10,901 matches
-
ram, o zăvorîre de mugure/ în această măruntă coajă/ A nemuririi unde pentru a se bucura/ Cad fulgii lumilor" (Acolo). Elementele naturale apar înnobilate de obîrșia lor divină, care face ca abordarea lor pe filiera voluptății senzoriale să nu oculteze puritatea adorației, în perspectiva infinitei regenerări: "Tu, întrebarea mea și carne bună,/ Catifelare însăși a invizibilului./ O clipă numai ar trebui să mă însori/ Cu frumusețea mea, matcă de sori,/ Să văd pietrificarea cum se mișcă,/ negura cum se face blondă
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
decât convingător: "Peste vechiul cimitir din Lacrăm s-a așternut zăpada, iar Râpile Roșii au fost și ele cuprinse de albul imaculat care a acoperit până și casele din spatele cimitirului. Ca o tristă ironie a sorții, zăpada - acest simbol al purității - nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă cu aproape un an de zile." Impresionant este și textul memorialistic semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe uliță începeau să lipăie
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
visată a lui Ragaiac nu e, totuși, eterica Dulcinee din Toboso. Împotriva oricăror aproximații ale imaginației, Rusoaica lui Ragaiac dobândește o corporalitate ispititoare. Prin ea, locotenentul speră în albirea trecutului său deocheat. De aceea inventează pentru ea un scenariu al purității, pentru a se putea purifica prin apariția ei. Așteptarea, mărturisită de Ragaiac prietenului său Iliad, care se contaminează de aceeași iluzie, are o frenezie erotică absentă la Don Quijote, dar definitorie pentru escapadele Doamnei Bovary: "Las-o să înainteze prin tufișurile
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
în bordeiul acesta de scânduri... S-o întâmpin sprinten ca un husar, Iliad, s-o ajut să-mi scoată din buleandra siberiană liniile lungi ale trupului ei și mlădierile de călăreață a stepei..." (p. 71). Fantasma se profilează ambiguu între puritate și senzualitate, iar Rusoaica așteptată nu va fi nici spioană, nici evreică, adică nu va fi grevată de nici o circumstanță suspectă: "Asta se va întâmpla la iarnă, Iliad, când Nistrul va îngheța și când totul încoace și într-acolo va
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
morală nu se poate produce cu adevărat pentru că procesul său interior de conștiință nu e dus până la capăt. Ragaiac vrea imperios să devină altul, dar fără să expliciteze resorturile și vinile, lăsate în penumbră. Scenariul simbolic al iernii alimentează conotațiile purității, după cum fantasma devorării transformatoare asigură disponibilitatea personajului de a deveni altul. Ca o ironie a sorții, Rusoaica posibilă din imaginație nimerește în sectorul prietenului Iliad, care o întoarce din drum. Există o rivalitate între cei doi în aspirația lor comună
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
se vor bucura de lumina biruinței. În această atmosferă de vrajă am deschis calculatorul și am început să tehnoredactez o carte, o carte ce a adunat în filele ei primăveri și muguri, raze de soare și verdeață, cromatica toamnei și puritatea iernii, o carte a speranței multor primăveri ce-și pot făuri destinul mângâiați de magia cuvintelor. Ghioceii primelor creații literare din această carte așteaptă să devină în timp raze de foc care să modeleze lutul transformându-l în piatră. Antologia
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
1994). Imboldul pur sau mai puțin al frumuseții exterioare? Posibil, că orice femeie are un anumit spin (acumulat în timp) în suflet din cauza căruia încearcă cu tot dinadinsul să-l uite printr-o anumită frenezie, printr-o anumită căutare a purității și frumuseții pierdute, încercând de a se face din ce în ce mai frumoasă și din ce în ce mai tânără în ciuda simțirii ce-i urmează acestui gând...? Să fim serioase (fiind una dintre ele :) ), nimic nu se pierde, totul se câștigă, pentru că totul depinde de mental, de
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
care standardele despre frumusețe nu erau totuși așa de ‘avansate’ ca în zilele noastre. Ori dacă totuși credem c-am pierdut ceva să știm bine că am pierdut instinctul pur, pe care putem să-l recâștigăm prin rațiune și prin puritatea de a gândi. Spre exemplu, printr-o afirmație directă, contează foarte mult ‘virginitatea mentală’! Iar aceasta-i valabilă pentru toți, fie bărbați sau femei și chiar așa până la un punct toți suntem asemănători, de am conștientiza, prin aceasta numai survenind
