1,929 matches
-
o caută, pentru că în ultima vreme are o ușoară înclinație spre murdării, care este tocmai contrariul armoniei. Murdăria trebuie să se producă în stil mare, deoarece tot ce face Sophie are stil. Dacă‑i bal, bal să fie. În schimb, purcelul de Rainer nu produce decât gunoi mărunt pe care tot el îl distruge, fiindcă vorbește întruna despre asta, până când cel mai mic rahat se transformă în aur, iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
liturghii sunt așa de frumoase, profunde și totodată simple, încât îți pătrund până în adâncul inimii. Hans poate, în sfârșit, să mai mănânce o înghețată și tot amestecă emoționat și neîndemânatic cu lingurița în terciul ciudat de culoare roz‑verde‑maronie, purcelul. Nu‑i așa că‑s porc, întreabă Hans, iar Sophie zâmbește. Iar acum mai vreau totuși și o prăjitură de‑aia cu ciocolată. O să ți se facă rău (Sophie). Pe Sophie n‑a văzut‑o nimeni mâncând și totuși mănâncă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va fi spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
decât să displacă. încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. în ruinele de la Boscoreale, se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un manifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz și rotofei cu discipolii lui Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori - Isocrate, Demostene -, de statui și statuete diverse - un Mercur, o Dansatoare, apoi emblema epicurienilor, un purcel. Decorațiunea somptuoasă a vilei comportă de asemenea picturi, obiecte prețioase și semnalează un comanditar important. Mai exact, este vorba de Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 58, socrul lui Cezar însuși. Nu se cunoaște numele arhitectului, dar locul exprimă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
porcinelor în spațiu, unică în felul ei, ce se întorcea pe Terra cu prima tranșă de porci îngrășați, maturi, și roboții noștri erau curioși să știe cum evoluaseră lucrurile de când „Andromeda Roșie” (așa se numea stația) decolase cu sute de purcei abia înțărcați spre necunoscut. Era, evident, un experiment în care se puseseră mari speranțe, datorită modului rapid și nepretențios de creștere a acestor nobile animale. Prima oară se încercase același lucru cu un lot de nutrii ce, e adevărat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sunt obligați să-și dezvolte de mici organele cu care pot ajunge mai repede la mâncare: urechile, picioarele, coada. Astfel se lămurește creșterea lor intensivă. Suntem abia la a doua generație hrănită în spațiu, dar deja am observat la câțiva purcei din generația a treia apariția unui fel de șorici ca o membrană între pulpele din față și gât, cum au liliecii, ceea ce îi ajută mult la înaintat. În plus, acel șorici elastic este și extrem de gustos. — Am observat că nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
închinarea de protocol și invită lumea la masă în corturile multicolore din jurul castelului. Rupt de emoția evenimentului, împăratul se năpusti asupra bucatelor, rase o oală de sarmale, un curcan la cuptor, iar pe la sfârșit, când se strigau darurile, și un purcel de lapte. Totul bine stropit cu distilate din toate colțurile imperiului, dar și cu un vin ghiurghiuliu dintr-o damigeană pe care i-o adusese un valet și o ținea la picior. Bătăile și scandalurile au pornit abia după ce mirele
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
babele sînt urîte și la chip și la fire. Să inventariem fugar cîteva. Nefertilă și lipsită de bucuria maternității, baba din Povestea porcului se stinge încet alături de moșul ei. Singurul lucru pe care îl pot face este să înfieze un purcel răpciugos, pe care să și-l închipuie “ un odor de băiet ochios, sprîncenat și frumușel, de nu se mai poate!”. O altă babă din aceeași poveste este îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, pe care naratorul o gratulează cu denumiri precum
