187,471 matches
-
scrie Neculce, ceea ce astăzi numim democrație era un lucru învederat, putem spune spontan, și asta avant la lettre. Privim trecutul cu dezaprobare, deseori, uitânt că în neamul nostru au existat, și există încă, orice s-ar spune, dovezi trainice de putere populară, în spirit și, în general în comportament. Iată ce scrie Neculce în Letopisețul său. Să luăm aminte, uitând de prezent care este întrecut de pildele din vechimea noastră. De exemplu, Dabija vodă, printre candidații plecați la Țarigrad, habar nu
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
excentric, dezordonat, dehămat (umbla cu cascheta așezată invers, cu pistolul atîrnînd neglijent, avea o biografie destul de încîlcită și, de la un moment dat, i s-a interzis portul uniformei). În film, lucrurile sînt mult mai limpezi: Gerstein, jucat cu o teribilă putere de concentrare de Ulrich Tukur, e un om "normal", împovărat de crima la care asistă și la care participă, un om care se vrea "ochiul Domnului" în infern, un mesager al adevărului înnebunit de ineficiența demersurilor lui și încadrat, mereu
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
că, probabil, trebuie să-și supravegheze exprimarea din punct de vedere gramatical. Este adevărat că a fi profesor universitar nu reprezintă un prestigiu; pe de o parte, profesorii au o slujbă sigură, pe de alta, nu au nici bani, nici putere. Noi, profesorii, o știm și de aceea ne simțim atît de amenințați. Whoopi Goldberg și Steven Spielberg sînt vecinii mei aici în Beverly Hills, ei reprezintă tot ce admiră această societate. Marxismul universitar se păstrează ca un fel de resentiment
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
1955 ca faimoasa trilogie Stăpînul inelelor - Frăția inelelor, Cele două turnuri, Întoarcerea regelui. Lumea fantastică - populată cu spiriduși, vrăjitori și hobbiți (ființe asemeni oamenilor de talie scundă și cu tălpi păroase) - gravitează în jurul unuia dintre cele 20 de inele cu puteri magice și capacitatea de a subjuga universul, evocînd indirect întreaga mitologie a acestui simbol de care și-au legat numele eroi precum Solomon, Prometeu, Policrate, Gyges, Nibelungii etc. În 1978 a existat o ambițioasă tentativă de parțială transpunere cinematografică într-
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
le treacă pragul ca să pătrundă în realitatea de dincolo. Ușile pictorului diferă însă prin sugestiile pe care le provoacă, prin magia lor plastică, aceeași în esență la ușile masive de cetăți și palate, ca și la colibele umile. Stă în puterea artei să transfigureze. Într-un film de Robert Bresson, Balthazar, incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
aurorală epocă i se deschide înainte, mai cu seamă după ce dna Sanda Țăranu i s-a alăturat cu arme și umbrelă. Când încă un cârd de parlamentari de-ai săi se vor îndrepta hipnotic pe curbele fluidului magnetic al paradisului Puterii, curățenia va fi radicală, președintele P.R.M. va fi cu atât mai forte, mai pur și tot așa mai departe, până la a-și însuși, în românește, distihul faimos al confratelui său francez Victor Hugo: "Iar dacă nu va rămâne decât unul
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
-ului, dl. Cozmin Gușe, despre noile achiziții ale partidului său a răspuns - și aș fi pariat pe toate bunurile mele materiale - că nu știe nimic despre dnii Meșca și Neacșu. Dar că nu-l încearcă dubii că, poposiți sub cortul puterii, aceștia se vor comporta ca fideli paladini - pe potriva, eventual, a dlui Adrian Păunescu. Gândul că cine a trădat va mai trăda nu adâncea crețuri pe fruntea dlui Gușe și nici n-avea, în fond, de ce. Cei doi alergători răbdaseră angelic
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
opțiunii lor pentru P.R.M., ci pe tiranul de astăzi, întunecat și intratabil, tot mai afectat de încetineala Reformei, de al cărei dor nu poate închide nopțile ochii, de extinderea corupției - și întotdeauna necinstea altora te scoate din sărite - de aroganța Puterii - iar aroganța altora te ucide - de faptul că între averea salariatului mediu și aceea a sa, este cam deosebirea dintre Măgura Odobeștilor și crestele Himalayei. Ca să nu mai vorbim de noianul de procese ce-i răpesc din puținul timp de
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