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
cu frumusețea? Amintind de ‘’mitul fecioarei’’(C.G.Jung) ce sălășluiește în sufletul oricărui bărbat (anima, fecioara), femeia având corespondentul pentru un el prin ‘’animus’’. Dacă s-ar urmări anumite aprecieri la adresa unei femei frumoase, tot timpul se fac trimiteri la puritate (ori mă rog puritatea care să aparțină doar a unuia, chiar în lipsa virginității fizice, după cum ne sunt ‘standardele’ azi), deci mereu menționăm inconștient de ceea ce avem nevoie, lucru ce determină desigur un anumit comportament, în lipsa acelor aprecieri pozitive despre... probabil
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
mitul fecioarei’’(C.G.Jung) ce sălășluiește în sufletul oricărui bărbat (anima, fecioara), femeia având corespondentul pentru un el prin ‘’animus’’. Dacă s-ar urmări anumite aprecieri la adresa unei femei frumoase, tot timpul se fac trimiteri la puritate (ori mă rog puritatea care să aparțină doar a unuia, chiar în lipsa virginității fizice, după cum ne sunt ‘standardele’ azi), deci mereu menționăm inconștient de ceea ce avem nevoie, lucru ce determină desigur un anumit comportament, în lipsa acelor aprecieri pozitive despre... probabil nu s-ar sesiza
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
mai mult, atracția e mai mare. Nici chiar Peter Pan nu știe cine e, dar spune: Eu sunt copilăria, jocul, bucuria! Am încercat prin muzica lui Laurențiu Profeta să exprimăm noi, artiștii Operei Comice pentru Copii, bucuria copilăriei, inocența și puritatea vârstei la care cu toții încă visăm. Avem nevoie să visăm, să sperăm, să zburăm spre...Toți copiii lumii au nevoie de cineva care să-i ocrotească și să-i iubească. Ei au nevoie de un spațiu în care să se
LA CEREREA PUBLICULUI, MUSICALURILE „HÄNSEL ȘI GRETEL” ŞI „PETER PAN” REVIN LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382743_a_384072]
-
nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și
DĂ, DOAMNE, DORUL SĂ-L ALUNGI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382814_a_384143]
-
etc., dar și grădini verzi cu fântâni publice, prăvălii de lux, procesiuni bogate, sărbători, carnavaluri, spectacole de teatru, focuri de artificii, calești aurite, aventuri galante, poezie, șoapte și cântece de dragoste, parfumuri, fructe, toalete, pictură ("totul se dizolvă într-o puritate greu de definit", p. 38) etc.... Totul se întrepătrunde ca într-un tărâm "la mijloc de rău și bun", într-o lume supraîncărcată cu de toate (lumea ca bazar), melancolică și decadentă, surprinsă însă cu multă eleganță și rafinament. Pe
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
zicea veterinarul cinic și învățat din cauza singurătății în care trăia - adică să ai motiv; că p-ormă credința vine de la sine. Aveam înainte - dacă mai era nevoie - în fața bisericii și a morunului răstignit pe poarta înaltă de lemn, dovada că puritatea, orice fel de puritate, credința definitivă în ceva, mergînd pînă la jertfă, le sprijină totdeauna și le întăresc represiunile... * * Ilvi nu știa carte. Așa că recita pe de rost ce scria în ceaslovul ținut în mînă de paracliser, care, din cînd
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
învățat din cauza singurătății în care trăia - adică să ai motiv; că p-ormă credința vine de la sine. Aveam înainte - dacă mai era nevoie - în fața bisericii și a morunului răstignit pe poarta înaltă de lemn, dovada că puritatea, orice fel de puritate, credința definitivă în ceva, mergînd pînă la jertfă, le sprijină totdeauna și le întăresc represiunile... * * Ilvi nu știa carte. Așa că recita pe de rost ce scria în ceaslovul ținut în mînă de paracliser, care, din cînd în cînd, întorcea foile
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
cea a suferinței. Primul a evadat din captivitate, al doilea a refuzat evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea picturii, considerînd imaginile drept văluri înșelătoare, interpuse între conștiință și realitate. Malraux vede în ele moduri diverse și la fel de îndreptățite de a transfigura realitatea, făcînd-o astfel să dureze
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
