înstelat și liniște a Grădinii - n-o slăbesc nu faci conversație cu un asasin: îi scoți pumnalul Cuvântului din piept - și vezi vezi
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
-o în fundătura Poeziei: îi înfig pumnalul Cuvântului în piept - prompt și cu Majestuoasă Tăcere - și până când nu văd cum ochii ei devin cer înstelat și liniște a Grădinii - n-o slăbesc nu faci conversație cu un asasin: îi scoți pumnalul Cuvântului din piept - și vezi vezi cu ochii tăi năboind (prin monstruoasa - cosmica ei rană deschisă) - florile în grădini *** PLÂNS DE MÂL nu mai aveam casă stăteam între tufe de iriși ...urăsc cumplit - dezlănțuit irișii - îi măcelăream cu infimele mele
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.2 In toți anii copilăriei eram un bătăuș de prima clasă mai cu seamă când aveam 7-11 ani. Aveam prin buzunare tot felul de pumnale și cuțite care le foloseam mai mult ca sperietoare în fața colegilor când mergeam acasă de la școală. Asta se întâmpla vara când zburdam pe la ciorgău (o vale mică peste care treceam mereu). Cel mai mult mă băteam cu Iosipe a lui
CAP2 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343125_a_344454]
-
că la nuntire: Eternă râului Riomi scotocire, Cu Arieșul, scos dintre genuni, Toți afluenții - auriferi, nocturni Continuă - agatârsa tescuire. Mai vechi că Troia, artefacte de-aur Din ale proto-tracilor morminte Fost-au găsite-n al Dabenei plaur: Coroană, mască, un pumnal cu ținte, Mărgele și inele în tezaur Și -o Cloșca veche, puii să -i alinte. PONTOS AXEINOS, PONTOS EUXEINOS Pontos Axeinos-Inospitalieră, Ți-a spus în patrusuteșapte s cinci, Din cauza furtunilor prelungi, Poetul Pindar de pe riviera. Dar au schimbat această kalimeră
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
și a trecut liniștit în marele somn). Este o carte profundă, prin durerea și suferința cuprinse, și luminoasă prin speranța degajată, plină de milă și iubire. (Chiar titlul unui poem este definitoriu în ambele sensuri: Se plimbă-n mine un pumnal albastru.) Aș putea spune că dacă pe pământ, în lumea de zi cu zi, suferința acaparează totul, ea este totuși întoarsă cu tandrețe și milă, de mâna poetei, cu fața spre cer; și încă, acest proces de îndurare și întoarcere
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
o luminează cu prisosință. „Mă voi întoarce Doamne, de-acolo, din pustiu!/ De ce-am simțit furtuna?... doar clopotele știu,/ A sufletului haină stă roasă în spinare,/ Dar vântul neputinței n-a vrut să mă doboare,// Din razele de soare pumnale m-au străpuns,/ Sub talpa mea nisipul ca jarul a ajuns,/ Când am atins cu buza a cerului splendoare,/ M-a ars din nou apusul... sărutul lui mă doare,// De-ar fii să îmi târăsc genunchii plini de sete,/ Mă
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
se scutură pământul, oare atacă rușii cu tancuri ?. N-au prea multe dar mă tem de T-34, ălea-s monstruoase iar noi nu prea putem face mare lucru împotriva lor..Dumnezeu cu mila ! -Hai Vasile ! Să merem ! -Numa pistolul și pumnalul? -Grenade! Câte putem lua! Urăsc târâitul prin noroi la miezul nopții.Mă opresc dincolo de țara nimănui și ascult atent.Natura își urmează cursul ei iar ploaia cade, cade... Linia sovietică e liniștită.Poate dorm și ei, sunt oameni totuși.Tai
INGERI CAPTIVI P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343651_a_344980]
-
pe grumazul copilului, Că nu cumva să se ridice la lună, la lună plină și senina. Oprindu-l să bea din Izvorul cu apă cea cristalina, Omul tiran exploatând frăgezimea copilului prin împilare, Aducând prin valuri de războaie fără remușcare, Pumnalul cel înfinge în inima pură fără îngrijorare. Nu-i pasă că mâine va da socoteală! Șarpele ucide rodul iubirii Referință Bibliografica: Șarpele ucide rodul iubirii / Claudia Bota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi
ȘARPELE UCIDE RODUL IUBIRII de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377581_a_378910]
-
-l epopee! Cu gândul rătăcesc, un fulger Ne-a unit, cândva, pe amândoi... Tu foc...iar eu femeie -înger, Să-ți fiu scânteie-n ochi-ți goi. În suflet îmi sporește chinul, Cănd scânteierile se sting. Îmi răsucești-n piept pumnalul, Trupu-ti arzând vreau să-l ating. Iubirea, ca un vuiet vine. În jurul meu pământul geme, În desfătările Celine, Din foc născându-se poeme. Un foc ce tremura văzduhul Cu inima într-o scânteie, Rămân cutreierând adâncul Cu suflet-înger de femeie
SUFLET-ÎNGER DE FEMEIE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378933_a_380262]
-
albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăișul pumnalelor, Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale. Continui
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
secundele-mi vorbesc încet, mahmure, crestând cu lacrimi florile de tei sub ropotul amiezii, căzut, ca să te fure. aleargă cerul înșeuând cocori și zumzetul de stele dă târcoale în liniștea de pajiști și de zori tăind de tine verdele-n pumnale. mă sfâșii în tăceri ce nu au chip și-mpart tot universu-n ani cu tine dar pașii mei sunt umbre, și-atunci țip, trăgând de pleoape norii ce mă ține. e-atâta primăvară-n ochii tăi azi, vântul nu mai
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379127_a_380456]
-
