731 matches
-
germenilor anaerobi se face din prelevări de secreții obținute din puncții transtraheale sau prelevate fibrobronhoscopice prin sisteme protejate. Evoluția este bună, dacă tratamentul se efectuează o perioadă suficientă de timp, pe parcursul a mai multe săptămîni, în paralel cu drenajul focarelor purulente (cu ajutorul kineziterapiei, al drenajelor, puncțiilor pleurale). Obținerea afebrilității este mai lentă față de alte tipuri de pneumonii. Tratamentul de elecție este cu Penicilină. Diferă dozele și durata acestuia, în funcție de severitatea formei de boală. Astfel, pentru formele simple se indică 8-10 mil.
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
întreține infecția pulmonară. V. INTERFERENȚE ALE PATOLOGIEI ORALE CU BOLILE APARATULUI RESPIRATOR (Noțiuni elementare privind supurațiile bronho-pulmonare) Această categorie de afecțiuni reunește procese inflamatorii cu caracter supurativ ale parenchimului pulmonar sau teritoriului bronșic. Pe plan clinic, simptomul dominant este bronhoreea purulentă. Vom trece în revistă cele două entități reprezentative: abcesul pulmonar și bronșiectaziile. Există două categorii de supurații: primitive procese inflamatorii piogene, ce se dezvoltă în țesutul pulmonar anterior sănatos. secundare grefate pe leziuni preexistente în plămîn. Evoluția lor este corelată
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
sau leziunile tuberculoase sînt cunoscute ca boli generatoare de supurații bronhopulmonare secundare. Diagnostic pozitiv Diagnostic clinic: Anamneza relevă condiții favorizante ale aspirației secrețiilor bronșice, de tipul celor mai sus menționate. Manifestările clinice au în vedere alterarea stării generale, febră, expectorație purulentă abundentă, uneori hemoptizii. La acestea se pot adăuga semnele unei colecții pleurale purulente, în cazul în care procesul infecțios se extinde și la pleură (junghi toracic, dispnee, tuse). Expectorația este în cele mai multe cazuri fetidă, net purulentă, iar evacuarea puroiului se
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
pozitiv Diagnostic clinic: Anamneza relevă condiții favorizante ale aspirației secrețiilor bronșice, de tipul celor mai sus menționate. Manifestările clinice au în vedere alterarea stării generale, febră, expectorație purulentă abundentă, uneori hemoptizii. La acestea se pot adăuga semnele unei colecții pleurale purulente, în cazul în care procesul infecțios se extinde și la pleură (junghi toracic, dispnee, tuse). Expectorația este în cele mai multe cazuri fetidă, net purulentă, iar evacuarea puroiului se poate face brutal, în bronșii, sub forma unei spute purulente, abundente, de ordinul
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
stării generale, febră, expectorație purulentă abundentă, uneori hemoptizii. La acestea se pot adăuga semnele unei colecții pleurale purulente, în cazul în care procesul infecțios se extinde și la pleură (junghi toracic, dispnee, tuse). Expectorația este în cele mai multe cazuri fetidă, net purulentă, iar evacuarea puroiului se poate face brutal, în bronșii, sub forma unei spute purulente, abundente, de ordinul a cîteva sute de mililitri. De obicei, evacuarea este urmată de scăderea febrei și ameliorarea stării generale, după cum și acumularea de secreții purulente
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
unei colecții pleurale purulente, în cazul în care procesul infecțios se extinde și la pleură (junghi toracic, dispnee, tuse). Expectorația este în cele mai multe cazuri fetidă, net purulentă, iar evacuarea puroiului se poate face brutal, în bronșii, sub forma unei spute purulente, abundente, de ordinul a cîteva sute de mililitri. De obicei, evacuarea este urmată de scăderea febrei și ameliorarea stării generale, după cum și acumularea de secreții purulente, în condiții de drenaj ineficient determină creșterea febrei și status general afectat. Această relație
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
purulentă, iar evacuarea puroiului se poate face brutal, în bronșii, sub forma unei spute purulente, abundente, de ordinul a cîteva sute de mililitri. De obicei, evacuarea este urmată de scăderea febrei și ameliorarea stării generale, după cum și acumularea de secreții purulente, în condiții de drenaj ineficient determină creșterea febrei și status general afectat. Această relație între curba febrilă și cea a expectorației este sugestivă pentru diagnosticul de abces pulmonar. Examenul fizic conturează un focar de submatitate, cu diminuarea murmurului vezicular și
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
primitive se numesc și difuze și nu totdeauna au o etiologie cunoscută, fiind legate de obicei de o cauză generală, în timp ce dilatațiile secundare sînt determinate de o maladie bronhică localizată. Sub aspect clinic, dilatațiile primitive se manifestă printr-o bronhoree purulentă cronică, datînd de cele mai multe ori din copilărie și asociată cu deformări ale toracelui, hipocratism digital și modificări radiologice importante, adesea difuze, bilaterale și insuficiență respiratorie cronică. Dat fiind caracterul difuz al leziunilor, nu se poate vorbi despre tratament chirurgical, în