surpriza neplăcută să constat că nu conținea nici o poveste de dragoste între vreun fotbalist și vreo fotomodea. Am apucat să aflu din el că, la începuturi, Universității Craiova i se spunea „o iubire alb-albastră“, unde, citez, „al-bul sugera optimism și puritate, iar albastrul - seninul cerului“. N-am citit mai departe, să aflu de ce, mai nou, iubirea nu mai e „alb-albastră“, ci „albastru-albă“, dar presupun că e de rău. Din paginile sportive ale Jurnalului național de luni, am luat la cunoștință faptul
Cuvîntul care… răsfoieşte ştirile Sportive by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19844_a_21169]
-
nervi, deoarece iar am nervi. Sunt foarte supărată pe doamna Macovei și pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, din cauză că au hotărât că vara asta se poartă decât haine albe, ca să protestăm împotriva lui noua dictatură. Eu știu că albul este sinbolul purității, adică al păcii și al lui tata, dar lucrurile astea nu se fac așa, fără să consultezi un stilist, mai ales că mie cu alb nici numi stă deloc bine, în sensul că îmi stă nașpa. În plus, în sezonul
Numi stă bine cu sinbolul purității by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20010_a_21335]
-
se dovedește un fapt normal. Exaltarea sau explorarea excesivă a unora dintre ele conduce la un anume tip de literatură. Pulsațiile psihologice au cunoscut o albie compactă de afirmare începând cu sec al XIX-lea. O asemenea literatură de o puritate subiectivă evidentă începe să aibă reguli, dincolo de principii, pe care psihanaliza lui Freud le explică sau caută să le explice științific. Ucenicii lui, contestatarii (cam numeroși) au trecut de afirmații și ipoteze, ajungând la o concluzie notabilă - omul este o
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
m-am îmbarcat în avionul de București și am ajuns pe «Otopeni» la ora 15.00. Ce diferență de temperatură (cum de este așa de cald în România?, parcă nu era așa de rău când trăiam în București?) și de puritate a aerului! Văzute din avion, terenurile în Germania sunt frumos aliniate, culori vii, pe când în România totul pare dezordonat și în paragină. Și ce mirosuri groaznice, începând chiar din aeroport! Probabil că dacă aș locui în București mai mult, nu
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
Îl învinuiau de multe” (Marcu, 15; 3). Gestul prefectului de a se deplasa din Pretoriu în curtea interioară a Palatului comportă cel puțin două explicații: pe de o parte, una de ordin religios, respectiv de respectare a normei iudaice vizând puritatea rituală, în sensul că dacă un evreu intra în casa unui păgân în ajunul Pesahului, devenea impur și nu putea să participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între o săptămână
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
o declarație de iubire. De un romantism tratat cu acizii negației, maculat cu rîvnă în epoca noastră deschisă excentricităților, căreia i se pot stabili totuși modele vechi, inalienabile (aici, Demonul lermontovian). Putem reține și cîteva insule de suprarealism de-o puritate formală compensînd impuritatea emoțională, obișnuită a tîrî după sine expresia cum o pradă: „aerul încîlcit printre dinți/ era mai înalt decît un ultimatum în linie dreaptă/ printr-un cuvînt de femeie tînără”. Ori: „domnișoara în care s-au construit parcări
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
pierde de îndată ce în locul vinului preferă berea, tăriile sau lichiorurile. Apoi, de la virtuțile liturgice vinul trece lesne la timbrul anacreontic și dionisiac, cînd lichidul ușurează mintea și îngreunează picioarele, fără a împiedica însă amorul. În fine, vinul e exponentul nemilos al purității de rasă, vița nobilă neîngăduind amestecul cu soiuri joase. Oroarea de corcire face ca vinul să fie o băutură, prin excelență mîndră, fugind de formule metisate. Drama e că agramatismul românilor în materie de vinuri îi condamnă la prețuirea unor
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
mare întindere acoperită de versuri anodine. Raportul dintre reușite și peisaj tern rămîne asemănător celui al lui Alecsandri, Coșbuc ori Tennyson. Capodoperele trebuie căutate atent, deoarece se află bine ascunse. Latura tennysoniană a poetului apare și sub aspect tematic, dincolo de puritatea filtrată a versului clasic. Precum Tennyson, Pillat a compus poeme largi, inspirate de istoria locală, pe care a povestit-o în versuri naive, convins că-și îndeplinește o obligație patriotică. Refugiul sigur la constituit însă, ca la poetul victorian, lumea
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]