1,426 matches
-
mi-e tema c-o să fugă timpul înapoi, și se va pune stavilă-ntre doi mi-e teama c-o să vină menelaos și visul se va prăbuși în haos... mi-e teama că ne va-nghiți uitarea cum vine valul, pustiește marea. mi-e teama de cronos că trece prin noi, tu stând la o fereastră de tren, făcându-mi cu mâna un semn de adio, prelung, străveziu, cu batista în vânt; am văzut o lacrimă din ochii tăi picurând și
ORPHEU ŞI EURIDICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358209_a_359538]
-
Marchele, Filerimos nu primește cunună în cetate. Și prin harul lui Hristos acest gând m-a făcut să nu ies din schit timp de treizeci de ani, pan ace au venit păgânii și m-au vândut în Pentapoli și au pustiit Schitul. * * * Tot avva Marcel ne povestea că despre alt bătrân care trăia în Schit - dar de el este vorba - ca odata s-a sculat noaptea să-și facă canonul. Cum a început canonul, a auzit un bucium că la război
LIVADA DUHOVNICEASCA (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357526_a_358855]
-
Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, ... Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria ta, Tu la Putna nu mai sta”, ... Ei bine! Din partea acestora și-a atras ura, mânia, dorința lor de a-i închide gura celui care avea rolul să contribuie la trezirea maselor. Așa se explică
EMINESCU POET NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357561_a_358890]
-
Siret, Bahlui, Suceava, Moldova, etc.) organizați în mici cnezate, aveau deseori de furcă cu cei care încercau să le cotropească pământurile. Acești năvălitori veniți din est, precum tătarii din Hoarda de Aur, treceau râul Nistru și produceau mari pagube locuitorilor, pustiind satele si înrobind populația. Pentru a face față acestor invazii, era absolut necesar o unitate a acestor mici formațiuni statale și dezvoltarea unei strategii comune de apărare. Încă din vremea lui Petru Mușat (1374-1391) au fost puse bazele unui sistem
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DE VEGHE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1658 din 16 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Vetrele sunt stinse și le plânge jalea, Bătrâni ce sunt singuri calcă rar cărarea Ne-au plecat Feciorii, casele-s pustii Țipă așteptarea și în geam să știi! Nu mai sunt soluții, vorbe ce se spun Caușul cu lacrimi, unde să îl pun? Pietre ard în soare parcă-ar fi himere Liniștea coboară doar cu a Ta vrere. Colbu-i supărat n-
DE VEGHE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357738_a_359067]
-
ști cine este autorul cărții, din lectura ei ne-am da seama despre cine vorbim, stilul lui Theodor Damian fiind inconfundabil în literatura română. Concis, mângâios, trimițând sufletul și mintea din pustie până la Dumnezeu și înapoi spre arderea în poezie („pustia te frige la inimă/ și-ți răscolește rărunchii/ și-ți risipește tăria/ din pustie iese cu adevărat poezia/ ca să scrii trebuie să te frigi/ ca atunci când nu te aude nimeni/ dar tot strigi” - „Singura scăpare-i poezia”, pp. 10-11), poetul
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
ca să reiau tot de la capăt FĂRĂ CUVINTE Te caut în floarea de vară Și-n lacul lucios străveziu În pajiștea verde de plaur Și-n codrul măreț arămiu Tu ești un destin plin de farmec Și ești vocea umbri-mi pustii Ești sunetul dulce de cântec Sirenă sublimă ce-îmbii Și ești raza mea de lumină O stea ce lucești sus pe cer Ești vântul duios ce suspină Și-mi mângâie trupul arcer Te vreau, te doresc ca un astru Ce
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
știm, dacă să luăm sau nu, în apărare, o toporișcâ, o biciușcă sau un retevei, dar când dușmanul n-are chip, cum e, s-o ia naiba, "Coana CRIZA", care n-are cap, n-are picioare, dar pe unde calcă pustiește, atunci înseamnă că ne bântuie o stafie... Criza ca o stafie bântuie lumea și lumea dârdâie de frica ei... Dar românașul nostru cel cu talpa lipită de firul ierbii ce face?... hai da de... de stafii să-i fie lui
CRIZA CA O SALVARE de DONA TUDOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358773_a_360102]
-
O oaste fără conducător. Poporul a fost lăsat de izbeliște. Poporul a mers acolo unde a simțit că trebuie să meargă. După suferință și putință. Poporul și-a făcut datoria. Cine nu și-a făcut datoria față de popor? Cu pământul pustiit de secetă, inima țăranului se prinde în cercuri. Hrană se împuținează. Poporul se împuținează. Fără buni conducători, nimic nu se înmulțește. Nici grâul. Nici păsările. Nici animalele. Nici oamenii. Ca si cum am fi ai nimănui, suntem ușuiți prin lume. Trec și
