962 matches
-
Cicar); 1122 - Gobio uranoscopus (Petroc); 1998 - Romanichthys valsanicola (Asprete, Popete); 1146 - Sabanejewia aurata (Dunariță) Specii de nevertebrate: 4014 - Cărăbuș variolosus; 1065 - Euphydryas aurinia; 4048 - Isophya costata (Cosaș); 1083 - Lucanus cervus (Rădașca, Răgacea); 1089 - Morimus funereus (Croitorul cenușiu); 1084* - Osmoderma eremita (Pustnicul, Gândacul sihastru); 4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosașul transilvănean) 264. ROSCI 0269 - Vama Veche - 2 Mai Tipuri de habitate: 1110 - Bancuri de nisip submerse de mică adâncime; 1140 - Suprafețe de nisip și mal descoperite la maree joasă; 1170 - Recifi Specii de mamifere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236892_a_238221]
-
Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91I0* - Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu Quercus spp.; 91Y0 - Păduri dacice de stejar și carpen Specii de nevertebrate: 4050 - Isophya stysi (Cosaș); 1084* - Osmoderma eremita (Pustnicul, Gândacul sihastru) 305. ROSCI 0321 - Moldova Superioară Tipuri de habitate: 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) Specii de mamifere: 1352* - Caniș lupus (Lup); 1355 - Lutra lutra (Vidra, Lutra); 1361 - Lynx lynx (Râs); 1354* - Ursus arctos (Urs brun) Specii de pești
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236892_a_238221]
-
cer și gorun; 91Y0 - Păduri dacice de stejar și carpen Specii de amfibieni și reptile: 1193 - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burtă galbenă) Specii de nevertebrate: 1083 - Lucanus cervus (Rădașca, Răgacea); 1089 - Morimus funereus (Croitorul cenușiu); 1084* - Osmoderma eremita (Pustnicul, Gândacul sihastru) 341. ROSCI 0360 - Râul Bârlad între Zorleni și Gură Gârbăvoțulu Specii de mamifere: 1355 - Lutra lutra (Vidra, Lutra); 2633 - Mustela eversmannii (Dihor de stepa); 1335 - Spermophilus citellus (Popândău, Suita) Specii de amfibieni și reptile: 1188 - Bombina bombina (Buhai
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236892_a_238221]
-
Moldova, România. Numele de Chisirig (Neagra) vine de la muntele omonim, iar Neagra de la stânca Bâtca Neagră (1458 m), cât și de la pârâul și pădurile negre din zonă. Legat de toponimia satului, tradiția spune că, din cauza iernilor grele și aspre, călugării pustnici și sihaștri coborau în peșteri și bordeie la biserica din sat, iar de mulțimea lor și a hainelor negre se vedeau pete negre pe zăpadă. O altă sursă ar fi inundațiile de la început de secol XX, când mai mulți arbori
Neagra, Neamț () [Corola-website/Science/301653_a_302982]
-
au purtat într-un mod bădăran în cadrul curții regale, încercând să-l facă rege pe Sejong, și ajung să fie izgoniți din capitală. Într-un final, încercarea lor îl așează pe Sejong pe tron. Fratele său cel mare devine un pustnic și trăiește în munți,iar celălalt se duce la un templu budist și devine călugăr. În august 1418 Taejong abdica, iar Sejong poate urca pe tronul pe care frații săi și-au dorit atât de mult să-l vadă. Totuși
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
serie de trocuri dezavantajoase, ceea ce face ca să obțină în final o pungă goală în schimbul unei perechi de boi. Cea de-a doua parte a textului prezintă aventurile lui Dănilă într-o pădure din apropierea satului, unde acesta se hotărăște să devină pustnic, neștiind că acel teritoriu era stăpânit de o oaste de diavoli. Confruntat cu aceasta, el supraviețuiește mai multor provocări prin păcălirea adversarilor și, cu toate că își pierde un ochi din cauza blestemelor demonice, devine posesorul unei averi uriașe acordate de însuși Satan
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului). Biblia îl menționează pe Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu
Boboteaza () [Corola-website/Science/314529_a_315858]
-