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
Amoxicilină, Augmentin, Cefalosporine sau Chinolone. S-a dovedit că profilaxia cu antibiotice nu previne exacerbările și poate conduce la selectarea de microorganisme rezistente. Drenajul secrețiilor. În acest scop se recomandă tehnici de kineziterapie specifice, care asigură eliminarea eficientă a secrețiilor purulente. Se adaugă în conduita terapeutică și expectorante, mucolitice de tip Bromhexin, Acetilcisteină. Atunci cînd toate acestea sînt insuficiente, se poate indica bronhoscopia cu aspirarea terapeutică a secrețiilor. Tratamentul simptomatic. În cazurile care se complică în evoluție cu insuficiență respiratorie se
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
În mod normal, cavitatea pleurală este o cavitate virtuală, în care nu se găsesc decît cîțiva mililitri de lichid. Acumularea de lichid este un fapt patologic și se întîlnește în trei categorii de situații: hemotorax (sînge în cavitatea pleurală) pleurezii purulente pleurezii nepurulente (cu lichid clar, serohemoragic sau lactescent) Acestea se pot produce prin mecanisme diferite, ceea ce este în directă corelație și cu etiologia lor. Astfel, există pleurezii datorate unei cauze mecanice (o creștere a presiunii hidrostatice vasculare sau o scădere
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
se pot forma exsudate pleurale: pneumonii bacteriene sau virotice, tuberculoză, neoplasme pulmonare sau metastazele pulmonare ale unor neoplasme cu alte localizări (sîn, uter, prostată, stomac etc.), limfoame maligne, pancreatită acută, tumori pleurale maligne (mezotelioame). VI. 4. DIAGNOSTICUL POZITIV DE PLEUREZIE PURULENTĂ Pentru a se pune diagnosticul aceste varietăți de epanșament pleural, trebuiesc întrunite cîteva criterii: aspectul macroscopic al lichidului este tipic, purulent, uneori urît mirositor, de culoare galbenă, galben-verzui sau brun, în funcție de agentul microbian implicat. Uneori, inițial, lichidul a fost limpede
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
sîn, uter, prostată, stomac etc.), limfoame maligne, pancreatită acută, tumori pleurale maligne (mezotelioame). VI. 4. DIAGNOSTICUL POZITIV DE PLEUREZIE PURULENTĂ Pentru a se pune diagnosticul aceste varietăți de epanșament pleural, trebuiesc întrunite cîteva criterii: aspectul macroscopic al lichidului este tipic, purulent, uneori urît mirositor, de culoare galbenă, galben-verzui sau brun, în funcție de agentul microbian implicat. Uneori, inițial, lichidul a fost limpede, dar s-a infectat ulterior pe parcursul evoluției bolii. lichidul este exsudat. La analiza citologică, numărul total de celule poate fi crescut
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
în traumatisme interne, traumatisme ale sistemului osteoarticular, zdrobirii, rupturii etc., un larg grup de afecțiuni de mică chirurgie (în deosebi plăgile părților moi), arsurile; alte grupe de afecțiuni - interesând practica chirurgicală - se dovedeau a fi în asigurări, abcesele și colecțiile purulente în general, leziunile provocate de accidentele electrice. Cu această ultimă categorie a patologiei se confruntau dispensarele medicale bucureștene. Corpul medical și farmaceutic din Asigurările Sociale avea în mare măsură simțul datoriei de breaslă, din moment ce, în 1933 aceștia s-au constituit
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
de activitate - inactivitate. Un situs inactiv se caracterizează prin: număr minim de PMN funcționale, număr crescut de celule epiteliale intacte, floră imobila și absența florei patogene specifice. b. Criterii clinice ale activității bolii parodontale Supurația: abcese parodontale acute/cronice (colecțiile purulente parodontale sunt expresia situs-urilor active); Sângerarea: apărută la sondaj sau la stimulare este indicator clinic al activității bolii; Halitoza: este un semn al infecției parodontale și se poate datora sintetizării de compuși sulfurați și mercaptan de către floră bacteriană patogena. Mobilitatea
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
AST în fluidul gingival. Peste 900 UI. AST în fluidul gingival constituie un test pozitiv și certifică un situs activ. Modificările parametrilor biologici sanguini (creșterea VSH, hiperleucocitozăă pot fi indicatori ai activității bolii parodontale. Supurația: abcese parodontale acute/cronice (colecțiile purulente parodontale sunt expresia situs-urilor active); Sângerarea: apărută la sondaj sau la stimulare este indicator clinic al activității bolii; Halitoza: este un semn al infecției parodontale și se poate datora sintetizării de compuși sulfurați și mercaptan de către floră bacteriană patogena. Mobilitatea
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
