361 matches
-
nivelului natalității ci mai degrabă datorită reîntoarcerii în locurile natale a șomerilor și a pensionarilor ce migraseră în orașe industriale sau miniere cu ceva timp în urmă. Deși sporul natural e în prezent pozitiv în toate localitățile comunei, îmbătrânirea și pustiirea satelor este ireversibilă, tinerii preferând să migreze în străinătate sau în orașe cu perspective economice cum ar fi București sau Timișoara. În comuna Ibănești sunt grădinițe în satele Ibănești și Mânzați , școala primară în Mânzați și școala gimnazială la Ibănești
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
scrie pe o placă de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931). În anul 1921 a avut loc un mare incendiu care a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), între anii 1923-1931, mănăstirea a fost refăcută prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului Paisie
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
le sunt oferite privilegii regale. În perioada următoare, între Hălchiu și Feldioara sunt duse o serie de dispute teritoriale. În 1421, în urma unei devastatoare invazii turcești, Hălchiul este scutit de impozit de către rege, pe 10 ani. Comuna suferă de alte pustiiri turcești în 1432 și în 1438. Din perioada 1522-1526 datează altarul în stil gotic târziu al bisericii din sat. Lista cu plătitorii de impozite din 1526 arată că 80 de case plăteau impozitul întreg, iar 23 doar jumătate. 10 case
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
Epir. Aici a continuat până când guvernul răsăritean l-a numit "magister militum per Illyricum", oferindu-i comanda mult dorită, precum și autoritatea de a-și aproviziona oamenii din rezervele imperiale. În 401, Alaric a început prima sa invazie a Italiei. După pustiirea nordului Italiei și teroarea înfricoșătoare dintre cetățenii Romei, Alaric a fost învins de către Stilicho la Pollentia, astăzi în Piemont. Lupta care a urmat pe 6 aprilie 402 (care a coincis cu Paștele) a fost o victorie pentru Roma, deși una
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
lui 1330 curtea argeșeană a suferit un incendiu devastator. Arta militară românească din acele vremuri este reliefată în special în timpul bătăliei din 1330. Pus în fața unei armate ungurești superioare numericește, Basarab adoptă o tactică având patru elemente: retragerea din fața dușmanului, pustiirea terenului și otrăvirea fântânilor din calea inamicului, hărțuirea permanentă a oastei ungurești și alegerea unui loc de confruntare cât mai convenabil. În momentul confruntării armate, oastea lui Basarab era împărțită în patru corpuri: două acționau de pe buza râpelor iar celelalte
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931). În anul 1921, în timpul starețului Pancratie Fasolă, a avut loc un mare incendiu care a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și cu stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), mănăstirea a fost refăcută între anii 1923-1931 prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
fruntea unei armate cruciate și va veni în ajutorul celor din Egipt, dar, presat de desfășurarea evenimentelor, legatul papal și-a adunat toate forțele și a pornit spre Cairo, o greșeală politică ireparabilă, mai ales că Al-Kamil, pentru a evita pustiirea orașelor și satelor pe unde treceau cruciații, a propus din nou nu numai să restituie Ierusalimul, dar să-i refacă și zidurile distruse. Pelagius nu-și dădea seama de pericol, încercările repetate ale lui Al Kamil de a duce tratative
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
cu domnia lui Hangerli (1797 - 1799) în vremea căruia au sporit și s-au înăsprit dările impuse populației. Urmează întâmplările din timpul domniilor lui Alexandru Moruzi (1799 - 1801) și Mihail Șuțu (a treia oară, 1801 - 1802), neuitând să menționeze de pustiirea Bucureștiului de teama pasvangiilor și de cutremurui din același an, 1802. Continuă cu domnia lui Constantin Ipsilanti (1802 - 1806) al cărei început a fost marcată de amintitul seism. Războiul ruso-turc ditre 1806 și 1812 ocupă noi pagini în cronica zilotiană