mare, se zice că a descoperit Elixirul Vieții. Simbolul său este piersica, o emblemă a longevității. El este de asemenea zugrăvit ținând în mână un evantai cu care era capabil să aducă la viață un mort. Zhong Guo Lao. Un pustnic cu puteri mistice. Se zice că avea un măgar care-l putea căra o mie de leghe într-o zi, pe care el îl putea îndoi ca pe o foaie de hârtie și pune în desaga sa. Când avea din
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
nevoie de el, pur și simplu îl stropea cu apă și măgarul își recăpăta proporțiile normale. Simbolurile sale sunt un instrument muzical făcut din bambus, numit yu gu, și penele fenixului, pasărea nemuririi. Lu Dong Bin. Un cărturar daoist și pustnic, care primise taina nemuririi de la Zhong Li Kuan. În timpul punerii sale la încercare, este descris că ar fi trecut peste cele zece ispite, după depășirea cărora a primit o sabie ce avea puteri supranaturale. Cu aceasta el a scăpat țara
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
cărora a primit o sabie ce avea puteri supranaturale. Cu aceasta el a scăpat țara de dragoni și alți monștri ce o invadaseră. Simbolul său este sabia și pensula zburătoare daoistă. Cao Guo Jiu. Un comandant militar care a devenit pustnic. O dată, pe când medita, peretele grotei sale s-a despicat în două, dezvăluind un coif de jad conținând un sul pe care erau scrise tainele nemuririi și transmutării metalelor. Pe măsură ce el urma instrucțiunile scrise acolo, grota se umplu de nori luminoși
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
ca schit și a construit o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Slujbele religioase se țin de atunci în limba română. În acea vreme existau în Muntele Athos aproximativ 24 de colibe românești și aproape 100 de pustnici români. În anul 1821, după începerea Războiului de Independență al Greciei, călugării moldoveni și munteni au încetat să mai vină în Grecia, pe măsură ce situația a devenit tot mai periculoasă, în timp ce călugării bătrâni s-au întors în țara lor de origine
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
Mântuitorului și ale Maicii Domnului. În dreapta ușilor diaconești este icoana Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil, vechiul hram al bisericii, iar în stânga icoana Sf. Ierarh Nicolae. De o parte și de alta a acestor icoane se ală pictați în stânga Sf.Simeon Pustnicul iar în dreapta Sf. Parascheva. Naosul are deasupra un tavan boltit semicircular. Aici sunt pictați încadrați în trei medalioane Mântuitorul Iisus Hristos ”Pantocrator”, Sfântul Duh în chip de porumbel și Maica Domnului. Ceea ce dă originalitate picturii, pe lângă reprezentarea Sfântului Duh, este
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
conștiința bunătății dumnezeirii și a statutului de creatură păcătoasă. Deși se spune (pe urmele lui Meyendorff) că Isihasmul ar fi fost inițiat de Grigore Palamas, există teologi care susțin că originile acestei practici sunt mult mai vechi, ea provenind de la pustnicii Egiptului. Așa cum îl cunoaștem azi, în forma sa sistematizată, Isihasmul este învățătura teologului Grigore Palamas (arhiepiscop al Tesalonicului între 1347 și 1359). Acesta preia și îmbogățește principiile Sf. Grigore Sinaitul, în urma unei provocări a lui Varlaam Calabrezul, un monah ortodox
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Între secolul al III-lea și al IV-lea și-a făcut apariția monahismul (părinții din deșert: Antonie Pustnicul, Pahomie, Vasile cel Mare, Ioan Cassian ș.a.), care monahism s-a cristalizat în secolul al V-lea în Occident în monahismul Benedictin. Pe fondul prelungitei căderi economice și politice produse de invaziile barbare, în Evul Mediu târziu mănăstirile au devenit
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum relatează istoricul N.A. Bogdan în monografia sa dedicată orașului Iași, într-o nuvelă istorică a lui Gheorghe Asachi publicată în "Calendarul pentru Romîni" pe anul 1858 se povestește legenda unui bătrân pustnic pe nume Zosim care a oficiat o căsătorie între creștinul Claudius, centurionul Cohortei Iasiene și Doamna, fiica preotului Ancus al zeului roman Marte. Zosim trăia în pustnicie în codrii din apropierea municipiului Iassiorum, codri ce fuseseră consacrați zeului grec Pan, protector