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
ce naiba să facem dacă tot suntem aici? Te anunț eu când vin împricinații, dar până atunci îți trimit ceva de mâncare. Ceva bun care să-ți dea putere, a adăugat el împăciuitor în timp ce se retrăgea spre ușă. Holurile judecătoriei erau pustii. Se auzeau doar vocile jandarmilor de la ușa de acces în clădire și, din când în când, aspiratorul mânuit de femeia de serviciu pe ici pe acolo. Ea era obișnuită cu mătura și fărașul. Chiar făcea mai curat cu aceste ustensile
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
vânt. Astfel și cu un popor și cu un stat. Pe cât timp Roma era înconjurată de sate cuprinse de țărani, pe cât timp baza ce purta această cetate era largă, Roma a cucerit pământul; când însă Latiul și Italia s-au pustiit, când întreg poporul s-a prefăcut în politicieni care cereau panem și circenses de la guvern, subzistenta din banul public, piramida era întoarsă cu vârful în jos, toți domneau și nimeni nu muncea, și Imperiul e căzut în fața unor popoare barbare
NEGUSTORII DE VORBE de DONA TUDOR în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359016_a_360345]
-
Î N G Â N D Din ochii tăi de peruzea Cădeau mărgăritare, Un dor nebun mă chinuia... În seara când te-am lăsat Și-n cale nu ți-am stat.... Un vânt sufla în depărtare Și inima mi-o pustia... Nu știu ce demon mă-mpingea! Căci vocea lui mă îndemna, Să fug din calea ta. La tine nici nu m-am uitat: Orbit eram de crunta gelozie, Am alergat prin crângul desfrunzit, Și soarta-am blestemat, Că-mi hărăzise mie.... Să
CU TINE-N GÂND de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359347_a_360676]
-
aflau: Constantin, Aețiu, Teofil, Teodor, Meliseu, Calist, Vasoiu și alții, toți bărbați viteji și vestiți în războaie. Cucerind cetatea, s-a făcut omor mare, înainte de toate a bărbaților buni de luptă iar femeile și copiii au fost vânduți ca robi pustiindu-se astfel cetatea Amoreea, patria împăratului. Și s-a vărsat mânia lui Dumnezeu pentru răul făcut Bisericii lui Hristos de către împăratul luptător împotriva sfintelor icoane, încât acesta s-a îmbolnăvit de inimă rea și a murit. Cei 42 de mucenici
SFINŢII 42 DE MUCENICI de ION UNTARU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360286_a_361615]
-
de gând. te-așteaptă viața, dincolo de zare; povestea ta, uitată pe Pământ. în palme îți e scrisă lumea-ntreagă; ești tot ce-a fost și încă va mai fi, dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă, tăcerea grea, din nopțile-ți pustii. s-a frânt Întregul, să mi te trimită și calea ți-e urmată chiar de zei. doar tu te miri, in ușa-ncremenită, ca ești perfect, când vezi prin ochii mei.. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Ție / Clarissa Emanuela : Confluențe Literare
ŢIE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360448_a_361777]
-
de gând.te-așteaptă viața, dincolo de zare;povestea ta, uitată pe Pământ.în palme îți e scrisă lumea-ntreagă;ești tot ce-a fost și încă va mai fi,dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă,tăcerea grea, din nopțile-ți pustii.s-a frânt Întregul, să mi te trimităși calea ți-e urmată chiar de zei.doar tu te miri, în ușa-ncremenită,ca esti perfect, când vezi prin ochii mei..sursă foto: internet... VI. PÂNĂ LA SFÂRȘIT, de Clarissa Emanuela , publicat în
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
în cuvântul său îi va cunoaște frumusețea. În fiecare cuvânt ortodox trebuie să se întrupeze creștinul în toată splendoarea lui. Creștinul ortodox, asemenea poetului creștin-mistic, trebuie să fie permanent îndrăgostit de cuvântul ales. În nici un cuvânt nu trebuie să ajungă pustia autorului sau prostia vorbitorului. Cuvântul trebuie să fie religios, ca să curgă deodată cu întreaga sa mireasmă. Fiecare cuvânt bun este o mlădiță a Pomului vieții Neamului, care este Limba noastră. Limba dulce este pom al vieții. (Pilde 15,4) Cuvântul
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
purpură”). Dar rămâne și varianta amărăciunii și a părerilor de rău biciuitoare: „Va ploua cu lacrimi peste/ Câmpia de singurătate plesnită de secetă/ Și de chinuitoare răbdare/ Încât nu vor mai rămâne în depozite/ Nicăieri lacrimi neplânse/ Inutile, învechite, bătrâne, pustii” („Ploaia de lacrimi neplânse”). Aici, în acest volum descoperim poezii despre moarte care pot fi clasificate între cele mai valoroase din câte s-au scris pe această temă în lirica românească. Deși ar trebui să le reproducem integral, ne vom