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
și în Dobrogea, zona decăzând treptat din strălucirea sa de pe vremea lui Iustinian. Săpăturile arheologice au scos la iveală urmele unei părăsiri bruște și violente a teritoriului undeva la sfârșitul secolului al VI-lea (probabil faptul e legat de marea pustiire avară din 587). La Tropaeum s-a purtat o bătălie importantă, care a pecetluit de altfel sfârșitul orașului antic. Urme de incendieri serioase au fost găsite la Ulmetum, Callatis și Histria. În secolul VII bulgarii au invadat teritoriile la sud
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
ruină, Petru Șchiopul a adunat materiale (pietre și lemne) necesare reconstrucției sale. După cum rezultă dintr-un document din 25 mai 1606, domnitorul a închinat-o la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos , ""pentru că acea sfântă mănăstire a sfântului Nicolae ajunsese la pustiire și la încetarea pomenirii binefăcătorilor și a celor dintâi a ei ctitori, din pricina lipsei de grijă a locuitorilor acelei mănăstiri și a cinstiților egumeni care s-au schimbat"". Petru Șchiopul nu a reușit să reconstruiască biserica. Biserica "Sf. Nicolae" din
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
să scape țara sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci și de tătari, care au biruit pe Mihnea și au făcut, ca și alte dăți, prăpăd și pustiire mare în biata țară, arzând, prădând și omorând, iar la ieșirea din țară au luat cu ei și o mare mulțime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre. Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiți
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
că numai în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat în Țara Românească a Munteniei, între 1744 și 1748, "minunatele reforme" (cum le-au numit unii) ale acestuia au dus la scăderea numărului de familii de la cca. 150.000 la... 35.000! Această pustiire a țării în urma jafului fanariot a făcut ca o mare parte a călugărilor să revină, ca înainte de secolul XV, la viețuirea sihăstrească. Retragerea în codrii și munți era singura cale de a păstra , interesat doar de a stoarce bani din
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
palatului din București în diferite ipostaze. După piesele de mobilier de renaștere spaniolă (o parte păstrate la Muzeul de Artă din Timișoara) au fost realizate cópii ce există și în prezent în palatul de la Șoseaua Kisseleff. După anul 1948 începe pustiirea. Imediat după plecarea reginei și alungarea angajaților, statuile parcului sunt vandalizate cu bâtele, arhiva și biblioteca - arse. Clădirea castelului a fost, pe rând apoi, atribuită Gospodăriei Agricole de Stat (1950-1956), Ocolului Silvic (1956-1958), apoi a devenit Casă de bă-trâni (1958-1964
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
cruciată împotriva «schismaticului» Asan, iar țara ce o va cuceri de la el să fie unită cu Regatul Maghiar. Anul 1241 este un an teribil pentru Severin din cauza invaziei tătarilor care până în 1242 incendiază și despopulează regiunea. Reorganizând zona distrusă de pustiirea mongolă, Bela al IV-lea încredințează regiunea Severinului guvernării lui Litovoi. Anul 1247 aduce deopotrivă recunoașterea importanței rolului militar și economic al populației valahe din regiune. Înaintea cumanilor, valahii severineni sunt înregistrați în arhivele Coroanei maghiare ai anilor 1256, 1262
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
anul 6 d.Hr., transformând-o în Provincia Iudeea. Irodienii au rămas la conducere ca un paravan pentru romani până în 66, când a izbucnit revolta iudeilor. Revolta iudeilor a ținut patru ani, sfârșind prin cucerirea cetății Masada de către romani și pustiirea Ierusalimului, dimpreună cu distrugerea Templului lui Solomon. Iudeea a fost transformată într-o provincie condusă de guvernatori romani, iar din 135 d.Hr. s-a numit Palestina, pentru a încerca să elimine cultura evreiască și mai nou creștină.