evoluție, fiind indicată de urgență, în timp ce în faza de cronicizare se recomandă doar tehnicile chirurgicale clasice (decorticare pleuropulmonară prin toracotomie, tehnici de toracoplastie). Abordul mini-invaziv precoce (Landreneau, 1996) [17], este foarte util la pacienții selectați. Obiectivele CTM sunt: evacuarea lichidului purulent, liza aderențelor, evacuarea depozitelor fibrinoase, desființarea loculațiilor și a spațiilor închise, decorticarea pleuropulmonară (Scherer, 1998) [26]. CTM este net superioară în tratamentul empiemului în primele două stadii de evoluție în comparație cu toracocenteza, pleurotomia minimă sau toracotomia precoce. Mulți autori o recomandă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
Se face în principal cu infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind forma cea mai frecventă la tineri. În cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pericardic este mică, lichidul este seros, foarte rar hemoragic. Poate fi însoțită de miocardită. Evoluția este rapid regresivă de obicei în 1-2
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
tineri având evoluția spre vindecare. De obicei apare ca o pancardită. SEPTICĂ - BACTERIANĂ Este rară. Poate apare pe cale hematogenă în cursul unei septicemii, pe cale directă sau contiguitate. Germenii cei mai des incriminați sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
hematogenă în cursul unei septicemii, pe cale directă sau contiguitate. Germenii cei mai des incriminați sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic rezervat. NEOPLAZICĂ Clinic poate evolua asimptomatic. De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic rezervat. NEOPLAZICĂ Clinic poate evolua asimptomatic. De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm mamar, esofagian, limfoame maligne, mai rar mezoteliom pleural sau pericardic [24]. De obicei, lichidul este sero-hemoragic
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
parasternală dreaptă (spațiul intercostal IV), - puncția dorsală (posterior în special V-VIII intercostal stâng). Complicațiile pericardocentezei - Puncționarea cordului, a vaselor coronare, producere de pneumotorax, determinarea unei tulburări de ritm cardiac, diseminarea infecției în pleură sau plămân în caz de etiologie purulentă, plagă pulmonară cu hemotorax. - În cazul apariției complicațiilor trebuie asigurate posibilitatea de intubație și ventilație mecanică, sală de operație de chirurgie cardiacă Tratamentul medicamentos se poate adresa etiologiei pericarditei (exemplu antibiotic, antiinflamator, antituberculos, citostatic etc). TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL PERICARDITEI LICHIDIENE
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic drenează astfel în cavitatea pleurală. Se instalează un tub de drenaj pleural. Metoda nu este practicabilă în pericarditele purulente datorită riscului de diseminare pleuro-pulmonară. Datorită posibilității de ocluzionare a zonei de pericardotomie prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi: a. parțială (de exemplu pentru fereastra pericardo-pleurală); b. subtotală interfrenică; c. totală (excizia se practică
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
sunt implicate în apariția sindromului (Mulder, 1973) [11]. Tehnicile chirurgicale utilizate sunt cele clasice, prin abord anterior, axilar, posterior sau toracoscopic (Suh, 2001) [16]. Supurații parietale - Condritele costale apar mai des în traumatismele toracice deschise. Agentul etiologic izolat din secrețiile purulente parietale este cel mai frecvent Stafilococul auriu, apoi Piocianicul. Se constată erodări ale cartilajului cu prezența de cuiburi purulente intracartilaginoase, fistule și abcese parietale. Semnele clinice sunt reprezentate de durere, tumefiere, mobilitate anormală zonală, prezența traiectului fistulos. Radiografia toracică nu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
sau toracoscopic (Suh, 2001) [16]. Supurații parietale - Condritele costale apar mai des în traumatismele toracice deschise. Agentul etiologic izolat din secrețiile purulente parietale este cel mai frecvent Stafilococul auriu, apoi Piocianicul. Se constată erodări ale cartilajului cu prezența de cuiburi purulente intracartilaginoase, fistule și abcese parietale. Semnele clinice sunt reprezentate de durere, tumefiere, mobilitate anormală zonală, prezența traiectului fistulos. Radiografia toracică nu este concludentă. Fistulografia, tomografia computerizată, rezonanța magnetică stabilesc diagnosticul. Tratamentul este chirurgical. Nu se recomandă chiuretaj, ci condrectomie extrapericondrală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
distrucții parietale extinse - Cel mai adesea ne găsim în situația de a rezolva o infecție complexă de perete toracic (de tipul osteomielitei extensive), datorată de regulă țesuturilor reziduale necrotice sau corpilor străini. Tratamentul trebuie direcționat spre incizie, cu drenajul colecțiilor purulente și debridarea parietală corectă, seriată în mai mulți timpi. În contrast cu radionecrozele, plaga posttraumatică este lăsată deschisă și pansată repetat, până este perfect curată. Abia apoi se va trece la reconstrucție. Se utilizează lambouri musculocutanate și/sau marele epiploon, nu plase
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]