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
Din ochii mei lacrimi au curs, însă, acum tu le-ai oprit. Vino să mergem mână-n mână și fă-mă să uit de durere, Să trecem pragurile toate, de la tristețe la plăcere. Ușile mele sunt deschise, dar coridoarele-s pustii. Iar sufletul meu te așteaptă, oricând alăturea să-mi fii. Spui că ești călător prin mine și nu ai unde să te-ascunzi? De ce să fii doar călător? Încearcă, de vrei să-mi răspunzi. Doar știi că ușa mea-i
DE CE TE-AI RĂTĂCIT, IUBIRE? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359882_a_361211]
-
dar să nu se schimbe nimic”, ceea ce se traduce prin: în loc să facem treabă hai să ne aflăm în treabă. Senzația de stagnare în rău care durează de douăzeci de ani, venind după zilele pline de nădejde ale lui decembrie 1989 pustiește sufletul oamenilor: „De douăzeci de ani e-același bal,/Cu-aceiași oameni, în aceleași găști,/ Ce urmăresc același ideal/ Și în acelai chip, dar ... cu-alte măști...” (Ștefan Cornel Rodean, Politica la noi, p.85). Oamenii se simt jucați de
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
câini pe nicăieri, Copiii plecați fură de mult în lume, Unii fură puțin, alții en gros, Vine o femeie blondă, are piciorul mic, Are sâni mici, eu o mângâi cu ochii. Trece un veac, eu ies din casă, Străzile sunt pustii, câini pe nicăieri, Vecinii au plecat de mult și ei. Pe altă lume. Bastonul meu cu cap de argint Bate ca un ornic pe pavajul cenușiu, O piele de mort învelește strada. Aud un țipăt, sunt eu, nou-născut Din dragostea
AMORUL E UN HAP de BORIS MEHR în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359136_a_360465]
-
au observat printre gene, pe furiș, fereastra de la care obișnuia mama să privească în curte ca să vadă ce mai fac și apoi, dintr-o dată, s-au îndreptat aproape în fugă spre uriașa scară de lemn, ale cărei trepte largi tânjiseră pustii o iarnă întreagă, iar acum răsunau atât de vesel sub graba micilor pași. Incredibil, dar niciun strigăt nu s-a auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor tot
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
și obiceiuri, de valorile culturale, iar a doua înclină să o neglijeze pe prima, considerând că lejeritatea culturală, ignorarea specificului unei identități asigură comoditatea existențială. Modul cum ne ridicăm viața dinaintea morții este - prin urmare - principala preocupare spirituală. Dacă o pustiim de adevăr, de curăție, de armonie, de iubire nimic n-o mai poate salva de cădere, de putreziciune”. Așadar, din cele explicit formulate mai sus, ar trebui ca Daniela Gifu să fie enumerată alături de alte nume tinere (Mihail Neamțu, Răzvan
Daniela Gifu – „Eu, tu și El. Oglindiri spirituale” () [Corola-blog/BlogPost/339954_a_341283]
-
gură și culmea! - ne obligau să vorbim românește. Deci «nu» eram român, dar atunci când mergeam pe valea Prutului mi se umezeau ochii, privind prin păienjenișul sârmei ghimpate spre satul de pe celălalt mal“. Pedagogul unui neam Într-un imens teritoriu românesc, pustiit de război și de secetă, cu satele și orașele rămase fără preoți, fără învățători, profesori și ingineri, fără funcționari publici, care odinioară avea o așezare în firesc, intervin situații care vor să schimbe istoria unui neam, limba și toate obiceiurile
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
fi vrut ca un codru să mă nasc, să zbor că un fluture, să ard că un vreasc, să fiu, ca întâiul, doar Cerului îndatorat - O, Doamne, păcătuind, ți-aș fi întors Paradisul și-aș fi ales mersul taraș prin pustia din Infern m-aș fi topit în căldarea Purgatoriului etern, dar, fiindcă te-am iubit, ți-am dăruit și sufletul și visul. Referință Bibliografica: ELOGIU VRERII / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011
ELOGIU VRERII de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340781_a_342110]
-
n-aș da să mai amân despărțirea de pârjol să mai stau cu trupul gol soră macilor din grâu știmă apelor din râu floare -amară de măceș falsă umbră de cireș n-am pe cine păcăli să se ducă în pustii să se ducă-n locul meu unde toți se duc mereu să mă lase așteptând să-mi vii tu din când în când. RĂGAZUL DINTRE IUBIRE ȘI MOARTE Când opiumul somnului Își pierde tăria Și apa îndoielii se strecoară Printre
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]