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
Localitatea Gurbediu pare a fi cea mai veche, cel puțin după atestarea ei scrisă, amintită tot cu ocazia unei hotărnicii, care însă a avut loc în anul 1302. Satul Râpa, deși atestat documentar mult mai târziu, în 1692, cu prilejul pustiirilor turcești din aceste părți, a existat și el în secolele anterioare, ca date probabile și identificabile în legătură cu diferitele forme ale numelui localității putând fi amintite: 1220, 1403, 1412, 1474. Faptul că Tinca și împrejurimile sale sunt amintite în aceste documente
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
dinamitard“, „modificator de relief / mal“, situându-se în „panoul acțional-central“. Un astfel de val, o astfel de generație, dar de după al doilea război mondial, se înfățișează istoriei dincoace de „obsedantul deceniu“ (1948 - 1958 / 1960), dincoace de „epoca proletcultistă“, dincoace de pustiirile staliniste în cultură / științe, desigur, în marele rol de a reînvia artele / poezia; de aceea i se justifică desemnarea prin sintagma de "generație resurecțional-modernistă / modernist-resurecțională și a revoluției paradoxismului". După "valul / generația „revoluționară“ (fluxgenerația - high tide generation)" se evidențiază - determinate
Generație literară () [Corola-website/Science/310290_a_311619]
-
apărat de ostile lui Timur și fiul acestuia Miranșah. În 1397 armatele conducătorului din Șeki împreună cu detașamentele georgiene au sărit în ajutorul celor asediați și au dat o lovitură puternică cuceritorilor. Nevăzând o altă cale de apărare a țării de pustiire, șirvanșahul Ibrahim I (1382-1417) s-a prezentat la cortul lui Timur cu cadouri bogate. Folosindu-se de vrajba dintre Timur Lenk și Tohtamâș, Ibrahim I a reușit să obțină acordul pentru independență internă a Șirvanului, de asemenea, l-a convins
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
s-a prezentat la cortul lui Timur cu cadouri bogate. Folosindu-se de vrajba dintre Timur Lenk și Tohtamâș, Ibrahim I a reușit să obțină acordul pentru independență internă a Șirvanului, de asemenea, l-a convins pe Timur să oprească pustiirea Gruziei și să încheie pace cu tarul Gheorghe al VII-lea. La solicitarea lui Timur șirvaniții au luat parte la campanile sale împotriva lui Tohtamâș și sultanului turc Bayazid I. Intrigile dintre adepții lui Timur Lenk, care au început imediat
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
nu se vor mai vedea probabil niciodată. În al șaselea roman, Tom alege să meargă împreună cu mama lui în țara ei natală, Grecia, pentru a înfrunta una din Vechile Zeități, pe Ordeen. Însă nu doar ea va aduce măcel și pustiire în lume, dar acum că "Scaraoțchi" este liber, trebuie oprit pentru a nu-și uni forțele cu Ordeen. Mama lui Tom se aliază cu vrăjitoarele din Pendle pentru a o înfrunta pe zeiță, dar Vraciul nu este de acord, și
Thomas J. Ward () [Corola-website/Science/310825_a_312154]
-
în cadrul unui peisaj este relevată de mulțimea lucrărilor pe care le-a făcut în ulei din tematica războiului. Pe lângă scenele din război, Sava Henția a pictat și aspecte din viața țăranilor bulgari, scene exotice din Nicopole cu peisaje care reflectă pustiirea războiului sau picturi de gen ca "Turc cu narghilea" și "Vânzători de covoare". Cele mai bune realizări din această perioadă sunt "Lagărul", cunoscut și cu numele de "Bivuac", "În tabără", "Aprovizionarea dorobanților români în Bulgaria", "Gara de mărfuri", "Cai la
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
trimitea în Austria pentru separarea argintului, când argintul era în cantități suficiente. Lucrările "de fabricațiune a aramei până ce acest metal devine ca marfă pentru comerț se fac în uzinele din Oravița, unde asociațiunile își duc minereurile lor" . Se vorbea despre pustiirea turcească din 1737-1739, când în urma unui război cu turcii, prin pacea de la Belgrad din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc și Banatul Craiovei. Populațiunea fu apucată de groază și mulți coloniști aduși o luară la fugă, iar întreprinderile industriale începute sub
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
a spațiului dintre Bugul de Sud și Nistru capătă denumirea de Edisan. În a doua jumătate a secolului XVIII, în urma războiului ruso-turc din anii 1768-1774, conform tratatului de la Kuciuk-Kainargi localitățile din Edisan (printre care, probabil, și Caiaclia) au fost supuse pustiirii, rămânând totuși în posesia hanilor din Crimeea. Următorul război ruso-turc (1887-1891), terminat în urma încheierii tratatului de la Iași, stabilește granița între Imperiul Rus și cel Otoman pe râul Nistru și, pentru următorii 200 de ani, include teritoriul dintre Bugul de Sud
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
dezvoltată în secolele II-III, când sinagogile erau numite „izvoare de persecuție” anticreștină. Astfel, era de așteptat ca odiosul Antihrist, să apară ca un fals Mesia dintre evrei, din tribul lui Dan. Irineu (c. 190) a identificat pe Antihrist cu „urâciunea pustiirii” din profețiile lui Daniel (8; 9;11;12; vezi și Mica 13:14), și a văzut în Antihrist, promotorul unei evanghelii solomonice de „pace și siguranță”, care va precede imediat dezastrul universal al Parusiei (1 Tesaloniceni 5:3; 2 Regi
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
într-o zi lucrătoare dar și într-o zi de odihnă sau într-o sâmbătă: Și se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul." Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citește să înțeleagă -" Atunci cei din Iudeea să fugă în munți." "Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-și ia lucrurile din casă." Iar
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]