953 matches
-
Acolo ce să vezi?! ... un zid înegrit de vreme pe jumătate ruinat construit din piatră și în rest bălării cât casa. Într-un colț al zidului se afla o gaură, un fel de vizuină, in care ar fi viețuit un pustnic. În fine ca să nu mai prelungim suspansul, nu l-am “gâbuit” atunci pe criminal, deși am scotocit pădurea până seara. A “picat” ...cum se spune, la vreo două zile, la niște rubedenii din altă localitate unde, lihnit de foame și
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
aniversară: PEISAJ [I] Nu mai e lucrată, aici sus, colina. Sunt doar ferigi și stânca golașă, stearpă. Aici munca nu mai folosește la nimic. Culmea-i pârjolită și respirația e singura răcoare. Truda cea mare e să urci până sus: pustnicul a urcat o dată și de-atunci a rămas aici, să-și refacă forțele. Pustnicul se acoperă cu piele de capră și răspândește un iz amestecat de sălbăticiune și pipă ce-a pătruns în pământ, în tufăriș și-n grotă. Când
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
stânca golașă, stearpă. Aici munca nu mai folosește la nimic. Culmea-i pârjolită și respirația e singura răcoare. Truda cea mare e să urci până sus: pustnicul a urcat o dată și de-atunci a rămas aici, să-și refacă forțele. Pustnicul se acoperă cu piele de capră și răspândește un iz amestecat de sălbăticiune și pipă ce-a pătruns în pământ, în tufăriș și-n grotă. Când trage o lulea mai încolo la soare, de-l pierd, nu știu a-i
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
câmpie. Uneori mai apar șiruri de coșuri de fructe, dar nu urcă pe culme țăranii, ci le poartă acasă, în spinare, gârboviți, și se pierd printre frunze. Au prea multe de făcut și nu se duc să-l vadă pe pustnic, țăranii, însă coboară, urcă și sapă vârtos. De le e sete, sug vinul din sticla dusă la gură și ridică privirea spre culmea arsă de soare. Dimineața pe răcoare se întorc deja vlăguiți de lurul din zori, iar de trece
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
împlinită, în realitatea identității sale se produce o disoluție a eului românesc fundamental, are loc o depersonalizare. Prezența eului românesc este pusă între paranteze, se produce o iremediabilă degradare lăuntrică. Anne ajunge să observe că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea însăși. Nemaivorbind în românește intră în deznădejdea incomunicării. Anne își confecționase o „identitate” nouă, canadiană, care în analiză se dovedește o rătăcire, o configurație interioară dezagreabilă. E-mailul lui Naumescu face vizibil lui
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
împlinită, în realitatea identității sale se produce o disoluție a eului românesc fundamental, are loc o depersonalizare. Prezența eului românesc este pusă între paranteze, se produce o iremediabilă degradare lăuntrică. Anne ajunge să observe că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea însăși. Nemaivorbind în românește intră în deznădejdea incomunicării. Anne își confecționase o „identitate” nouă, canadiană, care în analiză se dovedește o rătăcire, o configurație interioară dezagreabilă. E-mailul lui Naumescu face vizibil lui
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
Voi fi acolo cu sufletul. Ispitele întunecatului sunt mari, dar jocul său demonic va înceta dacă vei crede în permanență în Dumnezeu...Nimeni nu va vedea venirea și plecarea mea. - De fapt cine ești? - și căzu în genunchi în fața bătrânului pustnic. - Ridică-te voinice! Nu lăsa gândurile la voia întâmplării. Deocamdată nu sunt sfânt, ci un simplu muritor ca și tine, doar că am credință. Dar pleacă odată, rugăciunile mă așteaptă! Mergi cu Domnul și nu te teme de necurat. În
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
nu sunt sfânt, ci un simplu muritor ca și tine, doar că am credință. Dar pleacă odată, rugăciunile mă așteaptă! Mergi cu Domnul și nu te teme de necurat. În permanență poartă în inimă și suflet credința în Puterea Sa. Pustnicul îi întoarse spatele și pătrunse în grotă. Era dezamăgit de duritatea cu care îl înfruntase acest bătrân gârbovit care abia își târa picioarele și pe moment se îndoi de promisiunea sa. „Oare cum să vină acest unchiaș noaptea peste munte
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Câțiva oșteni schimbară străjile, iar căpitanul, după ce se asigură că totul este în regulă și la orizont se arată zorile, se duse într-un colț să ațipească câteva ceasuri. Era fericit că forțele iadului i-au ocolit în această noapte. Pustnicul avusese dreptate, iar acum, probabil, se întorcea la locașul sfânt pe calea numai de el știută. Pe la orele prânzului oaspeții începură să-și revină din amorțeală. Principele se simțea amețit de licoarea vinului și porunci să i se aducă o