ne pricepe firea și comportamentul, chiar dacă perinița cu respectivii factori nu vor dansa? Un joc care nu se termină nicăieri, o polcă pe furate, după titlul admirabilului roman al pe nedrept uitatului Mihai Celarianu. Jenați de puținătatea opoziției parlamentare, șefii Puterii se lamentau de a nu avea mai mulți adversari în Camere - și uite că acum, în buza lunii martie, un singur vot mai lipsește P.S.D.-ului spre a deține o majoritate. Un singur vot. Campion al voturilor norocoase, al năucitoarelor
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
fără a lăsa loc liber noilor mentalități. Când, foarte târziu, lucrul acesta se întâmplă, sub ochii tinerilor de atunci nu se mai află decât un cadavru care le stă în cale. Dar acest cadavru a fost cândva viu, plin de putere și de succes. Cred că pentru noi, azi, este imperios necesar să-i privim adevăratul chip, chiar dacă prejudecățile "modernității" ne fac demersul nu prea comod. Mai mult, efortul nici măcar nu ar fi prea mare, nu trebuie să descifrăm rafturi întregi
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Neagoe teoretizează monarhia de drept divin - adică statul medieval care are ca singur stăpân pe însuși Isus Hristos. Nu boeirii îl aleg pe domn "nu te-au ales nici nu te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu", unicul deținător al adevăratei puteri. "Contractul" este încheiat între Divinitate și domn, acesta din urmă este "alesul" care îi îndeplinește nemijlocit poruncile în lumea pământească; firesc, autoritarismul este o manifestare obligatorie a misiunii sale supreme, a "mandatului" primit: "cugetă că nu v-au adunat Dumnezeu
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
fie domni ca și tine, sau să se bage în venitul țării tale?". Sigur, această ideologie statală deschide drum liber abuzului fără limite (cum de fapt se și întâmpla) dacă domnul s-ar reprezenta doar pe sine ca deținător al puterii. Dar atitudinea violent autocrată (Neagoe, ca orice domn medieval, a poruncit țepuiri, decapitări, spânzurări și poate chiar asasinate ascunse) nu duce totuși, pe plan teoretic, la înflamarea personalității, căci singurul stăpân absolut, etern și atotputernic, Dumnezeu, va "monitoriza" faptele "alesului
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
chiar asasinate ascunse) nu duce totuși, pe plan teoretic, la înflamarea personalității, căci singurul stăpân absolut, etern și atotputernic, Dumnezeu, va "monitoriza" faptele "alesului" și dacă acesta înlocuiește cuvîntul lui Dumnezeu cu propria voință își va pierde favoare divină. Căci "puterea corupe" și Neagoe știe asta foarte bine: "cum mănîncă rugina pe hier așa mănîncă și pre om slava cea omenească deaca i se va lipi inima de dînsa". Aproape nu există pagină din carte în care teama de Judecata de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
carte în care teama de Judecata de apoi, cînd "nu să va cunoaște nici domn, nici împărat, nici boiariu, nici bogat, nici sărac, ci toți vor sta fieștecarele cu lucrurile sale, măcar bune, măcar rele", să nu cutremure sufletul voievodului. Puterea pământească se manifestă numai în limita conștiinței unei judecăți absolute de care nimeni nu scapă. De fapt una din temele pe larg dezvoltate în Învățături... este tocmai aceea a împărțirii dreptății în conformitate cu legile creștine - condiție obligatorie pentru ca autoritatea domnului să
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
ar fi ca acesta să se dea în numele Domnului; lumea deci se împarte în "ai noștri" - creștinii - și "ceilalți" - păgînii. Dar și atunci drumul pînă la declanșare e lung: Iar de vor păgînii aceia cu oști mai mult și cu putere mai mare decît voi, iar voi întîi să vă plecați lor cu cuvinte bune și blînde. [...] iar de nu vor vrea să se împace cu voi cu acele cuvinte bune, pentru necredința lor, voi să le dați și bani cît
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Dumnezeu este creatorul și omul este creatura. Aceleiași ierarhii valorice i se supune, desigur, și esteticul. El nu poate fi "autonom", ci strict subordonat religiosului. Creația "secundă", este rezultatul ascezei, reculegerii și rugăciunii, fiind la rîndul ei o manifestare a puterii divine. Evident că în această viziune originalitatea nu are ce căuta: "Și această să nu le gîndești că le gîndescu eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi". Orice este produs de "capetele noastre", inevitabil, este
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
