747 matches
-
fie mai bătrâni decât mine, adică toată lumea, după cum se dovedea de fiecare dată. Urmând instrucțiunile Mamei Scumpe am ajuns să nu mai simt În mod natural, ci În mod grijuliu. Când a murit tatăl meu, am avut un sentiment de pustietate și tristețe, cu siguranță, dar În nici un caz nu am simțit tulburarea și disperarea pe care au arătat-o frații mei și mama mea vitregă. Cât privește poveștile mele de dragoste, da, am simțit Împunsături de dragoste, dar niciodată acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În fața noului public, doi polițiști mai mari În grad. După multe discuții vesele, Harry scoase un teanc de bancnote și Întrebă dacă poate Închiria o mașină. —Taxi? Întrebă el cu prefăcută inocență de parcă ai fi putut chema un taxi În pustietatea aia. Taxi merge vum-vum pe drum. Bărbații Înțeleseră foarte bine cuvântul „taxi“, la fel ca și șpaga lăsată pe masă de Harry. Arătară către mașina poliției de-afară. Apoi arătară spre Harry, apoi spre ei doi și dădură din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
departe proaspete și curgătoare? 15. Totuși, poporul Meu M-a uitat și aduce tămîie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, și a apucat pe cărări și drumuri nebătute, 16. făcînd astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17. Ca vîntul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmașului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat și fără apă! 13. Din pricina mîniei Domnului nu va mai fi locuită, și va fi o pustietate. Toți cei ce vor trece pe lîngă Babilon, se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. 14. Înșiruiți-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toți, arcașii! Trageți împotriva lui, nu faceți economie de săgeți! Căci a păcătuit împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
poreclă) - tânăra afectată grav, care și-a pierdut amintirile și care, în prezent, este internată la recuperare în spital -, am simțit nevoia să-mi revizuiesc valoarea textului. Oare am reușit să transmit cititorului toate trăirile (frică, disperare, singurătate, supărare, stupoare, pustietate, confuzie, speranță...) cât mai exact? După interviu am cugetat la lucrul ăsta nu știu câte ore, chiar zile. Îmi este teamă că am rănit câțiva intervievați, fără nici o intenție. Au existat mai multe motive: din neatenție, din ignoranță sau, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tras la sorț pentru ele și mîna Lui le-a împărțit cu funia de măsurat țara aceasta: ele o vor stăpîni totdeauna și o vor locui din veac în veac. $35 1. Pustia și țara fără apă se vor bucura, pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul; 2. se va acoperi cu flori, și va sări de bucurie, cu cîntece de veselie și strigăte de biruință, căci i se va da slavă Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
veni, și vă va mîntui." 5. Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, 6. atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor, vor crește trestii și papură. 8. Acolo se va croi o cale, un drum care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți suntem poporul Tău. 10. Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii, Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! 11. Casa noastră cea sfîntă și slăvită, în care părinții noștri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 12. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care s-a voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vagabondul care sa voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Jina a văzut cum încordarea din umeri i s-a înmuiat. Ce se-ntâmplă dac-o iau prin stânga ? l-a întrebat Zach. Ellis și-a îndesat mâinile în buzunare. A, a răspuns el. Nu vrei să faci asta. În mijlocul pustietății, un blocaj rutier. O caravană de rulote, autobuze, microbuze cu geamuri lipicioase, copii plângăcioși, bețivi, câini. Bărbații cu ochii căscați, care visau să nu se mai plece niciodată și femei palide care habar n-aveau de ce veniseră până acolo. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a fost primul lucru pe care i-au căzut privirile. Mike a început să fumege când a văzut numărul de telefon notat în grabă de Jina și post script-ul în care îl anunța că rareori telefonul prin satelit funcționa în mijlocul pustietății. Femeia își lăsase brățara de aur în farfuriuța cu bomboane, împreună cu cerceii cu rubine, cadoul lui de la Crăciunul precedent. Atunci când probabil că Jina sperase să primească un inel de logodnă. Poate că râul Salmon nu era un loc unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