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cu bucată din coroana soarelui. -Te poftesc, domnișoara Mauve, la un pahar de licoare din miezul zmeurii, bordo ca ultima privire a amurgului de vară. Ia loc pe banca așezată la umbra stejarului și urmărește o reprezentație din repertoriul unui pustnic, descendent dintr-o baronesă exilată în Siberia, apoi eliberată și recompensată cu ferma din această pustă, cu zeci de hectare. După ce terminase micul expozeu, bărbatul fluieră scurt și prietenos, semn la care apăru din pâlcul de copaci un cal negru
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
trecere către viața veșnică, deci orientându-se către eternitate. Gândul la moarte are o importanță atât de mare, încât poate deveni o definiție a omului, o trăsătură esențială: „arată-mi felul morții pe care o ai tu”, cere Cuviosul Isaia Pustnicul, încercând să ajungă la cunoașterea celuilalt și susținând totodată că în afara morții fiecăruia, adică în afara suferinței asumate și a înaintării pe calea jertfelnică a crucii, însăși definiția omului are de suferit, iar bucuria autentică devine de nesusținut: „Adevărata bucurie și
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
muntelui știu de existența lui. Acolo au trăit și s-au iubit părinții tăi, acolo te-ai născut, acolo vei merge cu aleasa inimii tale să-ți petreci veacurile... NARCISA: Ne dai un palat în vârful muntelui să stăm ca pustnicii? CONTELE DRACULA: Nuuu, draga mea! Acolo este o adevărată împărăție! Vampiri și vampirice abia așteaptă să vă luați tronul în primire! PRINȚIȘOR: Eu accept cu plăcere! CONTELE DRACULA: Șunteți liberi să colindați ori unde în lumea asta, dar să nu
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
perindă pe Terra... Au trecut veacuri... EXT. / VILA DINTRE MUNȚI / NOAPTE ...Undeva în Carpați trăiește un bătrân uitat de scurgerea anilor, cu pletele și barba albe până la piept, dar cu ochii și mișcările agere. Acesta își duce viața ca un pustnic într-o vilișoară. De după creasta muntelui luna inundă întinderile cu lumina sa. Bătrânul stă pe o bancă înconjurat de arbuști și flori în apropierea unei alei ca o pistă de aterizare. O caleașcă de aur trasă de două perechi de
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
MIRCEA: E o prințesă vampirică strălucitoare. Să nu se mărite cu vreun prinț străin ca să ne corcim neamul. Să ia un prinț de-al nostru de sânge! NARCISA: În loc să te muți la palatul nostru îți place să stai ca un pustnic aici între Carpați! MIRCEA: (dojenitor) Nici acum nu v-a venit mintea la cap! Dar vă cred! Astea-s ale tinereții valuri! Voi ați hoinărit pe planetă, iar eu m-am îngrijit de proliferarea neamului pe aceste meleaguri! La urma
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
un secol. În 1867, geologul Ed. Dupont a fost însărcinat de guvernul belgian cu studiul stratigrafiei grotelor. Acesta a denumit grotele în funcție de arborii crescuți în preajma: grota de șoc, grota de stejar sau grota de arțar, cu excepția celei locuite de un pustnic, fiind denumită după numele "proprietarului" sau, grota Philippe. Fiecare dintre acestea a dezvăluit urme de locuire preistorice, inclusiv musteriene (aprox. 50.000 de ani) și din mezolitic (între 8.000 și 5000 ani). Un aspect important la Montaigle este faptul
RUINELE CASTELULUI MONTAIGLE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342374_a_343703]
-
știa locul și taina acestui sfânt și că îi ducea cele de nevoie din când în când. Primul călugăr care l-a cunoscut pe episcop la Schitul Sihla a fost Protosinghelul Vasian Scripcă, cu metania din Mănăstirea Secu, care era pustnic sub stâncile Sihlei. Părinții bătrâni spun că el i-a fost mulți ani duhovnic sfântului episcop Ioan. În anul 1931 a fost întâlnit pe obcina Sihlei de către Arhimandritul Cleopa Ilie, pe atunci fratele Constantin, care păștea oile Mănăstirii Sihăstria, împreună cu
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
i-a spus ucenicului său în limba rusă: „Spune-i fratelui Vasile să se pregătească, că are de mers o cale lungă!"Diaconul a spus această profeție fraților Vasile și Constantin. Apoi episcopul a plecat cu ucenicul la Sihla la pustnicul Vasian. După șase luni, profeția sfântului episcop Ioan s-a împlinit, căci fratele Vasile s-a mutat la Domnul în luna mai, 1931. Timp de 15 ani, nimeni n-a mai vorbit nimic de acest sihastru sfânt. Dar, după anul
