1,913 matches
-
-mi pistolul! Vă împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina de teren gonea pe drumul Feleacului și era noapte, și era beznă, și era ceață, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de bună purtare. Acum, Dumnezeu știe prin ce galerii de șobolani îi vor putrezi cărnurile! Era noapte, era târziu, era frig. Gândurile se descompuneau într-o baltă de urină. Pe gulerul cămășii, câteva urme vagi de visare. Dorul, o pasăre putredă în inimă. Viermele cel mai bine se simte pe lumina ochiului; acolo, în iris, se transformă larvă, fluture, zbor. Zbor! Ce fel de zbor? Pentru ce zbor? Către cine zbor? Dorul sorbea lumină de sub pielea nevertebratei. Nu așa se cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru a inspirat moartea ca pe o aromă de primăvară timpurie, apoi (în virtutea amintirilor) a scuipat-o ca pe o bucată de plămân putred: Bunicul avea o vorbă: moartea nu trebuie luată în seamă. Cu moartea nu se cade să fim intimi: tu îi ceri sinceritate, ea te pârăște la oficiul de stare civilă că nu ai viză în buletin; tu îi oblojești rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred, de amintiri voalate, de pământ afânat sub excavatorul lui Dumnezeu. La dracu cu ciudățenia asta înaripată cuibărită pe umărul stâng! Ieri s-a ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri, de frica procurorului, sub o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brazdă adâncă, brazdă a tras de-a curmezișul singurătății: Doamne îndreaptă-ți spatele să pot păși dincolo, să pot păși dincoace!... Timpul lui Petru, o vegetare în afara semnelor: bărbia căzută peste genunchi ca o secure peste un braț de vreascuri putrede; mâinile, picioarele înainte de furtună, Dumnezeu a împletit patru funii din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mariei Magdalena” din Legenda aurea, prelucrată după o biografie anterioară redactată de Rabanus Maurus, constituie cea mai împlinită reelaborare a tradițiilor risipite ici-colo în lumea occidentală medievală; cel mai complet colaj, dacă putem spune așa. Toate ingredientele sunt prezente: familia putred de bogată, care-i cuprinde pe Lazăr și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; învierea lui Lazăr; mărturia învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază în bună măsură „Viața Mariei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse încet, cu vârful degetelor, ușa putredă din lemn, care se căscă cu un scheunat jalnic. Înăuntru nu era nici o mișcare și nu se întrezărea nimic deslușit. Totuși Culae dădu binețe și întrebă dacă putea să fie și el primit acolo. Din golul căscat ca o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deadul Vasile, care poate că-l aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux, de-l lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite, domnule, s-a-nvârtit, nu s-a întors între patru scânduri de brad putred, ca alții, asta înseamnă că a fost oarece erou, că el avea de mic, în sânge, pornirea asta către fapte mărețe, îți era drag să te uiți pe furiș la el, simțeai că dacă ar fi o medalie de câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
făcut o așa mare declarație de dragoste, precum cea pe care doamna Valy i-a transmis-o lui Ucu, post-mortem, prin mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu, cel mai mult, îl apreciam ca știrist. M-am convins de asta după ce, altruist cum sunt, m-am oferit să asigur eu securitatea fetelor, ca să nu se mai obosească dumnealui... Știai, mă interoga proful, că există în America aia putredă o cucoană căreia i se întâmplă, ca un făcut, numai și numai ei, de toate? Mergea pe stradă și i-a căzut o cărămidă în cap. A fost internată la spital. Lecuită, a ajuns acasă și, după nicio săptămână, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vremea trece. Când o veți face totuși? —Vara asta. Sper să n-o mai amânăm. Mă ai în vedere ca domnișoară de onoare. — Cum să nu... Tot discutând despre căsătorie, despre nuntă și câte altele, Natalia călcă pe o creangă putredă; care se rupe, se aude o trosnitură, o fâșâietură printre crengi din vârf până la poale și o zdruncitură puternică sub copac. —Natalițo! Ce-ai pățit? Se îndreaptă speriată Leontina și văzând-o lată la rădăcina cireșului, dă s-o ridice
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poziția în care căzuse. —Trebuie să chemăm salvarea. — Imediat sun eu, că am mobilul la mine, își caută telemobilul Leontina. Până la sosirea salvării, părinții s-au interesat ce s-a întâmplat de a căzut. Leontina le-a explicat cum creanga putredă s-a rupt, cum ea a alunecat. Luată prin surprindere, nu s-a mai putut asigura și chiar de s-ar fi prins de vreo creangă, greutatea corpului a dus-o la cădere. Imediat a venit salvarea, a ridicat-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe 70 Rareș Tiron deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de nerealizat și foarte fantezist. Am constatat lucrul acesta cu regret și rămânându-mi un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și nechibzuință-i pe capul tău, de am ajuns acum să te urăsc! Trebuie să te fi drogat foarte multă vreme, ca să fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile și instituțiile ei -asemenea planetelor cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul mormintelor; totul se schimbă, nimic nu moare!..."190 Ultimul articol publicat de arhimandrit în revista Flacăra Sacră datează din ianuarie 1939. Are un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile și instituțiile ei -asemenea planetelor cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul mormintelor; totul se schimbă, nimic nu moare!... (Flacăra Sacră, V, 12, 1938, pp. 4-5) Reflexii cu prilejul Anului Nou La începutul fiecărui An
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-l consideră "o lichea fără seamăn și fără pereche", cu "suflet de hengher și de cioclu. De mic stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii", cu "o atragere bolnavă numai pentru ce e murdar și putred". Povestitorul este nevoit să-l accepte pe Pirgu de dragul lui Pașadia, deși îi este greu să înțeleagă cum de-i suportă comportamentul de mahala. Acest "prieteșug" e singurul cusur, "acela însă de neiertat", pe care i-l atribuie lui Pașadia
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]