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
dorit eu și, din cauza aceasta, părinții nu vorbesc cu mine nici acum. Dar nici eu nu am bătut la ușa lor. Deja m-am obișnuit să trăiesc printre străini și mai ales să trăiesc aici, la țară, printre găini, curci, purcei, căței și alte orătănii ale unei gospodării, pe care le-am întâlnit doar prin piața din Galați când se întâmpla să trec pe acolo. - Bravo ție! Rebel zici? Ce spui, domnule Rebel, nu vrei să intrăm în sală? A început
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PICNICUL Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului PICNICUL Zi de întâi mai, zi de primăvară - zi de praznic „proletar”. Așa că, cu cățel, cu purcel, ne-am hotărât să mergem cu toții la iarbă verde pentru un picnic în familie. Femeile au pregatit fripturile și dulciurile, bărbații băuturile și grătarul și bineînțeles, s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
din nuele se întindea între doi nuci uriași iar portița era legată cu o sârmă că la niște femei singure, fără bărbat în bătătura. Cardul de rate se plimbă agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu troscot iar purceii trandafirii abia fătați sugeau înfometați din țațele pline cu lapte. În teuca lungă dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu demâncare la
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
noul regim, ci spre Indii, pe drumurile lui Mircea Eliade. S-a instalat undeva la marginea pământului în Deșertul Vrăjitoarelor, un loc arid, plin de oamenii fără caste care se mută din loc țn loc cu corturi , cu cățel, cu purcel, cu femei și copii. L-a dus un conducător de cămile în Deșert la vrăjitoare. Și nu s-a mai despărțit de ele. Prima noapte a stat la foc lângă vrăjitoare, femeile au dansat pentru el toată noaptea și i-
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > NU-MI DA NEVASTĂ RUDOTEL!... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului nu-mi da, nevastă, rudotel, am luat prea multe hapuri, fă-mi o friptură de purcel, c-am rupt destule... paturi! și toarnă-mi vinul cel mai bun nu-l ține pentru altul ca, aburit, apoi să-ți spun: nevastă, plânge patul! mai lasă-mă-n durerea mea, nu fi evlavioasă, c-am dat trei gauri
NU-MI DA NEVASTĂ RUDOTEL!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363476_a_364805]
-
Și ce dacă sunt femeie în toată firea? Mi-am descărcat deja, gratuit, de pe Google, Lightsaber Escape) ca să-l apăr pe Bogdan, ca-n “The Force Awakens”!!!!!!! -Salut, profa! mă ia pe nepregătite “oaia mea fără lână”, “Bogdănel, șoric de purcel”. N-am suflat o vorbă, stai liniștită! mă asigură și-ncepe să râdă. Telefonul îmi tremură-n mână. Niciodată nu trebuie să-i spun nimic. El îmi dă răspunsurile direct, la toate frământările mele. Îmi place vocea lui, liniștea pe
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
la vecinii noștri unguri, adică să înfințez o microfermă de creștere a animalelor. M-am pensionat, am cumpărat o căsuță cu teren la țară. Am construit un grajd, cotețe pentru porci și păsări. Am cumpărat vaci de rasă pentru lapte, purcei și păsări pentru îngrășat. Sursa de furajare era piața și pășunea comunală. Producțiile erau bune, 20 de litri de lapte pe zi de la o vacă. Porcii erau frumoși la 100-120 kg/bucată. Dai era bar la ce bun aceste producții
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
ce vorbiseră două țărănci atunci când le întâlnise la cișmeaua de pe stradă de unde luam apă cu găleata: - D’apoi nana mè, asară am adus acasă de pă câmp doauă coșeri de tenchi (două coșuri de porumb) să am ce da la purcel și la găinuțe. -, Să nu mai faci așè, că te bate Dumnezeu! Ăsta-i furt curat... Dacă te prinde milițistu’ te duce la proces! - Tulai Doamne! Doamne pușcă-l... Da ce, statu’ n-o furat pământu' nost și l-o
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