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
zarzavaturi și legume fierte sau nefierte. Rânduiala aceasta formează treapta a treia a postului și o țin călugării cei mai râvnitori din mănăstiri. De aici încolo încep treptele postului cele mai aspre, pe care pășesc, de obicei, călugării sihaștri și pustnicii cei mai nevoitori. d. Fructiferii, care mănâncă o dată pe zi pâine și fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cine a ajuns la această treaptă a postului, acela poate stăpâni cu ușurință trupul și gândurile și poate spori
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
din sihăstrii și pustnicii, care mănâncă o dată pe zi numai pâine neagră de cereale și boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc. f. Hrana uscată este a șasea treaptă a postului călugăresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această nevoință mănâncă numai pesmeți de pâine muiați în apă, cu sare sau puțin oțet, o dată pe zi și cu măsură. Așa se nevoiau sihaștrii de pe Valea Nilului. g. Hrana sau mana dumnezeiască
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
descoperit iarăși pe sfântul episcop Ioan într-un chip ca acesta: Fratele Ștefan Juncu, păscând oile Mănăstirii Sihăstria prin pădure, deodată a observat un lucru minunat. Câinii s-au oprit din lătrat, iar oile s-au strâns în jurul unui bătrân pustnic necunoscut. Era cuviosul episcop Ioan. Apoi fratele l-a auzit pe sihastru vorbind: „Oare ce am greșit eu astăzi lui Dumnezeu, de m-a arătat oamenilor !" Apoi i-a zis fratelui care păștea oile: „Frate Ștefan, vină încoace și nu
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
și împotriva lui însuși pentru nereușită. El a vrut să devină călugăr cu orice preț. Și când și-a dat seama că nu reușește, s-a izolat într-o casă părăsită, luând numai Biblia cu el și trăind ca un pustnic. Hrănindu-se cu ce putea să-i ofere pădurea din apropiere și o dată la două zile câte un pachet de jumătate chilogram de pesmet. Curgea prin apropiere un izvoraș așa că de apă nu ducea lipsă. - Nu se poate trăi cu
CĂLUGĂRUL de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342545_a_343874]
-
front sau din prizonierat, și care se hrăniseră la fel cu crenguțe de pomi tăiate, rădăcini de copaci, cu iarbă. Pentru ei ar fi fost o delicatesă pesmetul dar nu aveau cum să ajungă la el. Patericul e plin de pustnici care au trăit cu zecile de ani în câte o grotă de care știa numai Dumnezeu, împletind coșuri de nuiele sau rogojini numai pentru pâine. Pâine și apă. Și i-a ținut Dumnezeu sănătoși. Confortul pentru ei era un cuvânt
CĂLUGĂRUL de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342545_a_343874]
-
dar se ruga continuu. Trăia în lume dar se considera în mănăstire. Și un călugăr nu se laudă niciodată cu faptul că postește. Dar îl mai căuta soția și de la ea am aflat. Până când și-a zis că nu e pustnic acela care locuiește la marginea satului, așa că într-o bună zi și-a aflat adăpost într-o peșteră neștiută de lume. Asta așa pe scurt ca să închei. - Bine dar ca cititor încerc un sentiment de insatisfacție. De fapt cum se
CĂLUGĂRUL de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342545_a_343874]
-
Sfant prin prorocul Ilie: Spre cine voi privi, dacă nu spre cel blând, smerit și liniștit și care tremură la cuvintele Mele?" (Ios. 66, 2). Observația a patra Unii promovează ideea conform căreia Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca și mulți alți pustnici și asceți s-au împărtășit o singură dată în toată viața lor și această întârziere nu i-a împiedicat să se sfințească. Acestora le răspundem că nici pustnicii nu guvernează Biserica, nici Biserica n-a facut canoanele pentru pustnici, precum
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
Unii promovează ideea conform căreia Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca și mulți alți pustnici și asceți s-au împărtășit o singură dată în toată viața lor și această întârziere nu i-a împiedicat să se sfințească. Acestora le răspundem că nici pustnicii nu guvernează Biserica, nici Biserica n-a facut canoanele pentru pustnici, precum zice Apostolul: "Legea nu este pusă pentru cel drept" (I Tim. 1, 9); iar dumnezeiescul Ioan Hrisostom adaugă că: "Toți câți au avut zel pentru filozofia din Noul Testament
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]