numele de Langkawy ceea ce în limba malaeziană înseamnă pământul vulturului. Un adevărat iad pe acest pământ. Pe când Dacii sub Burebista primeau biruri de la puternicii Romani poporul vulturilor cum se numeau locuitorii acelor meleaguri din oceanul indian, înarmați cu sulițe și pumnale, ca și Dacii de fapt, întindeau câte o mână din desiș și înhățau câte un marinar alb oprit pe acolo ca să umple butoaiele de apă ale corabie. Alt carne nu ar fi avut iar stomacul cere. La vulturii care-i
PĂMÂNTUL VULTURULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381938_a_383267]
-
am crezut că aceste două silabe mă vor pune vreodată în dificultate...Dar iată că s-a întâmplat...rostite de un suflet care a pășit pragul adolescenței aceste silabe, urmate de un semn de întrebare, s-au înfipt ca un pumnal în inima mea... Nedumerire, teamă, furie, deznădejde...toate înmănuncheate pe acest chip care mai păstrează încă urmele copilăriei pe el... De ce? De ce Dumnezeu, care e bun, îngăduie să se întâmple atâtea nenorociri pe acest pământ? De ce se oamoară oamenii între
DE CE??? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382098_a_383427]
-
Cât mi-e de dor? Nu întreba mai bine... Ai să stârnești furtunile în mine și-o să înceapă iarăși să mă plouă pe aripi și pe umbra asta nouă ce știe numai ploaia în rafale și zborul în zigzag, printre pumnale de fulgere-nvățate să sfâșie orișice colț de pânză străvezie. Cât îmi lipsești? Mai bine nu-ntreba... Au început în piept a se-nierba atâtea pajiști de alean ,de jind și merg pe-a lumii sfoară bâjbâind după al tău contur
DE NOI de AURA POPA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380577_a_381906]
-
de țară. Nelegiuți cu numele spurcat, Purtînd sămînța șarpelui în vene, Cu toți dușmanii țării-au pactizat, Punînd infam peceți pe anateme. De la Nădlac și pînă-la litoral, S-au pus ca să distrugă tot pămîntul, Și să-i înfigă nației un pumnal, Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vîntul. Spre tine inclusiv ei au pornit, S-aducă jaf pădurii tutelare, Arînd c-un plug de fier nenorocit Întreaga verde-a munților splendoare. Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi, Eu
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
pe grumazul copilului, Ca nu cumva să se ridice la lună, la luna plină și senină. Oprindu-l să bea din Izvorul cu apa cea cristalină, Omul tiran exploatând fragezimea copilului prin împilare, Aducând prin valuri de războaie fără remușcare, Pumnalul cel înfinge în inima pură fără îngrijorare. Nu-i pasă că mâine va da socoteală! NOPȚILE NOASTRE Și dacă nopțile noastre ne-au adâncit Între cuvinte pline de iluzii și deziluzii, Ecourile ce-n bezna grea topit-au anii, Prin
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Lucretius Sultonius. (Adevărul învinge totul) Zicând acestea cei doi magistrați întoarseră capul căci în cadrul ușii își făcu aparția procuratorul Ponțiu Pilat. Îmbrăcat numai într-o tunică simplă albastră cu o centură din piele la mijloc la care avea atașat un pumnal oriental, procuratorul intră în încăpere urmat de Iocentus. -Ave Cezar Tiberius! magistraților. Ad rem! spuse Pilat (La obiect!). -Ave! Cezar Tiberius, procuratorule! rostiră cei doi ridicându-se de pe jilțuri. -Voi fi deci foarte scurt! spuse Ponțiu Pilat făcând un semn
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc și iarbă de piatră, zeiță cu tălpi uscate de dor printre spini de noroc. Ca o osândă însângerată ești tu dragoste! pumnale de patimi dezvirginând pustiul din tine, sângele tău iscălind numele dragostei pe sub suflet, buzele-ți arse pe sub rouă de așteptare, mâinile-ți întinse strângând nisipu-n zare. Cine ești tu dragoste? câte arome și vise subtile ne înflorești pe sub tâmplă? nesomnul
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373377_a_374706]
-
Copiii îmbrăcați sumar Ce-și petrec ziua în bazar În țări lipsite de ucaz Acum sunt ținte mișcătoare Pentru armate mercenare Ce vor sfârși la Alcatraz În țara celor prea bogați Vezi cete de copiii drogați La școală merg purtând pumnale Și au pistoale in ghiozdane În țările din răsărit Mai nou, se vând suflete moarte- Atât era neotrăvit În trocul pentru libertate București , primavera lui 2007 Versete dunmnezeiești - pag 37 Referință Bibliografică: De ziua copiilor / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
Acasă > Poezie > Amprente > DURERII Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpunge Cu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale, Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajunge Să oblojesc rănirea și junghiurile tale. Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
meu,Sîngele lui să nu-nceapă să strige-La Dumnezeu!... IV. DURERII, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpunge Cu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale, Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajunge Să oblojesc rănirea și junghiurile tale. Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Citește mai mult Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpungeCu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale,Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajungeSă oblojesc rănirea și junghiurile tale.Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea,Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul,S-a dus din trupu-mi vlaga
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]