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora.<ref name="Candela 7-9/2005">Candela Moldovei nr. 7-9/2005 - ""Hotărâri ale Sfântului Sinod""</ref> Îngerul i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine, apoi l-a călăuzit până la peștera pustnicului Onufrie. Foarte slăbit, Cuviosul Onufrie a fost împărtășit și a cerut să fie dus la Sihăstrie. A trecut la cele veșnice pe 29 martie 1789 și a fost înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. După moartea
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
data de prăznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la . În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc. La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerându-i ca racla
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la . În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc. La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerându-i ca racla sa să fie dusă la Sihăstrie. În anul 1858, lângă
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
a lăsat până la urmă convins de învățătura predicată de Varlaam, s-a convertit și și-a petrecut restul vieții ca anahoret în deșert. După un timp, Ioasaf a renunțat la coroană, preferând la rândul său să ducă o viață de pustnic. În manuscrisele medievale, această narațiune este deseori întreruptă de dialoguri și pilde. De exemplu, legenda conține o parabolă despre nimicnicia străduințelor omului pe această lume, în care un vânător urmărește un inorog și se prăbușește într-o prăpastie. El reușește
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit la dispariția lor, deoarece odată cu secularizarea averilor mănăstirești în 1864, comunitățile monahale s-au dizolvat. Acestea au
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
săpate în piatră. Acestea au scăpat documentelor istorice scrise în mare parte, pe fondul vieții monahale caracterizate de apostolat fără predică și trai fără discipoli. Un element caracteristic anahoretismului de pe teritoriul românesc, anume acela al formării unor mici comunități de pustnici organizați în jurul unui schit principal cu rol funcțional de biserică, a fost ilustrat și în arealul rupestru din zona Buzăului. În cadrul acestor comunități, reunirea s-a făcut doar în timpul duminicilor și de sărbători. În secolul al XIV-lea ca urmare
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
7 km nord de satul Nucu, elementele de datare situând activitatea acesteia în secolele XVI-XVII. Este în ruină, peretele din față fiind prăbușit. Interiorul conține un altar. Numele provine de la stratul gros de funingine de pe tavan. Numele îi vine de la pustnicul "Dionisie" din secolul XIX, care îndeletnicindu-se cu torsul, localnicii i-au adăugat cognomenul de "Torcătorul". Este localizată într-un martor de eroziune numit "Piatra Peșterii", sub culmea "Crucea Spătarului", la 3 km de satul Nucu. În încăperea situată la
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
era reprezentat în picturile lui Roderick Usher, deși nu există niciun fulger. Naratorul încearcă să-l calmeze pe Roderick citindu-i cu voce tare "The Mad Trist", un roman despre un cavaler pe nume Ethelred care sparge ușa chiliei unui pustnic, într-o încercare de a scăpa de furtuna care se apropie, doar pentru a găsi un palat de aur păzit de un dragon. El găsește, de asemenea, agățat pe perete un scut strălucitor de aramă pe care este scrisă o
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Sulița, județul Botoșani. Prima biserică a fost construită din lemn de către trei pustnici, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. După circa 30 ani, în anul 1684, paharnicul Constantin Balș a construit cea de a doua biserică de lemn, aproape de malul Jijiei. Biserica de zid a fost construită de către boierul Vasile
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]