manipuleze concepte și abstracțiuni. în al treilea rînd, și poate că aici tînăra artistă stabilește realmente o performanță, deși a fost eleva lui Vasile Grigore, ea nu a preluat absolut nimic din datele evidente ale picturii acestuia, pictură cu o putere de contagiune irezistibilă pentru mulți dintre elevii săi și care tot pe mulți i-a aruncat în captivitatea celui mai elementar epigonism. Dacă nimic exterior nu poate fi perceput în preocupările mai largi și în lucrările propriu-zise ale pictoriței, în ceea ce privește
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase, au o mare putere de impact și impresionează tocmai prin ieșirea din normă și din sacră, în momentul imediat următor ele se dovedesc a fi, de multe ori, simple gesticulații și strigăte în pustiu, în vreme ce mișcările aparent lente, dar care lucrează chiar la fundamentul
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
visez la ochii tăi”. Veronica Îi răspundea: „Îmbătata de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne Înconjoară, acolo pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. „Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentilă și dulce, inteligentă și radioasă, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative ca: „Scumpa mea amică, Dulcea mea doamnă, Măi Îngerașule, Dulce și
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
se înscriau într-un mediu al deplinei libertăți de conștiință!) intentat lui Maurice Barrès, care de la cartea sa, L'Homme libre, a ajuns propagandist la L'Echo de Paris, fiind socotit vinovat ca "un om ce devine, datorită voinței de putere, campionul unor idei conformiste, cu totul opuse ideilor pe care le avea în tinerețe". Nu mai puțin interesantă ni se înfățișează atitudinea polemică în raport cu ideea de scriitor-instituție, ilustrată de Anatole France și Paul Claudel. Lui Claudel i se reproșează, în virtutea
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
asociațiile/disociațiile pe care ni le propune spre lectură Grete Tartler în această carte necesară sunt făcute trăgând cu coada ochiului spre realitățile din România. Uneori, când se impune, arată precis locul în care ne aflăm, alteori este de ajuns puterea sugestiei...
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
din ROMÂNIA LIBERĂ: "Angajații prefectului de Hunedoara îi aleargă pe ziariștii care îndrăznesc să-i fotografieze vila". E adevărat că acești angajați nu sînt plătiți din bani publici, dar angajatorul e, orișicît, prefect. Iar premierul Năstase le-a recomandat reprezentanților puterii să aibă o atitudine cît mai binevoitoare față de presă. Probabil că din punctul de vedere al angajaților dlui Serafinceanu această bunăvoință constă în faptul că nu au pus și cîinii pe ziariști, ci i-au fugărit ei înșiși. * Din minunățiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
președintelui Iliescu, Livia Mutică a bătut un tîlhar pînă la leșin". Pentru a risipi confuziile, să spunem că președintele Iliescu n-a sfătuit-o pe Livia din Cotusca de Botoșani să bată pe cineva. Aceasta a pedepsit după propriile-i puteri pe un tînăr consătean care voia să o tîlhărească. În ceea ce privește îndemnul dlui Iliescu, acesta se referea la lupta împotriva corupției. Președintele îi sfătuia pe oamenii obișnuiți să-i ia de guler pe corupți, nu să sară cu parul la tîlhari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
un glonte în cap. în această situație se află PSD-ul. Capitalizând gras atât erorile de neiertat ale fostei guvernări CDR-iste, dar și câteva dintre realizările ei (mai ales de politică externă), stânga leninistă din România a revenit la putere promițând că va transforma ruina în palat și frigiderul în corn al abundenței. Evident că dl Năstase are dreptate atunci când dă vina pentru situația din țară pe toți cei doisprezece ani de guvernare post-comunistă. Dar el nu mai are dreptate
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
ascendentă. Ce s-a ales din creșterea prognosticată, cum de inflația rămâne la cote înspăimântătoare nu se grăbește nimeni să ne lămurească. E drept că pesedeii n-au avut cinismul antemergătorilor, de a ne spune că o dată cu venirea lor la putere se vor sacrifica șefii, și nu bietul cetățean care-a ajuns să fure până și apa de la robinet. Așa se explică de ce parlamentarii n-au avut nici un scrupul să-și voteze, la unison, un nou șir de avantaje. Cu cât
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]