Gigi a început să țipe: -Hei,ce faci?N-ai zis că... -Acum...Dacă te-am prins...Pune mâna pe burete și săpun! Freacă peste tot! După baie,domnul Gigi s-a lăsat mângâiat, masat, sărutat...iar el stătea ca purcelul la scărpinat.Silvica respira greu,cu ochii plutind în extaz,având plăcerea și siguranța proprietarului unei superbe statui masculine.Un adevărat Apollo!..În această stare de beatitudine,l-a tamponat cu prosopul,l-a îmbrăcat cu o pijama de mătase
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
și copii. O harababură de care nu mai avusesem parte niciodată, oameni, hârburi, animale priponite de vreo funie sau zgardă legate de cingătoare pentru că mâinile le aveau ocupate, ne târam greu, unii aveau 2-3 capre, alții 3-4 oițe, câte un purcel ori vacă, alții slobozi ca și noi, nimic. Voi cei mici sau mai măricei dintre copii erați șii alinare și povară, tot avutul de preț al ălor mari, nădejdea lor. Din Vârful Mateiașului am luat-o pe scurtătură la stânga, spre
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
am adunat prune, clandestin, la nenea cu curcanul, ca să mi-l dea de tot...să aibă și curca mea pereche. Râdeau părinții mei, dar s-a meritat: câte ouă a făcut, atâția pui a scos! Sora mea se ocupa de purcei. Le făcea curat, le spăla pe jos, le schimba apa de n ori pe zi, le dădea mâncare, dar , mai ales, îi scărpina de stăteau ăia leșinați de plăcere. Mama ne pregătea micul dejun. Bătea soarele pe prispa casei și
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
lângă ea...măcar câteva clipe. Acele îmbrățișări, mai voite, mai “obligatorii“ erau singurele mele împliniri. Și acum, după 25 de ani, mai visez, uneori, momentul acela...mirosul mamei mele, brațele acelea pline și albe. E vacanță iar. Fără păsări, fără purcei...dar cu lectură și, precum se prevede...cu multe prune!!!!!!!! O să adorm în curând...pe brațe bronzate...pe brațe albe...pe brațele tale subțiri, de lăcustă, ori ale mamei, pline și albe...pe brațele din vis sau pe cele care
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
măștile și descoperim altele. Ș.a.m.d., totul este neluminat. Familiile psihotice sar peste primăvară. Focul a izbucnit în pavilionul de ceai , apoi a cuprins palatul imperial, vai. Noe avea și el un copil, dar nu-l vedeai printre papagalii, purceii, vițelușele aduse cu corabia. Se aude o voce în depărtare - este baritonul din Milano, un diavol. S-a închis fabrica de măsele, s-a mutat în incinta cimitirului. Sfântul bețiv și-a publicat memoriile. O minune. Dansezi kabuki și îți
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului asune more" - "auziți măi", dar și autonimul "rom" în formă de plural "romei". Eminescu nu a alterat forma poemului popular, iar acest lucru e demonstrat prin sufixul de plural românesc -ei ( ex. cercei, căței, zmei, purcei) aplicat autonimului indian "rom". Iată fragmentul despre care este vorba : " O, romei,/ Vai de noi! " Glosarul de la sfârșitul cărții traduce cuvântul "romei" prin "țigani", iar cuvântul "asune" prin "auzi", deși în poezia populară este redată o formă incompletă a imperativului
EMINESCU ȘI COȘBUC ȘTIAU CĂ ȚIGANII SE NUMESC ROM de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367486_a_368815]
-
Eminescu redă în poezia mai sus menționată, expresia "" - "auziți măi", dar și autonimul "rom" în formă de plural "". Eminescu nu a alterat forma poemului popular, iar acest lucru e demonstrat prin sufixul de plural românesc -ei ( ex. cercei, căței, zmei, purcei) aplicat autonimului indian "rom". Iată fragmentul despre care este vorba : "" Glosarul de la sfârșitul cărții traduce cuvântul "romei" prin "țigani", iar cuvântul "asune" prin "auzi", deși în poezia populară este redată o formă incompletă a imperativului plural "ashunen" - "auziți!" Fapt care
EMINESCU ȘI COȘBUC ȘTIAU CĂ ȚIGANII SE NUMESC ROM de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367486_a_368815]