până la toaleta exterioară, dar Pearl n-a vrut să schimbe nimic. Ducea dorul petrecerilor, dar nu și-al celorlalte lucruri din trecut. Își făcea singură berea, își împușca singură animalele pentru mâncare și și-a găsit și un bărbat în mijlocul pustietății. Tot ceea ce-i lipsise stătuse ascuns în fundul Pământului. Pearl a stins lampa cu propan și s-a strecurat în pat. Andy a adormit, iar ea a început să îngâne o melodie; nu voia să audă nimic altceva. Pearl putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-l facă din nou om. Zach dormea cu abdomenul lipit de spatele ei, lipit de căldura trupului ei, astfel încât Pearl nu era sigură dacă el rămăsese cu ea din dragoste sau din nevoie. Pearl a început să fixeze tavanul. În pustietate, bărbații devin ciudați, dar femeile devin puternice. Ea și Helena nu numai că-și spărgeau singure lemnele de foc, dar supraviețuiau fără probleme atunci când bărbații plecau de lângă ele. Într-o zi din decembrie, când afară era zăpadă, Ellis a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
erau atât de pregnante încât aproape că înecau lucrurile minore. De exemplu, aroma schimbătoare unui băiețel de doisprezece ani, care nu mai mirosea acum a zahăr, ci a sudoare. Foșnitul fiului care se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să-l ia în brațe. Zach, a spus ea. Zach s-a smucit însă și s-a afundat așa de tare printre copaci, încât Jinei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
timp și suflet în băiatul ăsta sau poate că, într-un mod ciudat, se regăsise pe sine. Alături de el nu mai fusese o străină. Omul acela cu chip de copil reușise să umple un gol, iar acum acea stare de pustietate se întoarse din nou la ea copleșind-o. Se simțea trădată, chiar dacă jocul pe care-l jucase avusese reguli exacte. N-avea cum să-l iubească... nu pe el. Era un copil cu minte îndrăzneață, dar atât... Nimic masculin care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îl predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prăbuși... și tu tot n-ai înțelege.” 10. Eram, în adevăr în noiembrie. Vântul retezase de mult rondurile de flori, frunzele copacilor. Banca de pe aleea din dreapta intrării unde stătusem altădată era acum dezolantă în despuierea grădinii. Fluviul curgea, jos, în pustietatea ținutului, și lupii încă răzleți, îndrăznind până în apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de focurile aprinse înadins sub hohotele de râs ale bărbaților născuți aici, pe pământurile dintre bălți, adunați roată în jurul ceaunelor cu apă și pește puse la fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
coloana... —Aha-aha! zise doctorul și începu a râde. Vra să zică până acuma, dacă nimereau ceilalți toți, nimeream și noi, da’ acu în adevăr că-i nevoie să știm drumul... Căci drept să-ți spun, dragă, e cam primejdios prin pustietățile acestea.. Uite, mergem de-un ceas: n-am văzut un om... Și de-acu cine știe unde-om da peste un sat... Caporalul dispăruse. Doctorul se uita la mine râzând. Apoi ochii mari, bulbucați, deodată se opriră asupra unui soldat mărunțel, slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă. —Vra să zică, pe-aici e drumul! vorbi doctorul, oftând greu. Dar cred că n-o fi fiind așa departe până la Hârlău... Acum mergem și singuri, nu mai suntem coadă de șarpe... Dar eu nu înțeleg, dragă, de ce atâta pustietate... Unde-or fi fiind casele cucoanei Roza?... Apoi zice că nu se văd... Așa-i, nu se văd... șopti doctorul, căscând plictisit. Tăcură multă vreme. În urmă-ne se deșirau miriști și lanuri pustii. Treceam prin ținuturile de pământ sfărâmicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]